Egumen

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Cler
Antiochian local synod.jpg
Ordinele mari
Episcop - Preot - Diacon
Ordinele mici
Subdiacon - Citeț
Cantor - Acolit
Ordine dispărute
Horepiscop - Exorcist
Paznicul ușii - Diaconița
Titluri episcopale
Patriarh - Catolicos
Arhiepiscop - Mitropolit
Vicar - Titular
Titluri preoțești
Protopop
Sachelar
Iconom
Iconom stavrofor
Protosinghel - Arhimandrit
Titluri diaconale
Arhidiacon - Protodiacon
Titluri monahale
Arhimandrit - Stareț - Egumen
Adiacente
Hirotonire - Veșminte
Adresare
Distincții preoțești - Exarh
Vicar
Editați această casetă

Egumenul (din ngr. igúmenos / egúmenos), în limbajul bisericesc comun, este un sinonim mai puţin utilizat pentru stareţul unei mănăstiri sau al unui schit.

Termenul de "egumen" a intrat în limba bisericească probabil prin secolul al XIV-lea, odată cu începutul relațiilor dintre Țările Române și Muntele Athos, și s-a încetățenit definitiv în epoca fanariotă[1], fiind mai apoi aproape complet abandonat în secolul XX.

După 1990, termenul este folosit din nou, odată cu reluarea relaţiilor bisericeşti cu mănăstirile de la Muntele Athos, dar şi cu înmulţirea traducerilor de spiritualitate ortodoxă din limba neogreacă.

Totuşi, utilizarea lui rămâne variabilă în limba română.

Astfel, în Biserica Ortodoxă Rusă egumenul este un grad monastic[2]

În Biserica Ortodoxă Română (BOR), termenul de "egumen" apare în mod oficial distinct de cel de stareţ în Regulamentul pentru organizarea vieţii monahale şi funcţionarea administrativă şi disciplinară a mănăstirilor (1998), fără ca el să fie explicat, după cum urmează:

"Art.30 - Conducătorul suprem al oricărui aşezământ monahal este Chiriarhul.
"Art.31 - Persoanele prin care se exercită cârmuirea chiriarhală la faţa locului sunt următoarele: stareţul, egumenul şi metocarul.
"Art.32 - Ca împuternicit al Chiriarhului şi părinte duhovnicesc al obştii mănăstirii, stareţul, ajutat de egumen, conduce mănăstirea, potrivit cu sfintele canoane, pravila monahală, hotărârile Sfântului Sinod şi îndrumările Chiriarhului locului."

Lipsa aceasta este completată de noul Statut al BOR (2007/2008), în care se spune:

"Art.79 – (1) Chiriarhul este conducătorul canonic al mânăstirilor, schiturilor şi metocurilor din eparhia sa. Prin delegaţie din partea Chiriarhului, conducerea mânăstirii este asigurată de stareţ (a), a schitului de egumen (a), iar a metocului de călugărul (călugăriţa) anume desemnat (a) ca administrator.
"(2) Stareţul (a) şi egumenul (a) se numesc direct de Chiriarh dintre călugării cei mai vrednici, cu o frumoasă vieţuire în mânăstire, cu intensă activitate duhovnicească, cu studii teologice sau, în mânăstirile cu obşte mai mare, dintre primii trei candidaţi desemnaţi de sobor, în baza calităţilor enumerate mai înainte, în cazul când Chiriarhul a dispus să se facă alegere;"

Note

  1. Epoca fanariotă începe în 1711 în Moldova şi în 1716 în Muntenia.
  2. "Gradele şi titlurile monahale sunt: monah, ierodiacon, arhidiacon, ieromonah, egumen, arhimandrit" - cf. Art.41 al Statutului Bisericii Ortodoxe din Moldova (Mitropolia Moldovei - Patriarhia Moscovei) http://teologie.net/data/pdf/statut_bom.pdf

A se vedea şi

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi