Euharistie

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
LinkFA-star.png Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului. Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Sfintele Vase acoperite
Cuvântul Euharistie provine din expresia care în limba greacă înseamnă a aduce mulțumire. Euharistia este cunoscută și sub numele de Sfintele Daruri, Dumnezeieştile Taine[1], Împărtășania sau Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos. Biserica Ortodoxă învață că Dumnezeu este cu adevărat prezent (iar nu doar ca semn, ca simbol) în Sfintele Daruri, după sfinţirea lor [2]. Așa învață și romano-catolicii și unii dintre protestanți.
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Spovedania
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu
Starea omului
Păcatul - Patima - Virtutea
Raiul - Iadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Iertarea - Blândețea
Pacea - Mila - Dreptatea - Hărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia - Pocăința
Isihia - Discernământul
Mintea
Asceza
Fecioria - Ascultarea
Statornicia - Postul
Sărăcia - Monahismul
Rugăciunea
Închinarea - Cinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. Moaște - Semnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă


Cuprins

Aspecte generale

Euharistia în Biserica Ortodoxă se află în centrul vieții creștine, deoarece Biserica este în primul rând o comunitate euharistică. Euharistia este desăvârșirea tuturor celorlalte Taine ale Bisericii și este izvorul și ținta tuturor învățăturilor și instituțiilor Bisericii

Majoritatea teologilor care au scris despre Cina cea de Taină nu cred că ar fi fost vorba de cina obișnuită de Paștile evreiești, poziție coerentă cu povestirea păstrată în Evanghelia după Ioan. Există o minoritate care consideră totuși că aceasta fusese o cină de Paști (seder), bazându-se pe Evangheliile sinoptice. Însă, după cum afirmă Enrico Mazza, părerea minorității "rămâne o interpretare teologică. Realitatea istorică este că Cina cea de Taină nu a fost o celebrare a Paștilor evreiești, și prin urmare că liturghia acesteia nu a fost cea a Paștilor evreiești." [3].

Pentru iertarea păcatelor și spre viața de veci

Înainte de primirea Sfintei Împărtășanii, toți rostesc rugăciunile de mai jos. Aceste rugăciuni reprezintă angajamentul personal, al fiecăruia față de Hristos, făgăduința lor că vor crede în El și în Sfintele Taine ale Bisericii Lui:

Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. (vezi I Timotei 1, 15)
Încă mai cred că acesta este Însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este Însuşi scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie, miluieşte-mă, şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă.
Și mă învredniceşte fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.
Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda; ci ca tâlharul, mărturisindu-mă, strig Ţie: "pomeneşte-mă, Doamne, întru Împărăţia Ta".
Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtăşirea cu preacuratele Tale Taine, Doamne, ci spre tămăduirea sufletului şi a trupului.

Credincioșii primesc Sfânta Împărtășanie dintr-o linguriță. Ei primesc atât pâinea sfințită (NIKA), cât și vinul sfințit. Împărtășirea credincioșilor se face întotdeauna din Darurile aduse și sfințite la Sfânta Liturghie respectivă. Toți credincioșii pregătiți, membri ai Bisericii prin Sfintele Taine ale Botezului și Mirungerii, inclusiv pruncii și copiii mici se pot împărtăși.

Euharistia ca Jertfă

Biserica Ortodoxă mărturisește că Euharistia este aducerea unei jertfe (sacrificiu). După cum auzim în Liturghie, "Ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem de toate și pentru toate"

  1. În Euharistie, jertfa adusă este Hristos Însuși, și Însuși Hristos este Cel care aduce Jertfa: este atât preot cât și jertfă.
  2. Ție îti aducem. Euharistia este Jertfă adusă lui Dumnezeu Cel în Sfânta Treime - nu doar Tatălui, ci și Sfântului Duh și lui Hristos Însuși. Deci ce este Jertfa euharistică? Cui Îi este oferită? La ambele întrebări, răspunsul este: Hristos.
  3. [Ție Îți] aducem... pentru toate: conform teologiei ortodoxe, Euharistia este o jertfă de împăcare, adusă atât în numele celor vii, cât și al celor adormiți.

