Mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” (Suroti, Grecia)

La acest articol se lucrează chiar în acest moment! Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” Suroti
Jurisdicție	Sfânta Mitropolie de Kassandria
Tip	monahii
Înființată	14 aprilie 1967
Ctitori	Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul
Stareț	monahia Filotheia Samara (din 1967) (gr.: Φιλοθέη Σαμαρά)
Mărime aprox.	între 60 și 80 de monahii
Localizare	localitatea Suroti, Periferia Kentriki Makedonia (Makedonia Centrală), Prefectura Thessaloniki, Republica Elină
Limba liturgică	greacă
Cântarea	bizantină
Schituri, metocuri și chilii	Paraclisul Izvorului Tămăduirii Paraclisul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil Paraclisul Sfintei Mucenițe Eufimia Paraclisul Sfântului Ierarh Grigorie Palama
Hramuri	Adormirea Sfântului Ioan Teologul (26 septembrie) Sf. Ap. și Ev. Ioan Teologul (8 mai) Sfântul Cuv. Arsenie Kappadokianul (10 Noiembrie) Sfântul Cuv. Paisie Aghioritul (12 Iulie)
Site web oficial	https://agiospaisios.gr/
Număr de telefon	+30 23960 41320 +30 23960 41315

Mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” de la Suroti este o mănăstire ortodoxă din Grecia, care a fost ctitorită și povățuită duhovnicește de Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul (25 iulie 1924 - 12 iulie 1994), unde este, de asemenea, înmormântat. Obștea este formată din monahii și este închinată Sfinților Ioan Teologul și Arsenie Kappadokianul.

Localizare

Mănăstirea este localizată pe raza localităților Agia Paraskevi (gr.: Αγ. Παρασκευή) și Suroti (gr.: Σουρωτή), în N-V Peninsulei Calcidice (Halkidiki). A fost construită pe un deal de 110 m, mai exact, pe unul dintre versanții muntelui Kalavros (gr.: όρους Κάλαυρου), și este aflată la aproximativ 25 kilometri depărtare de centrul orașului Thessaloniki.

Localitatea Suroti - vedere aeriană

Despre Suroti

Suroti este o localitate din prefectura Thessaloniki. Aceasta este una dintre multele localități întemeiate de imigranți, după războaiele balcanice și schimbul de populație dintre Grecia și Turcia.

Regiunea se numea „Surukli”, provenit după cuvântul turcesc „suru”, care înseamnă „turmă de vite”, și era deținută de cinci turci înstăriți. Aceștia vor vinde zona unor evrei din Thessaloniki. O familie de vlahi, anume familia lui Hristos Lolas, provenită din localitatea Vlasti, prefectura Kozani, fiind crescătoare de vite, și-a vândut turmele și a cumpărat zona de la evrei.

Regiunea Suroti a fost dată imigranților, de către statul grec, mai întâi în anul 1914, iar mai apoi, în anul 1932. În anul 1922, o dată cu schimbul de populație, aproape cincizeci de familii din Asia Mică au fost strămutate în această localitate.

Istoricul Mănăstirii

Sfântul Cuvios Arsenie Kappadokianul, ocrotitorul mănăstirii, ale cărui moaște se află acolo, la Suroti

Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul - ctitorul mănăstirii (mozaic de la Suroti)

„Un loc, ce să vă spun? Veți vedea ce se va întâmpla acolo! Va fi paradisul!”

(Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul)

Întemeierea Sihăstriei

Mănăstirea Suroti a fost fondată de un grup de tinere evlavioase, iubitoare de viață monahală. Părintele lor duhovnic, preotul Policarpos Matzaroghlu, față de care acestea făceau ascultare, s-a confruntat cu mari obstacole în înființarea unei mănăstiri.

Dumnezeu, însă, a rânduit ca ele să-l întâlnească pe Sfântul aghiorit Paisie (Eznepidis), cu ajutorul căruia au reușit să treacă peste toate aceste dificultăți.

Încă de tânăr, Sfântul Paisie suferea de plămâni. În anul 1966 s-a îmbolnăvit foarte grav și a fost internat, vreme de mai multe luni, în Spitalul Papanikolau din Thessaloniki. În urma unei operații, Starețul avea nevoie de sânge, iar aceste tinere iubitoare de viață monahală l-au ajutat, donând sânge. Din recunoștință pentru ajutorul pe care i l-au, le-a ajutat duhovnicește. Și, astfel, s-a întemeiat Sihăstria „Sfântului Ioan Teologul” de la Suroti.

La începutul anului 1967, cu binecuvântarea Mitropolitului de Kassandria, Sinesios Visvinis, și prin cooperarea Starețului Paisie cu părintele Aghathanghelos Parlantzas, cunoscut de-al său din 1950, a fost cumpărată o suprafață de 8 acri, pe cheltuiala celor 12 surori, și au fost construite primele 20 de chilii și fostul Katholikon al Sfântului Ioan Teologul. Schițele construcțiilor originale ale mănăstirii au fost întocmite de Sotirios Sefer.

Pe 14 aprilie 1967 a fost pusă prima piatră de temelie a mănăstirii. Pe 24 octombrie 1967, primele surori s-au stabilit în mănăstire, iar pe 26 octombrie, în ziua pomenirii Sfântului Dimitrie, a fost săvârșită prima Sfântă Liturghie într-o atmosferă plină de evlavie și emoție. Stăreția noului așezământ monahal a fost încredințată printr-o hotărâre unanimă a obștii actualei starețe Filotheia Samara.

Două luni mai târziu, în luna decembrie a aceluiași an, Sfântul Paisie a plecat din Sfântul Munte la noua mănăstire, unde a rămas două luni. Scopul său era să ajute la organizarea obștii conform tradiției patristice monahale. Acesta a stabilit programul vieții obștii și a sfintelor slujbe conform Tipicului Athonit. După șederea de două luni în Sihăstria de la Suroti, Starețul Paisie s-a întors pe Sfântul Munte.

Mitropolitul Sinesios de Kassandria cu părintele Aghathanghelos Parlantzos la Sihăstria Sfântului Ioan Evanghelistul de la Suroti.

Trudă și sudoare

Surorile care s-au stabilit pentru prima dată în mănăstire s-au confruntat cu mari dificultăți. Au muncit din greu pentru a transforma pământul sterp într-unul fertil.

Prima preocupare a maicilor a fost să asigure apă potabilă pentru mănăstire, deoarece apă sărată țâșnea dintr-un izvor care se afla prin zonă. După multe eforturi și lupte, monahiile au reușit în 1973 să conecteze mănăstirea la rețeaua de alimentare cu apă a localității Suroti.

Surorile singure au săpat pentru a se construi drumul de acces spre sihăstrie, au spart pietre și au transportat țărână pentru a crea teren arabil. Tot acestea, din râvnă prea mare, au construit mare parte din clădirile mănăstirii, fiind ajutate doar de un singur meșter.

Povățuitor al obștei

Cuviosul venea și le cerceta pe maici de fiecare dată când era nevoie. Mai târziu, însă, a hotărât să iasă de două ori pe an din Sfântul Munte, o dată toamna și o dată după Sfintele Paști.

„De vreme ce mi-am luat o răspundere, nu pot să nu merg.”, spunea Sfântul Paisie Aghioritul.

Acesta era scopul principal al ieșirilor Iui din Sfântul Munte, acela de a ajuta maicile din această mănăstire. De asemenea, şi-a asumat povățuirea duhovnicească şi a Sihăstriei „Cinstitului înaintemergător” de la Metamorfosi — Halkidilki. Uneori vizita şi alte mănăstiri.

Cuviosul Paisie cu un cunoscut australian la Suroti

La început, atunci când ieșea din Sfântul Munte, rămânea aproape o săptămână. Mai târziu rămânea mai mult. Se silea însă să termine cât mai repede ca să se întoarcă la Coliba sa. Foarte mulți oameni, atunci când auzeau că se află la Suroti, alergau să-i ceară sfatul și să ia binecuvântare de la el. Împreună cu ei aduceau bolnavi și oameni îndurerați. Așteptau ore întregi ca să le vină rândul să-l vadă.

În ultimii ani ai vieții sale, credincioșii care veneau să-l vadă erau în număr de zeci de mii. Veneau din toate părțile Greciei, din străinătate, chiar și din îndepărtata Australie. O astfel de afluență de oameni este rar întâlnită în istoria Bisericii.

Adormirea Starețului Paisie

După ce este operat de hernie, în noiembrie 1987, la Spitalul Teaghenio din Thessaloniki, starea sănătății Părintelui se înrăutățește foarte mult. Era foarte slăbit și pierdea mult sânge datorită cancerului înaintat la intestinul gros. Cu toate acestea nu şi-a pierdut zâmbetul şi îi mângâia pe ceilalţi bolnavi, fără să primească îngrijire medicală. Pe 22 octombrie 1993, a mers la Mănăstirea Suroti pentru privegherea Cuviosului Arsenie. Dar aceasta avea să fie ultima sa ieşire din Sfântul Munte. Nu avea să se mai întoarcă nici după moartea lui. Între timp, Părintele a făcut ocluzie intestinală. Părintele Paisie este internat din nou la spitalul Teaghenio, pentru a i se extirpa tumoarea. La 4 februarie 1994 a avut loc operația. Tumoarea de la intestinul gros a fost eliminată, dar boala evolua înfricoșător de repede. A făcut metastază la ficat şi plămâni.

Reprezentare iconografică a Adormirii Sfântului Paisie Aghioritul

Piatra de pe mormântul Sfântului Paisie Aghioritul

Deşi pentru o vreme Starețul s-a supus cu smerenie prescripţiilor medicilor, într-o zi l-a chemat pe chirurgul care l-a operat și i-a spus: «De acum înainte vom opri tratamentul.» «De ce, gheronda?», a întrebat medicul, iar Cuviosul i-a răspuns: «Acum vei face ascultare. Nu mai pot primi pe nimeni. S-a terminat misiunea mea. Până aici a fost. De acum înainte mă veți lăsa liniştit.»

Durerile deveneau tot mai mari, dar nu primea să i se facă injecţii calmante. Cu toate că a încercat de mai multe ori să revină în Sfântul Munte, nu a putut, pentru că voia lui Dumnezeu era să rămână în lume la Mănăstirea Suroti, lângă Cuviosul Arsenie, Sfântul său ocrotitor. A cerut să i se aducă schima mare şi camilafca.

Simțind ceasul trecerii sale la Veșnicie, i-a cerut stareței Filotheia să ceară binecuvântarea Mitropolitului de Kassandria pentru a fi înmormântat în Sihăstrie, în cazul în care nu s-ar putea întoarce în cele din urmă în Sfântul Munte. Mitropolitul Sinesios i-a spus maicii: «[...], desigur, pentru că este un pioner și întemeietor al mănăstirii.» În iunie 1994, la Sinaxa obștii, Sfântul Paisie i-a dat unei surori să citească câteva versuri pe care le scrisese anterior. Și-a exprimat dorința de a fi înmormântat în mănăstire, a stabilit locul mormântului, a dat porunci privitoare la înmormântarea sa și a cerut ca textul să fie gravat pe o placă de marmură pe care a proiectat-o el. Când placa a fost făcută și a văzut-o, le-a spus surorilor să o pună pe mormântul său. Poemul este următorul:

„Aici s-a terminat viața mea, / Aici și răsuflarea mea. / Aici trupul mi se va îngropa, / Iar sufletul mi se va bucura. / Sfântul meu aici locuiește, / Iar aceasta mă cinstește. / Și cred că el se va milostivi / Și pe Izbăvitorul Îl va îmblânzi, / Ca sufletul meu cel ticălos / Să aibă alături pe Maica Domnului Hristos.”

La sărbătoarea Sfintei Eufimia, 11 iulie, într-o zi de luni, s-a împărtășit pentru ultima dată, stând în genunchi pe pat, fiindcă îi era cu neputință să meargă la biserică. De câteva zile încetase să mai primească lume. Acum când se apropia sfârșitul, dorea ca nici surorile să nu mai intre la el în chilie. Când avea nevoie de ceva, bătea în perete şi venea monahia care îl slujea. Voia să fie singur, să se roage nestingherit şi să se pregătească mai bine pentru ieşirea lui.

Starețul ajunsese la ultima sa noapte mucenicească. O chema pe Maica Domnului în durerile lui, spunând: «Măicuţa mea cea dulce!» Timp de două ore și-a pierdut cunoștința, iar când şi-a revenit a sus cu voce stinsă: «Mucenicie, adevărată mucenicie…». Apoi a adormit în pace. Era 12 iulie 1994, marți la ora 11 noaptea, iar după calendarul aghioritic 29 iunie, pomenirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Sfântul Paisie, pe ultimul drum spre mormânt

A fost înmormântat în spatele bisericii Sfântului Arsenie, fără să afle cineva şi fără să cheme pe nimeni la înmormântarea lui. Aceasta a fost dorința Starețului, ca înmormântarea lui să se facă în taină. Ceea ce s-a întâmplat după trei zile, când adormirea lui s-a făcut cunoscută, este de nedescris. Din toate părţile venea puhoi de lume pentru a se închina la mormântul lui. Coliba lui din Sfântul Munte, Panaguda, a căzut pradă tâlharilor duhovnicești. Închinătorii au intrat pe sub gardul de sârmă şi s-au căţărat pe balcon. Luau tot ce găseau: căni, cuţite, lemne, covoraşe, funii, hârtii, până şi buturugele pe care Stareţul le folosea ca scăunele.

Mănăstirea în prezent

Mormântul Sfântului

În prezent, Sihăstria Suroti este una dintre cele mai frumoase și bogate mănăstiri din Grecia, numărând aproximativ 60 de monahii care o întrețin. Alături de alte patru mănăstiri, așezământul monahal „Sfântul Ioan Teologul” este considerat unul dintre bastioanele Ortodoxiei, aflate pe teritoriul Mitropoliei de Kassandria.

Suroti a devenit loc foarte cunoscut de pelerinaj, mai ales după ce, în data de 13 ianuarie 2015, Patriarhia Ecumenică l-a trecut pe Părintele Paisie Aghioritul în rândul sfinților, credincioșii venind să se închine la mormântul Sfântului. Stareța Filotheia mărturisește că pană acum „ceea ce se întâmplă în Suroti este fără precedent”, iar „minunile Sfântului Paisie umplu deja 20 de volume”.

De la adormirea Sfântului Paisie, în fiecare an, pe 11 și 12 iulie, în ziua de pomenire a Starețului, Sihăstria rămâne deschisă non-stop, având loc o priveghere de toată noaptea, cu participarea a mii de credincioși, chiar și din străinătate.

Ansamblul mănăstirii

Vechiul Katholikon (al Sfântului Ioan Teologul)

Vechiul Katholikon de la Suroti

Inițial, în 1967, s-a construit o biserică mică cruciformă, cu o cupolă, închinată Sfântului Ioan Teologul. În 1977, Katholikonul a fost extins odată cu adăugarea unui nartex și a peristilului, la care s-a mai adăugat o clopotniță.

Slujbele zilnice se țin acum acolo, cu excepția sezonului hibernal.

Noul Katholikon, în stil aghiorit

Noul Katholikon (al Sfântului Arsenie Kappadokianul)

În primăvara anului 1987, imediat după trecerea în rândul sfinților a Sfântului Arsenie Kappadokianul (1986), a început construcția unei noi biserici închinate Cuviosului recent canonizat. Aceasta a fost finalizată în 1991, când a fost săvârșită prima Sfântă Liturghie în cinstea Sfântului (10 noiembrie).

Noul Katholikon este o biserică complexă, cu două paraclise, în stilul aghiorit, smerită, cu patru coloane și cu o cupolă.

Lângă Katholikon, se află și mormântul Sfântului vrednic de pomenire Paisie Aghioritul, părintele duhovnicesc al Sihăstriei.

Harta Mănăstirii Suroti (neoficial)

Paraclise

Printre paraclisele mănăstirii de numără cel al Izvorului Tămăduirii, al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, al Sfintei Mucenițe Eufimia și al Sfântului Ierarh Grigorie Palama.

Corpul de chilii

Alte clădiri

În clădirea principală a mănăstirii se află chiliile surorilor, Stăreția, Sinodiconul, Trapeza, Bucătăria, Bolnița, Secretariatul, Epitropia, Tipicaria, trei ateliere mari (de proiectare iconografică, de croitorie bisericească și de broderie a veșmintelor liturgice) și alte ateliere diverse mai mici, precum și alte dependințe pentru funcționarea obștii.

Arhondaricul, care constă din două case mici, a fost construit în 1968 și 1970, inițial, pentru a deservi nevoile imediate ale primelor maici.

Mănăstirea mai deține cinci Kathisme, folosite prin rotație de monahii pentru isihie, și un cimitir.

Monahia Filotheia Samara (Stareța)

Stareța cu icoana Sfântului Paisie

Monahia Filotheia Samara (gr.: Φιλοθέη Σαμαρά) s-a născut în Trikala, fiind aleasă, cu binecuvântarea Starețului Paisie, de către obște, ca prima stareță a Mănăstirii Suroti, în 1967.

Cuviosul a remarcat în ea mari virtuți, precum smerenia și răbdarea, stareța ajutând celelalte surori, ca să creeze mănăstirea care a devenit o oază duhovnicească pentru credincioșii de pretutindeni. Aceasta i-a fost alături Sfântului Paisie, aflat pe patul suferinței, până în ultima clipă, fiind cea care a cerut permisiunea vrednicului Mitropolit Sinesios de Kassandria ca Starețul să fie înmormântat în Mănăstirea Suroti.

În 2015, cu ocazia canonizării Părintelui Paisie Aghioritul, maica stareță și restul obștii i-au dăruit Patriarhului Vartolomeu de Konstantinopolis o icoană cu Sfântul. În 2016, l-a întâmpinat pe Patriarhul Ieronimos al II-lea al Greciei, iar, în 2025, pe Preasfințitul Siluan, Episcopul Ungariei.

Racla cu moaștele Sfântului Arsenie Kappadokianul

Sfinte Odoare

În Mănăstire se află o bucată mult prețuită din cinstitul lemn al Sfintei Cruci și, pe lângă moaștele Sfântului Arsenie Kappadokianul, se păstrează și fragmente de moaștele Sfintei Ana (maica Preasfintei), Sfinților Trei Ierarhi, Sfântului Ierarh Nicolae al Mirelor, Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, marilor mucenici, sfinți și ale mai multor părinți aghioriți.

Activitatea iconografică a Mănăstirii Suroti sub îndrumarea Starețului Paisie

Icoana Domnului Hristos, după cum l-a văzut Sfântul Paisie

Icoana Domnului Iisus Hristos

Într-o noapte, pe când Starețul Paisie se afla încă în chilia „Sfintei Cruci”, în timp ce spunea Rugăciunea lui Iisus, deodată un perete al chiliei dispăruse și, în locul lui, L-a văzut clar pe Domnul. Fața Lui era atât de luminoasă încât nu-L putea privi direct și se întreba cum era posibil ca unii oameni să batjocorească chipul său. Părintele Paisie spunea că fața Domnului și a Preasfintei au culoarea grâului copt. După această dumnezeiască arătare, Starețul a poruncit maicilor de la Mănăstirea „Sfântului Ioan Teologul” să-L picteze pe Hristos exact așa cum Îl văzuse în noaptea aceea. În tot timpul în care au pictat icoana, el a fost alături de ele, oferindu-le indicații.

Icoana Sfintei Eufimia, pictată de maicile de la Suroti

Icoana Sfintei Eufimia

Pe 27 februarie 1974, Sfânta Muceniță Eufimia i s-a arătat în chip minunat Cuviosului Paisie Aghioritul, la Coliba Sfintei Cruci din Kapsala – Athos.

Împotriva obiceiului său, a mers din nou la Suroti şi le-a făcut pe monahii părtaşe acestei bucurii cereşti. Apoi ele au pictat icoana sfintei cu ajutorul şi îndrumările Stareţului. Stareţul a făcut cu mare măiestrie o ştanţă de oţel cu icoana sfintei, cu care făcea apoi iconiţe şi le împărţea de binecuvântare la închinători, în cinstea ei.

Însă s-a chinuit mult să facă degetele de la mâna stângă a sfintei, după cum el însuşi a spus: «M-am ostenit mult să-i fac mâna, dar după aceea am pus gândul cel bun: poate pentru că şi eu am chinuit-o pe sfânta».

Prima icoană a Sfântului Arsenie Kappadokianul

Icoana Sfântului Arsenie Kappadokianul

La 21 februarie 1971, Starețul stătea în curtea Colibei sale și corecta manuscrisul cu viața Cuviosului Arsenie.

„Mai erau două ore până la apusul soarelui”, scria Starețul, „și în timp ce citeam manuscrisul, m-a cercetat Cuviosul Arsenie. Și precum învățătorul îl mângâie pe elevul care a scris bine lecția, tot astfel a făcut și cuviosul. Vederea lui mi-a lăsat în inimă o dulceață negrăită și o bucurie cerească, pe care nu am putut-o suporta. Am început să alerg în jurul Colibei ca un nebun și îl strigam, deoarece credeam că îl voi găsi.” Această apariție a sfântului l-a cutremurat pe Stareț. După aceasta Starețul a făcut portretul sfântului în creion, după care maicile de la Suroti au pictat-o icoană. Dar așa cum spunea Starețul, „prima icoană nu semăna prea bine cu cuviosul. De aceea am stat lângă ele tot timpul cât au pictat a doua icoană a cuviosului și le-am spus: Așa și așa să o faceți.” Și astfel a fost pictată cunoscuta icoană a Cuviosului Arsenie, care redă pe deplin trăsăturile lui.

Starețul credea cu tărie în sfințenia Cuviosului Arsenie. Cu toate acestea a spus maicilor să nu îi pună aureolă la icoană, nici să o așeze pe iconostas cu icoanele sfinților. Când Starețul a fost întrebat de ce nu vrea să fie pusă sus pe iconostas, a răspuns: «Dacă vrea, să se ridice el singur». Adică să intervină pentru a i se face canonizarea.

Minuni de la Suroti

Minuni făcute prin Cuviosul Arsenie și prin Sfintele sale Moaște

În vremea în care pregătea editarea cărții sale „Cuviosul Arsenie Kappadokianul”, se afla cu câteva monahii la Mănăstirea Suroti într-o cameră și corectau textul. La un moment dat a simțit o mireasmă nespusă, dar nu a spus nimic, ca să vadă dacă și monahiile o simt. Peste puțin au început una după alta să întrebe: „Ce miroase?”, „Ce mireasmă este aceasta?”. Starețul a considerat această mireasmă un semn al bunăvoinței Cuviosului Arsenie pentru editarea vieții lui.

*

„Odată”, povestea Starețul, „au adus un îndrăcit la Suroti. L-a apucat criza pe acel sărman chiar în biserică. A început să ocărască și să strige. Maicile au adus Capul Sfântului Arsenie, iar eu l-am pus pe el. Acela a început să urle și a căzut la pământ. Atunci am pus Capul pe pieptul lui și am început să rostesc Rugăciunea împreună cu maicile. De îndată ce i-am pus Capul pe piept, a început să facă niște mișcări spasmodice, după care a rămas nemișcat. Diavolul plecase. Când și-a revenit a mulțumit Sfântului Arsenie şi nouă. [Altădată] au adus o îndrăcită la Suroti ca să o vindec. Sărmana era foarte istovită și mi-a arătat o umflătură ca o piatră, ce-o avea în partea dreaptă, la coaste. Atunci am scos cutiuța ce-o aveam agățată la gât în care aveam un dinte de-al Sfântului Arsenie. L-am scos și am început să apăs cu el umflătura. Atunci aceea a început să strige atât de tare, încât a ridicat toată mănăstirea în picioare. Încerca să vomite. Am pus atunci Sfintele Moaște la gâtul ei și a început să-și miște capul într-o parte și alta cu atâta repeziciune, încât era în primejdie să-i sară de la locul lui și de aceea îl ținea cu mâinile. În cele din urmă diavolul a plecat și femeia s-a liniștit.”

*

[Starețul] spunea: „Odată am binecuvântat în semnul Sfintei Cruci o femeie bolnavă de cancer cu moaștele Sfântului Arsenie. Peste câteva zile am primit o scrisoare de la acea femeie, în care îmi mulțumea pentru că se vindecase și voia acum să afle numele sfântului.”

Minuni făcute prin Starețul Paisie

Starețul povestea: „Odată am vrut să aflu în ce stare se află sufletul primei călugărițe care a fost înmormântată în cimitirul Mănăstirii de la Suroti. Atunci mi-au adus sufletul ei și mi l-au pus în brațe (Starețul a arătat cu mâinile sale ca și cum ar fi ținut un prunc) și mi-au spus: «Acesta este sufletul Magdalenei». Era într-o stare duhovnicească foarte bună, ajunsese la măsura unui pustnic cunoscut de al meu, care se nevoise mulți ani.”

*

La 15 august 1987 trei monahii de la Mănăstirea Cinstitului Înaintemergător din Metamorfosi au mers Suroti. În timpul privegherii au cântat la Mănăstirea la strana dreaptă. De trei ori, la „Ceea ce ești mai cinstită”, la Laude și la Heruvic corul din dreapta l-a auzit pe Stareț cântând în altar, deși se afla în Sfântul Munte.

*

Odată la Mănăstirea Sfântului loan Teologul de la Suroti au tuns în grabă o oarecare monahie în vârstă, deoarece era aproape de moarte. Părintele Paisie nu fusese înștiințat de acea călugărie, cu toate acestea, deși se afla în Sfântul Munte, era de față și urmărea înmormântarea, dar nu-și putea da seama care este monahia pe care o înmormântează.

*

Mărturia unei anonime: „Odată am mers la Suroti ca să-l, vedem pe Stareț care era bolnav și care urma a doua zi să se interneze în spital pentru a se opera. Aștepta multă lume și ora era întârziată. O maică ne-a spus că nu se simte bine și că nu poate să vadă pe nimeni deosebi, ci numai va da binecuvântare la fiecare. Am intrat și noi la rând. Lumea trecea, îi săruta mâna, iar el le dădea câteva cruciulițe. Când am ajuns aproape de el mă gândeam ce anume îi voi spune și credeam că nu-i voi putea arăta problema mea. Când I-am privit am văzut că era foarte palid din pricina bolii. Cu toate acestea continua să stea în picioare, să dea binecuvântare credincioșilor și să le împartă cruciulițe și mi-a spus: «Lucrul la care te gândești se va face. Să nu fii fricoasă și să nu te mâhnești pentru nimic.» În acea clipă am înghețat, i-am sărutat mâna, iar el mi-a spus: «Mergi cu binecuvântarea Maicii Domnului.» Și într-adevăr, acel lucru pe care voiam să i-l spun s-a săvârșit fără să i-l mărturisesc și să-i cer să se roage pentru aceasta.”

*

Mărturia domnului Hrisostomos Papasotiriu, medic din Thessaloniki: „Soția domnului Hristu ... , reprezentant al unei companii producătoare de medicamente, era aproape paralizată din pricina sclerozei în plăci. În toamna lui 1989 cei doi soți au mers la mănăstirea de la Suroti pentru a-l vedea pe Stareț. Voiau să ia binecuvântarea lui, iar Hristu nădăjduia că Starețul o va mângâia pe cea bolnavă. Când a venit rândul lor, Hristu o ținea pe soția sa de subsuori și se gândea cum va urca cu ea scările ce duceau la Stareț. În acea clipă s-a auzit dinăuntru vocea Starețului: «Stai acolo, Evanghelia! Nu te osteni! Uite, vin eu ... » Și aceasta i-a spus-o fără să-i vadă sau să-i cunoască. Apoi au discutat și cei doi au plecat foarte ușurați și plini de mângâiere.”

*

O femeie foarte evlavioasă din Thessaloniki, o adevărată slujitoare a lui Dumnezeu, suferea de cancer. Făcuse multe terapii, dar boala se agrava. Făcuse metastază și la oase. Odată s-a hotărât să meargă la mănăstirea de la Suroti ca să-l vadă pe Stareț. De îndată ce a luat binecuvântarea lui, l-a întrebat cu agonie: «Gheronda, mă voi face bine?» Starețul i-a răspuns că nu, iar aceea a început să plângă. Atunci el i-a vorbit deosebi destulă vreme, a mângâiat-o și a pregătit-o pentru moartea ei apropiată. Apoi femeia a plecat liniștită știind de acum că în curând avea să părăsească această viață și că plecarea ei va fi foarte dureroasă, dar fericită, așa cum s-a și întâmplat.

Galerie de fotografii

• 

  Stareța Filotheia cu PS Siluan al Ungariei

Bibliografie

Mănăstirile grecești

Sfântul Munte Athos

Mănăstirea Marea Lavră | Mănăstirea Vatopediu | Mănăstirea Iviron | Mănăstirea Hilandariu | Mănăstirea Dionisiu | Mănăstirea Kutlumusiu | Mănăstirea Pantocratoros | Mănăstirea Xiropotamu | Mănăstirea Zografu | Mănăstirea Dohiariu | Mănăstirea Karakallu | Mănăstirea Filotheu | Mănăstirea Simonos Petras | Mănăstirea Sfântul Pavel | Mănăstirea Stavronikita | Mănăstirea Xenofontos | Mănăstirea Grigoriu | Mănăstirea Esfigmenu | Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Rusikon) | Mănăstirea Konstamonitu

Meteora

Mănăstirea „Aghios Nikolaos” (Sfântul Nicolae) | Mănăstirea „Aghios Stefanos” (Sfântul Ștefan) | Mănăstirea „Aghia Triada” (Sfânta Treime) | Mănăstirea Marele Meteor | Mănăstirea Russanu | Mănăstirea Varlaam

Mănăstiri continentale

Mănăstirea „Sfântul Ioan Teologul” de la Suroti | Mănăstirea „Bună Vestire” de la Ormilia | Mănăstirea Stomiu | Mănăstirea Cinstitului Înaintemergător din Metamorfosi | Mănăstirea „Sfânta Treime” din Eghina | Mănăstirea „Schimbarea la Față” de la Milesi | Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Kallisia | Mănăstirea „Sfântul Haralambie” din Lefka, Evvia | Mănăstirea Sfântului David din Evvia | Manastirea Faneromeni din Lefkada | Mănăstirea Sfântului Arhanghel Mihail din Thassos | Mănăstirea „Sfântul Arhanghel Mihail” Panormiti din Insula Simi | Mănăstirea „Sfântul Gherasim” din Kefalonia | Mănăstirea „Sfânta Paraskevi” din Kerkira | Mănăstirea Sfântului Efrem cel Nou de la Nea Makri | Mănăstirea Sfintei Cruci din Patras | etc.