Altar

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Planul arhitectural al bisericii Chora din Constantinopol (Istanbul).

Altarul (lat. altarium) este partea cea mai de răsărit a bisericii (ca locaș de rugăciune) și este rezervat slujitorilor (episcopi, preoți, diaconi), având în mijloc Sfânta Masă, în stânga Proscomidiarul, iar în dreapta diaconiconul unde se păstrează veșmintele, vasele și obiectele liturgice.

Altarul are de obicei o formă dreptunghiulară în planul arhitectural al bisericilor vechi, el fiind construit în continuarea zidurilor naosului, dar este semicircular în cele mai multe din bisericile de astăzi. În bisericile mari, unde se slujește în sobor, altarul e de obicei spațios, cu nișe mari, și poate fi considerat ca fiind cel mai important element al bisericii. În partea de răsărit, altarul este închis printr-un zid semicircular.

Intrarea în altar, din naos, se face prin Ușile Împărătești, amplasate central în catapeteasmă, sau Ușile diaconești (numite astfel pentru că prin ele intră și ies diaconii în timpul slujbelor), aflate la stânga și la dreapta ușilor împărătești. Doar clerul hirotonit poate trece prin ușile împărătești. Adesea altarele mai au o ieșire laterală, legată istoric de existența diaconiconului în afara bisericii.

Și alte diverse religii utilizează altarul, ca loc sacru destinat depunerii ofrandelor și oficierii sacrificiilor.

Galerie de imagini

Articole înrudite