Biserica învață că Jertfa nu este doar un semn, un simbol, ci un adevărat sacrificiu. Nu pâinea este jertfită, ci Însuși Trupul lui Hristos. Iar Mielul lui Dumnezeu S-a jertfit o singură dată, pentru totdeauna. Astfel, Jertfa euharistică nu este jertfirea sângeroasă a Mielului, ci jertfă nesângeroasă, unde pâinea se preschimbă în Mielul de jertfă.

Momentele jertfei lui Hristos - Întruparea, Cina cea de Taină, Răstignirea, Învierea și Înălţarea Domnului sunt actualizate în Euharistie, nu sunt repetate.

Prezență reală, simbolică sau mistică?

Euharistia este atât simbolică, cât și mistică. De asemenea, în Biserica Ortodoxă Euharistia este considerată a fi adevăratul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos, tocmai pentru că pâinea și vinul sunt taine și simboluri ale adevăratei și deplinei prezențe a lui Dumnezeu și ale manifestării Lui față de noi în Hristos.

Înaintea Tainei Sfintei Împărtășanii, ortodocșii refuză orice analiză și explicație în termeni pur raționali și logici. Căci Euharistia, ca și Hristos însuși, este o taină a Împărăției Cerurilor care, după cum ne-a spus Domnul Iisus, "nu este din lumea aceasta". Euharistia, întrucât aparține Împărăției lui Dumnezeu, nu este în nici un fel ținută de regulile logicii pământești a umanității marcate de păcat.

Iată ce ne spune în legătură cu aceasta Sfântul Ioan Damaschin: "Dacă te întrebi cum se petrec acestea, destul îți este ție să afli că e prin Sfântul Duh... nu știm nimic mai mult decât aceasta, că este adevărat, lucrător și atotputernic cuvântul lui Dumnezeu, dar că lucrează într-un chip de nepătruns [pentru mintea omenească]".

Împărtăşania pentru bolnavi

În Joia Mare, dar la nevoie şi în alte zile, preotul sfinţeşte un al doilea agneţ, pe care apoi îl taie, uscă şi păstrează ca Împărtăşanie pentru bolnavi. De obicei Împărtăşania pentru bolnavi se păstrează în chivot, pe sfânta masă a altarului, fără ca totuşi să existe vreo regulă strictă relativă la locul păstrării ei. Cu atât mai mult cu cât Biserica Ortodoxă nu cunoaşte devoţiunea sau adorarea "sfântului sacrament" precum în Biserica Romano-Catolică. Sfânta Împărtăşanie nu face obiectul unui cult separat în Biserica Ortodoxă, care vede în această practică o exagerare a Bisericii catolicii în reacţie la refuzul protestantismului de a recunoaşte prezenţa reală a lui Hristos în Euharistie.

Împărtăşania zisă "pentru bolnavi" este exclusiv păstrată pentru cei care nu pot veni la Sfânta Liturghie pentru motive reale şi binecuvântate, cum ar fi: boală, infirmitate, închisoare. Toţi ceilalţi credincioşi se împărtăşesc în cadrul Sfintei Liturghii din Darurile care sunt aduse, pregătite, sfinţite şi date cu această ocazie.

Acest articol face parte din seria
Sfânta Liturghie
Liturghia pregătitoare
Proscomidia
Obiecte liturgice
Veșminte
Liturghia cuvântului
Ectenia Mare
Antifoanele
Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Troparul sărbătorii
Trisaghionul
Apostolul
Evanghelia
Predica
Ectenia cererii stăruitoare
Ectenia celor chemați
Liturghia euharistică
Heruvicul
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Ectenia credincioșilor
Crezul
Anaforaua
Epicleza
Axionul
Rugăciunea „Tatăl nostru
Împărtășirea
Încheierea
Anafura
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Editați această casetă


Liturghii euharistice

În Biserica Ortodoxă, cele mai răspândite Liturghii euharistice sunt:

Liturghia Sf. Iacov

Liturghia Sfântului Iacov se slujește numai în anumite locuri, în general de praznicul Sfântului Apostol Iacov, cel cunoscut ca „fratele Domnului” (23 octombrie), primul episcop al Ierusalimului. Este cea mai veche și cea mai lungă Liturghie. Este semnificativ diferită de celelalte Liturghii din Biserică, în special prin faptul că se slujește pe o Sfântă Masă din afara Altarului, cu fața la comunitatea credincioșilor.

Conform rânduielilor, slujirea acestei Liturghii se face de către un episcop și doisprezece preoți. Dacă nu este de față un episcop, pot sluji Liturghia treisprezece preoți. Credincioșii se împărtășesc ca și preoții, primind Sfântul Trup în gură și bând apoi din Sfântul Potir.

Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare

Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare se slujește în Duminicile din Postul Mare, în Joia Mare, în ajunul Sfintelor Paști, al Crăciunului și la prăznuirea Sfântului Vasile cel Mare (1 ianuarie). Sfântul Vasile a scurtat și a unificat toate variațiile în liturghiile care se dezvoltaseră din timpul Sfântului Iacov și până la acceptarea creștinismului de către Imperiul Roman.

Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur

Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur este liturghia care se slujește cel mai des în Biserica Ortodoxă, cea care este celebrată în fiecare duminică și în orice zi se săvârșește Sfânta Liturghie euharistică (cu excepția celor în care se slujește Liturghia Sfântului Vasile sau Liturghia Darurilor Înainte Sfințite).

Liturghia Darurilor înainte sfințite

Articol principal: Liturghia Darurilor Înainte Sfinţite

Liturghia Darurilor înainte sfințite este o slujbă de seară în timpul căreia credincioșii se împărtășesc cu Daruri sfințite în altă zi. Liturghia Darurilor Înainte Sfințite se slujește miercurea și vinerea din timpul Postului Paștilor (și în anumite zile de sărbătoare, atunci când acestea cad într-o zi din săptămână din Postul Mare). Această slujbă îi este atribuită Sfântului Grigorie cel Mare, episcop al Romei din secolul al VI-lea.

Alte Sfinte Liturghii

În afară de cele amintite mai sus, mai există unele Sfinte Liturghii care sunt folosite mai des în unele Biserici Ortodoxe, mai rar sau deloc în cadrul altora.

Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Marcu

Această slujbă este liturghia originară, tradițională a Bisericii Alexandriei, cea folosită de marii ierarhi ai lui Hristos Atanasie, Chiril, Macarie, Dionisie și alții. Textele manuscrise păstrate ale acestei Liturghii datează din secolul al IV-lea, dar s-au păstrat și fragmente mai vechi. Deși rânduiala slujbei s-a dezvoltat de-a lungul mai multor secole, nu avem nici o îndoială că autorul Liturghiei a fost într-adevăr Sfântul Apostol Marcu. Cea mai recentă versiune a textului, datând din anul 1585 (în perioada Patriarhului grec al Alexandriei Meletie Pigas) a fost aprobată și publicată de Sfântul Nectarie din Eghina. Această liturghie se slujește o dată pe an în Bisericile de limbă greacă și rusă.

Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Tihon

Articol principal: Liturghia Sf. Tihon al Moscovei

Este folosită de ortodocșii de rit occidental din Biserica Antiohiei și ROCOR (Biserica Ortodoxă Rusă din afara granițelor).

Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Apostol Petru

Această liturghie, cunoscută si ca Liturghia Sarum este folosită de ortodocșii de rit occidental din Biserica Antiohiei și ROCOR.

Sursa

Articole înrudite

Lucrări pe temă

În limba engleză:

  • Laverdiere, Eugene. The Eucharist in the New Testament and in the Early Church. (ISBN 0814661521)
  • Zizioulas, John D. Eucharist, Bishop, Church: The Unity of the Church in the Divine Eucharist and the Bishop During the First Three Centuries. (ISBN 1885652518)

Legături externe

Note

  1. În limba greacă veche sintagma τα αγια μυστιρια, în traducere literală "Sfintele Taine", este adesea folosită pentru a desemna "Sfintele Daruri", Împărtăşania; dar utilizarea ei în alte limbi este evitată, pentru a nu se face confuzie cu celelalte Sfinte Taine.
  2. Darurile de pâine şi vin care sunt aduse de credincioşi pentru slujirea Sfintei Liturghii se numesc "cinstitele daruri" până la momentul prefacerii, iar după epicleză se numesc "Sfintele Daruri".
  3. The Celebration of the Eucharist: The Origin of the Rite and the Development of Its Interpretation [Collegeville, MN: Liturgical Press, 1999] pp. 25-26
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi