Hirotonie

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Hirotonirea unui preot.
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Spovedania
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu
Starea omului
Păcatul - Patima - Virtutea
Raiul - Iadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Iertarea - Blândețea
Pacea - Mila - Dreptatea - Hărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia - Pocăința
Isihia - Discernământul
Mintea
Asceza
Fecioria - Ascultarea
Statornicia - Postul
Sărăcia - Monahismul
Rugăciunea
Închinarea - Cinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. Moaște - Semnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

Hirotonirea este taina (sau Sfânta Taină a) Preoţiei. Cuvintele cheirotonia şi cheirothesia vin din greacă şi înseamnă amândouă "punerea mâinilor". Componenţii ordinelor mari ale cleruluiepiscopul, preotul şi diaconul—sunt hirotoniţi în timpul Sfintei Liturghii de către episcop, care de obicei este asistat de câţiva preoţi. În concordanţă cu învăţăturile ortodoxe, procesul hirotonirii începe cu comunitatea locală; dar episcopul singur, care acţionează în numele bisericii universale, poate finaliza această acţiune.

Acei care fac parte din ordinele mici (subdiacon, citeţ, şi în unele tradiţii, cântăreţul) sunt făcuţi astfel prin hirotesie, care şi această înseamnă "punerea mâinilor", dar este distinctă din punct de vedere tehnic de hirotonire, care este folosită doar pentru ordinele mari. În conformitate cu DEC, hirotesia nu este privită ca o Sfântă Taină a hirotonirii (p. 117).

Hirotonia şi hirotesia, din punct de vedere formal sunt interschimbabile, dar în timp au primit sensuri diferite. În plus, episcopii sunt "consacraţi" mai degrabă decât "hirotoniţi", dar o astfel de distincţie nu era prezentă în biserica timpurie (ODCC, p. 1189)

Cuprins

Ordinele mici

Cântăreţ

Citeţ

În perioada de dinaintea tunderii candidatul trebuie să pregătească o sutană. În seara de dinaintea ceremoniei, candidatul trebuie să participe la Vecernie şi după o cină uşoară începe să se pregătească pentru bucuria euharistiei. În acest timp, el trebuie să fie deranjat de alte persoane cât mai puţin şi să-şi petreacă timpul în rugăciune şi pregătindu-se pentru tundere. Candidaţii căsătoriţi trebuie să se abţină de la relaţii conjugale în această perioadă. Ei trebuie să se spovedească, fie după vecernie, fie în timpul utreniei din ziua tunderii.

În ziua tunderii, după Doxologia Mare, dar înaintea troparelor de dinaintea Sfintei Liturghii, candidatul este adus de asistentul episcopului în mijlocul soleei, în faţa episcopului. El face trei mătănii în faţa Sfântului Altar şi apoi se întoarce spre episcop şi îngenunchează în faţa lui. Episcopul îşi pune mâinile pe capul candidatului.

Subdiaconatul

Subdiaconii sunt hirotoniţi în timpul Sfintei Liturghii imediat după "Binecuvântată este împărăţia Ta", imediat ce tămâierea mare se încheie. După canoane, nimeni nu trebuie să se mai căsătorească după ce a devenit subdiacon, dar practica s-a schimbat peste tot astfel încât să permită subdiaconilor să se căsătorească după hirotonire.

Ordinele mari

Diaconia

Preoţia

În timpul slujbei de hirotonire întru preoţie, un preot conduce candidatul care apoi îngenunchează şi îşi pune capul pe altar. Episcopul îşi pune patrafirul şi mâna dreaptă pe capul candidatului pentru a primi Sfântul Duh. Întreaga comunitate prezentă la hirotonire şi mărturiseşte lucrarea Sfântului Duh spunând la unison "Vrednic este!" (în greacă 'Axios'). Episcopul dă veşmintele sfinte proaspătului preot care apoi primeşte Sfânta Împărtăşanie şi spune o rugăciune specială. Prin hirotonire, oameni care au fost aleşi din rândul credincioşilor sunt deosebiţi pentru slujbele bisericii. Timp îndelungat, un candidat la preoţie va urma cursurile unui seminar.

Episcopia

Candidaţii la episcopie sunt hirotoniţi de alţi cel puţin doi episcopi. Veşmintele neliturgice ale episcopului includ: camilafca şi epanokameloukion (voal) (care sunt prinse împreună şi formează klobuk în tradiţia rusă), împreună cu mantia, toate acestea fiind specifice monahismului.


Referinţe

  • Blackwell Dictionary of Eastern Christianity (DEC), p. 117 – Dicţionarul Blackwell de creştinism răsăritean
  • Oxford Dictionary of the Christian Church (ODCC), 3rd ed., pp. 1188-89 – Dicţionarul Oxford al Bisericii Creştine

Legături externe

Acest articol face parte din seria
Cler
Sinod local Antiohian
Ordinele mari Episcop | Preot | Diacon
Ordinele mici Subdiacon | Citeț | Cantor | Acolit
Ordine dispărute Horepiscop | Exorcist | Paznicul ușii | Diaconiță
Titluri episcopale Patriarh | Catolicos | Mitropolit | Arhiepiscop | Episcop | Episcop vicar | Arhiereu vicar
Titluri preoțești Protopop | Paroh | Protosinghel | Sachelar | Iconom | Iconom stavrofor
Titluri diaconale Arhidiacon | Protodiacon | Ierodiacon
Titluri monahale Arhimandrit | Stareț | Egumen
Adiacente Hirotonire | Veșminte | Formule de adresare | Distincții preoțești | Exarh | Vicar
Editați această casetă
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi