Dorotei din Gaza

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Cuviosul Dorotei din Gaza, frescă de la Mănăstirea Dionisiu
Cuviosul și de-Dumnezeu-purtătorul părintele nostru Dorotei din Gaza (cunoscut și ca Avva Dorotei în Filocalie) a fost un călugăr și stareț care a trăit în secolul al VI-lea în Palestina. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 13 august în tradiția greacă[1] și românească și la 5 iunie în tradiția slavă.

Viața

Cuv. Dorotei de Gaza, frescă de la Mănăstirea Cuviosului Luca, Grecia
Cuviosul Dorotei s-a născut în Antiohia[2], în sânul unei familii creștine înstărite. A primit o bună educație, atât creștinească cât și în științele profane.

Lepădând din tinerețe lumea, Dorotei a intrat în mănăstirea avei Serida de lângă Gaza, punându-se sub ascultarea bătrânilor Varsanufie și Ioan, cărora le încredința toate gândurile sale prin scrisori sau întâlniri directe[3].

După ce a avut diferite ascultări în mănăstire (precum păzirea porții mănăstirii sau primirea oaspeților), Dorotei a devenit mai apoi slujitorul avei Ioan Proorocul.

Cum Dorotei avea și studii medicale, avva Serida i-a încredințat organizarea și dirijarea bolniței (infirmeriei) mănăstirii, care a fost construită cu darurile generoase ale fratelui său după trup.

Mai târziu, când a devenit monah încercat, lui Dorotei i s-a încredințat, la rândul lui, formarea duhovnicească a tânărului Dositei, care a și ajuns la desăvârșire înainte de a-și da duhul în mâinile Domnului.

După moartea avei Ioan Proorocul și a starețului Serida, și după ce sfântul Varsanufie s-a închis cu totul, încât nu mai vedea și nu mai comunica cu nimeni, sfântul Dorotei a întemeiat propria sa mănăstire, situată în Cezareea Palestinei, între Gaza și Maiuma. Aici și-a condus discipolii după îndemnurile primite de la părinții săi duhovnicești, sfinții Varsanufie și Ioan, cu delicatețe, discernământ și dragoste, insistând pe lepădarea voii proprii și pe smerenie, mai mult decât pe ostenelile trupești. Aici ucenicii săi au adunat Învățăturile Duhovnicești care au devenit în timp una din lucrările fundamentale pentru viața monastică ortodoxă.

Scrierile sale fac parte din Filocalie, și ele sunt singura mărturie concretă rămasă peste veacuri de la sfântul Dorotei, pentru că nu se cunoaște cu exactitate când a murit, unde a fost înmormântat și unde sunt moaștele sale.

În limba română

  • Avva Dorotei, Învățături și scrisori de suflet folositoare, ed. Bunavestire, Bacău, 1997.
  • Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii, vol. 9, traducere, introducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae, ed. a II-a, Humanitas, București, 2002, ISBN 973-28-0971-X, "Diferite învățături de suflet folositoare" (pp. 449-588) și "Diferite epistole" (pp. 589-597).
  • Întrebările avvei Dorotei și răspunsurile stareților Varsanufie și Ioan sunt publicate în Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii, vol. 11, traducere, introducere și note de pr. Dumitru Stăniloae, ed. a II-a, Humanitas, București, 2009, ISBN 978-873-50-1711-8, pp. 256-312.

Legături externe

Note

  1. Salt ↑ Împreună cu avva Serida și cu ucenicul său, Dositei.
  2. Salt ↑ Viața după introducerea la: Dorothee de Gaza, Œuvres spirituelles, în seria Sources Chrétiennes (SC 92, 9-29) - folosită și de Părintele Macarie de la Simonos Petras în Sinaxarul său.
  3. Salt ↑ Mai multe zeci de astfel de scrisori s-au păstrat în Corespondența sfinților Varsanufie și Ioan (Scrisorile 252-338) și ele constituie o mărturie importantă a formării duhovnicești a unui călugăr.
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Dorotei_din_Gaza&oldid=56533”