Iuliana din Nicomidia: Diferență între versiuni
m (→Iconografie: leg. int.) |
|||
| (Nu s-au afișat 11 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | {{Articol de calitate}} | + | {{Articol de calitate}}{{Sfinti |
| − | [[ | + | |nume= Sf. Muceniță<br>Iuliana din Nicomidia |
| − | [[Sfânt]]a [[Mucenic| | + | |Imagine= [[Fișier:Juliana of Nicomidia.jpg|250 px|Sf. Muceniță Iuliana din Nicomidia]] |
| + | |nastere= sfârșitul secolului III | ||
| + | |adormire= 304 | ||
| + | |localizare= [[Nicomidia]],<br>Imperiul Roman | ||
| + | |recunoastere= panortodoxă | ||
| + | |etnie= | ||
| + | |tip= [[Mucenic|muceniță]] | ||
| + | |canonizare= | ||
| + | |calendar= [[21 decembrie]] | ||
| + | |biserici= | ||
| + | |site= | ||
| + | |}}[[Sfânt]]a [[Mucenic|Muceniță]] '''Iuliana din Nicomidia''' a trăit pe vremea împăratului roman Maximian (286-305 d.Hr.). Era de fel din cetatea [[Nicomidia|Nicomidiei]] (în Bitinia, regiune din nord-vestul Asiei Mici). A pătimit în timpul [[persecuții împotriva creștinilor|persecuțiilor împotriva creștinilor]], primind [[martir]]iul prin tăierea capului cu sabia în anul 304<ref> [http://www.goarch.org/en/Chapel/saints.asp?contentid=347 Unele surse] dau anul 299 ca an al muceniciei sale.</ref>.<br /> | ||
| + | [[Praznic|Prăznuirea]] ei se face în [[Biserica Ortodoxă]] la [[21 decembrie]], iar în [[Biserica Romano-Catolică]] la [[16 februarie]].<ref> Unii autori catolici o consideră una și aceeași persoană cu Sfânta Iuliana din Cumae, care a suferit mucenicia în aceeași perioadă și în condiții similare la Cumae. Nu există însă un acord în această privință.</ref>. | ||
==Viața și mucenicia== | ==Viața și mucenicia== | ||
| − | Sfânta | + | Sfânta Muceniță Iuliana a trăit pe vremea împăratului roman Maximian (286-305 d.Hr.) în cetatea [[Nicomidia|Nicomidiei]] (în Bitinia, regiune din nord-vestul Asiei Mici), născută fiind din părinți păgâni, într-o familie bogată. Când era încă foarte tânără, tatăl său, numit Africanus, a logodit-o cu un tânăr tot păgân <ref>În ''Sinaxar'' scrie că era de 16 ani când a fost logodită, iar în ''Viețile Sfinților'' se spune că era doar de 9 ani la data logodnei.</ref>, un senator elin numit Eleusie. Nunta a fost însă amânată până ce [[Sfânt]]a avea să aibă vârsta potrivită pentru căsătorie. |
| − | În acest timp, Iuliana, auzind cuvântul lui Dumnezeu de la creștinii care trăiau acolo în cetate, a crezut în Hristos. Și stăruia în înțelegerea [[Evanghelie]]i și în [[rugăciune]] către Dumnezeu. Iar mama sa, în acest timp, nici nu o împiedica, dar nici nu o încuraja prea mult, ea însăși neputându-se hotărî să treacă deplin la credința creștină. Iar pe măsură ce creștea, sfânta vedea că se apropia tot mai mult ziua nunții ei cu Eleusie. Și pentru că pentru că nu vroia cu nici un chip să se căsătorească ea cu un păgân, căuta să scape de promisiunea făcută de tatăl ei <ref> Aceasta este o temă recurentă în martirologiile timpurii. Adesea creștinele refuzau să se mărite cu păgâni, atât pentru că socoteau că o astfel de uniune nu ar fi fost desăvârșită, cât și pentru a nu se expune și a nu fi părtașe în nici un fel la acte de idolatrie, dat fiind că | + | În acest timp, Iuliana, auzind cuvântul lui Dumnezeu de la creștinii care trăiau acolo în cetate, a crezut în Hristos. Și stăruia în înțelegerea [[Evanghelie]]i și în [[rugăciune]] către Dumnezeu. Iar mama sa, în acest timp, nici nu o împiedica, dar nici nu o încuraja prea mult, ea însăși neputându-se hotărî să treacă deplin la credința creștină. Iar pe măsură ce creștea, sfânta vedea că se apropia tot mai mult ziua nunții ei cu Eleusie. Și pentru că pentru că nu vroia cu nici un chip să se căsătorească ea cu un păgân, căuta să scape de promisiunea făcută de tatăl ei <ref> Aceasta este o temă recurentă în martirologiile timpurii. Adesea creștinele refuzau să se mărite cu păgâni, atât pentru că socoteau că o astfel de uniune nu ar fi fost desăvârșită, cât și pentru a nu se expune și a nu fi părtașe în nici un fel la acte de idolatrie, dat fiind că jertfa adusă zeilor păgâni sau împăratului făcea parte din obligațiile civice ale capilor de familie din Imperiul Roman.</ref>. Astfel, când a mai crescut fecioara, logodnicul ei insista să se facă nunta. Dar ea i-a trimis vorbă că nu îl va lua de bărbat până ce nu avea să ajungă prefect al provinciei (eparh). Stăruind mult pe lângă împărat, acesta i-a împlinit voia și după o vreme l-a numit eparh. |
| − | Văzând aceasta, fecioara i-a zis pe față că era creștină și nu vroia să se mărite cu un păgân. Iar logodnicul i-a spus totul tatălui ei. Atunci acesta a încercat, când cu blândețe și cu rugăminți, când cu amenințări și cu bătăi să o facă să se lepede de credința creștină sau măcar să se mărite cu Eleusie. Dar pentru că fecioara nu s-a înduplecat, a dat-o pe mâna logodnicului ei, ca s-o înduplece el sau să o judece după legile romane <ref>Martirizarea Sfintei Iuliana are loc în anul 304; era în perioada ultimelor [[ | + | Văzând aceasta, fecioara i-a zis pe față că era creștină și nu vroia să se mărite cu un păgân. Iar logodnicul i-a spus totul tatălui ei. Atunci acesta a încercat, când cu blândețe și cu rugăminți, când cu amenințări și cu bătăi să o facă să se lepede de credința creștină sau măcar să se mărite cu Eleusie. Dar pentru că fecioara nu s-a înduplecat, a dat-o pe mâna logodnicului ei, ca s-o înduplece el sau să o judece după legile romane <ref>Martirizarea Sfintei Iuliana are loc în anul 304; era în perioada ultimelor [[persecuții împotriva creștinilor]].</ref>. |
Încercând și acesta s-o înduplece să se mărite cu el, chiar fără să se lepede de Hristos, Iuliana nu l-a ascultat, rămânând hotărâtă să nu se mărite cu logodnicul păgân. Astfel respins și vrând să se răzbune, Eleusie a decis să o judece pentru lepădarea de credința în zei, poruncind să o chinuie până ce ar fi acceptat să aducă jertfe zeilor păgâni, pe care fecioara îi disprețuia ca pe niște idoli fără putere. | Încercând și acesta s-o înduplece să se mărite cu el, chiar fără să se lepede de Hristos, Iuliana nu l-a ascultat, rămânând hotărâtă să nu se mărite cu logodnicul păgân. Astfel respins și vrând să se răzbune, Eleusie a decis să o judece pentru lepădarea de credința în zei, poruncind să o chinuie până ce ar fi acceptat să aducă jertfe zeilor păgâni, pe care fecioara îi disprețuia ca pe niște idoli fără putere. | ||
| − | Deci Eleusie a poruncit să fie bătută foarte tare, apoi să fie chinuită în fel și chip: a fost spânzurată de păr, apoi i-au ars părți ale trupului cu fiare înroșite și la alte chinuri încă supunând-o, au lăsat-o mai mult moartă decât vie. Dar ea nici nu s-a lepădat de Hristos, nici nu vroia să-și schimbe hotărârea față de Eleusie, | + | Deci Eleusie a poruncit să fie bătută foarte tare, apoi să fie chinuită în fel și chip: a fost spânzurată de păr, apoi i-au ars părți ale trupului cu fiare înroșite și la alte chinuri încă supunând-o, au lăsat-o mai mult moartă decât vie. Dar ea nici nu s-a lepădat de Hristos, nici nu vroia să-și schimbe hotărârea față de Eleusie, ci răbda cu bucurie toate chinurile, rugându-se și slăvind pe Mântuitorul tuturor. Atunci, cu trupul astfel zdrobit, au aruncat-o în închisoare. |
| − | În noaptea care a urmat, stând sfânta la rugăciune, i s-a arătat [[diavol]]ul în chip de [[înger]] de lumină și, spunându-i ce chinuri va avea de suferit mai departe, o îndemna ca în ziua următoare să aducă jertfă [[închinarea la dumnezei străini|idol]]ilor, ca să scape de chinuri. Iar ea înțelegând primejdia, s-a rugat lui Dumnezeu cu râvnă, cerându-I să-i descopere cine era cel ce i se arătase. Și, cu puterea lui Dumnezeu, l-a făcut pe ispititor să mărturisească singur cine era. Atunci Domnul i-a tămăduit și rănile trupului ei celui chinuit, iar lanțurile cu care era legată s-au desfăcut. În ''Viețile Sfinților'' | + | În noaptea care a urmat, stând sfânta la rugăciune, i s-a arătat [[diavol]]ul în chip de [[înger]] de lumină și, spunându-i ce chinuri va avea de suferit mai departe, o îndemna ca în ziua următoare să aducă jertfă [[închinarea la dumnezei străini|idol]]ilor, ca să scape de chinuri. Iar ea înțelegând primejdia, s-a rugat lui Dumnezeu cu râvnă, cerându-I să-i descopere cine era cel ce i se arătase. Și, cu puterea lui Dumnezeu, l-a făcut pe ispititor să mărturisească singur cine era. Atunci Domnul i-a tămăduit și rănile trupului ei celui chinuit, iar lanțurile cu care era legată s-au desfăcut. În ''Viețile Sfinților'' se spune și că pe ispititorul ce i se arătase, cu putere minunată l-a legat sfânta și l-a bătut până dimineața, când, fiind din nou dusă spre judecată și chinuri, l-a abandonat pe diavol pe un maldăr de gunoi. |
| − | Iar când a stat din nou în fața prefectului, toți s-au mirat de vindecarea ei minunată peste noapte. Dar neînțelegând minunile lui Dumnezeu, a poruncit ca sfânta să fie arsă de vie. Însă focul din cuptor nu a putut-o atinge. Apoi a poruncit să fie chinuită aruncând-o într-o căldare cu plumb încins, dar și aceasta i-a fost sfintei fecioare Iuliana doar ca o baie caldă. Iar focul pe care era căldarea s-a ridicat și i-a mistuit pe cei ce stăteau în preajmă, și căldarea s-a spart, sfânta ieșind din acestea ca dintr-o baie. Văzând minunile ce se făceau cu această fecioară, în vârstă doar de optsprezece ani, au crezut atunci în Hristos cam cinci sute de | + | Iar când a stat din nou în fața prefectului, toți s-au mirat de vindecarea ei minunată peste noapte. Dar neînțelegând minunile lui Dumnezeu, a poruncit ca sfânta să fie arsă de vie. Însă focul din cuptor nu a putut-o atinge. Apoi a poruncit să fie chinuită aruncând-o într-o căldare cu plumb încins, dar și aceasta i-a fost sfintei fecioare Iuliana doar ca o baie caldă. Iar focul pe care era căldarea s-a ridicat și i-a mistuit pe cei ce stăteau în preajmă, și căldarea s-a spart, sfânta ieșind din acestea ca dintr-o baie. Văzând minunile ce se făceau cu această fecioară, în vârstă doar de optsprezece ani, au crezut atunci în Hristos cam cinci sute de bărbați și o sută treizeci de femei și, mărturisind că sunt creștini, eparhul a poruncit să li se taie capetele, ei primind astfel botezul sângelui și cununa muceniciei. |
Văzând Eleusie că nu reușea cu nimic să o mai chinuie, a poruncit în cele din urmă să i se taie capul. Iar ea mergea cu bucurie la aceasta, lăudând pe Hristos și știind că se va afla curând înaintea Mirelui ei ceresc. Sfânta Iuliana s-a săvârșit de sabie, fiind în vârstă de doar optsprezece ani. | Văzând Eleusie că nu reușea cu nimic să o mai chinuie, a poruncit în cele din urmă să i se taie capul. Iar ea mergea cu bucurie la aceasta, lăudând pe Hristos și știind că se va afla curând înaintea Mirelui ei ceresc. Sfânta Iuliana s-a săvârșit de sabie, fiind în vârstă de doar optsprezece ani. | ||
| Linia 22: | Linia 34: | ||
Sfânta Iuliana este cinstită și de creștinii apuseni, de cei din Italia și mai ales de cei din Olanda. | Sfânta Iuliana este cinstită și de creștinii apuseni, de cei din Italia și mai ales de cei din Olanda. | ||
| − | == | + | ==Sfintele moaște== |
| − | Trupul ei a fost luat de o femeie de rang nobiliar din Roma, pe nume Sofia (sau Sephonia), care l-a dus în casa sa, în Campania. După o vreme, zidindu-se o [[biserică]] în cinstea Sfintei Iuliana la Cumae (Como, Italia), au fost așezate aici, cu cinste, sfintele sale [[ | + | Trupul ei a fost luat de o femeie de rang nobiliar din Roma, pe nume Sofia (sau Sephonia), care l-a dus în casa sa, în Campania. După o vreme, zidindu-se o [[biserică]] în cinstea Sfintei Iuliana la Cumae (Como, Italia), au fost așezate aici, cu cinste, sfintele sale [[moaște]]. În cursul Evului Mediu, moaștele Sfintei Mucenițe Iuliana au fost mutate de mai multe ori, astfel că acum mai multe biserici din Italia (mai ales din Como și Napoli) susțin că păstrează moaștele Sfintei sau părți din acestea. |
==Imnografie== | ==Imnografie== | ||
| Linia 30: | Linia 42: | ||
[[Tropar]] ([[glas]]ul al 4-lea): | [[Tropar]] ([[glas]]ul al 4-lea): | ||
| − | :Mielușeaua Ta, Iisuse, Iuliana striga cu mare glas: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc cu Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc | + | :Mielușeaua Ta, Iisuse, Iuliana striga cu mare glas: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc cu Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre. <ref> De [http://sfintii-imparati.trei.ro/pagini/tropare_de_obste.htm aici], Troparul de obște al Sfintelor mucenițe. </ref> |
[[Condac]] (glasul 1): | [[Condac]] (glasul 1): | ||
| Linia 38: | Linia 50: | ||
Condac (glasul al 3-lea): | Condac (glasul al 3-lea): | ||
| − | :Cu | + | :Cu frumusețile fecioriei împodobindu-te, fecioară, și cu cununa muceniciei acum încununându-te, Iuliana, dăruiești tămăduiri celor ce sunt în nevoi și boli și izbăvire celor ce se apropie de racla ta, din care Hristos izvorăște dumnezeiesc dar și viața veșnică. |
==Iconografie== | ==Iconografie== | ||
| − | ''Erminia'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, București, 2000, p.193 - 21 decembrie) reține doar că Sfânta Iuliana se săvârșește de sabie, fiind tânără. Se mai pot reprezenta și scenele din viața Sfintei, | + | ''[[Erminia picturii bizantine|Erminia]]'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, București, 2000, p.193 - 21 decembrie) reține doar că Sfânta Iuliana se săvârșește de sabie, fiind tânără. Se mai pot reprezenta și scenele din viața Sfintei, pe baza regulilor de reprezentare bizantine. Frecvent, în [[Iconografie|iconografia]] occidentală, Sfânta Iuliana apare ținând un diavol înaripat legat cu un lanț, amintind de episodul din viața ei relatat mai sus. |
==Surse== | ==Surse== | ||
| Linia 66: | Linia 78: | ||
*[http://www.santiebeati.it/dettaglio/41250 Santi e beati: Santa Giuliana di Nicomedia] (italiană). | *[http://www.santiebeati.it/dettaglio/41250 Santi e beati: Santa Giuliana di Nicomedia] (italiană). | ||
| − | + | ||
[[Categorie:Mucenici]] | [[Categorie:Mucenici]] | ||
[[Categorie:Articole de calitate]] | [[Categorie:Articole de calitate]] | ||
[[en:Juliana of Nicomedia]] | [[en:Juliana of Nicomedia]] | ||
Versiunea curentă din 12 octombrie 2023 05:18
|
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție. |
| Sf. Muceniță Iuliana din Nicomidia | |
| |
| Date personale | |
| Naștere | sfârșitul secolului III |
| Mutare la Domnul (†) | 304 |
| Localizare | Nicomidia, Imperiul Roman |
| Naționalitate | |
| Date cult | |
| Tip | muceniță |
| Data canonizării | |
| Prăznuire la data de | 21 decembrie |
| Recunoaștere | panortodoxă |
| Biserici patronate | |
Sfânta Muceniță Iuliana din Nicomidia a trăit pe vremea împăratului roman Maximian (286-305 d.Hr.). Era de fel din cetatea Nicomidiei (în Bitinia, regiune din nord-vestul Asiei Mici). A pătimit în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor, primind martiriul prin tăierea capului cu sabia în anul 304[1].
Prăznuirea ei se face în Biserica Ortodoxă la 21 decembrie, iar în Biserica Romano-Catolică la 16 februarie.[2].
Cuprins
Viața și mucenicia
Sfânta Muceniță Iuliana a trăit pe vremea împăratului roman Maximian (286-305 d.Hr.) în cetatea Nicomidiei (în Bitinia, regiune din nord-vestul Asiei Mici), născută fiind din părinți păgâni, într-o familie bogată. Când era încă foarte tânără, tatăl său, numit Africanus, a logodit-o cu un tânăr tot păgân [3], un senator elin numit Eleusie. Nunta a fost însă amânată până ce Sfânta avea să aibă vârsta potrivită pentru căsătorie.
În acest timp, Iuliana, auzind cuvântul lui Dumnezeu de la creștinii care trăiau acolo în cetate, a crezut în Hristos. Și stăruia în înțelegerea Evangheliei și în rugăciune către Dumnezeu. Iar mama sa, în acest timp, nici nu o împiedica, dar nici nu o încuraja prea mult, ea însăși neputându-se hotărî să treacă deplin la credința creștină. Iar pe măsură ce creștea, sfânta vedea că se apropia tot mai mult ziua nunții ei cu Eleusie. Și pentru că pentru că nu vroia cu nici un chip să se căsătorească ea cu un păgân, căuta să scape de promisiunea făcută de tatăl ei [4]. Astfel, când a mai crescut fecioara, logodnicul ei insista să se facă nunta. Dar ea i-a trimis vorbă că nu îl va lua de bărbat până ce nu avea să ajungă prefect al provinciei (eparh). Stăruind mult pe lângă împărat, acesta i-a împlinit voia și după o vreme l-a numit eparh.
Văzând aceasta, fecioara i-a zis pe față că era creștină și nu vroia să se mărite cu un păgân. Iar logodnicul i-a spus totul tatălui ei. Atunci acesta a încercat, când cu blândețe și cu rugăminți, când cu amenințări și cu bătăi să o facă să se lepede de credința creștină sau măcar să se mărite cu Eleusie. Dar pentru că fecioara nu s-a înduplecat, a dat-o pe mâna logodnicului ei, ca s-o înduplece el sau să o judece după legile romane [5].
Încercând și acesta s-o înduplece să se mărite cu el, chiar fără să se lepede de Hristos, Iuliana nu l-a ascultat, rămânând hotărâtă să nu se mărite cu logodnicul păgân. Astfel respins și vrând să se răzbune, Eleusie a decis să o judece pentru lepădarea de credința în zei, poruncind să o chinuie până ce ar fi acceptat să aducă jertfe zeilor păgâni, pe care fecioara îi disprețuia ca pe niște idoli fără putere.
Deci Eleusie a poruncit să fie bătută foarte tare, apoi să fie chinuită în fel și chip: a fost spânzurată de păr, apoi i-au ars părți ale trupului cu fiare înroșite și la alte chinuri încă supunând-o, au lăsat-o mai mult moartă decât vie. Dar ea nici nu s-a lepădat de Hristos, nici nu vroia să-și schimbe hotărârea față de Eleusie, ci răbda cu bucurie toate chinurile, rugându-se și slăvind pe Mântuitorul tuturor. Atunci, cu trupul astfel zdrobit, au aruncat-o în închisoare.
În noaptea care a urmat, stând sfânta la rugăciune, i s-a arătat diavolul în chip de înger de lumină și, spunându-i ce chinuri va avea de suferit mai departe, o îndemna ca în ziua următoare să aducă jertfă idolilor, ca să scape de chinuri. Iar ea înțelegând primejdia, s-a rugat lui Dumnezeu cu râvnă, cerându-I să-i descopere cine era cel ce i se arătase. Și, cu puterea lui Dumnezeu, l-a făcut pe ispititor să mărturisească singur cine era. Atunci Domnul i-a tămăduit și rănile trupului ei celui chinuit, iar lanțurile cu care era legată s-au desfăcut. În Viețile Sfinților se spune și că pe ispititorul ce i se arătase, cu putere minunată l-a legat sfânta și l-a bătut până dimineața, când, fiind din nou dusă spre judecată și chinuri, l-a abandonat pe diavol pe un maldăr de gunoi.
Iar când a stat din nou în fața prefectului, toți s-au mirat de vindecarea ei minunată peste noapte. Dar neînțelegând minunile lui Dumnezeu, a poruncit ca sfânta să fie arsă de vie. Însă focul din cuptor nu a putut-o atinge. Apoi a poruncit să fie chinuită aruncând-o într-o căldare cu plumb încins, dar și aceasta i-a fost sfintei fecioare Iuliana doar ca o baie caldă. Iar focul pe care era căldarea s-a ridicat și i-a mistuit pe cei ce stăteau în preajmă, și căldarea s-a spart, sfânta ieșind din acestea ca dintr-o baie. Văzând minunile ce se făceau cu această fecioară, în vârstă doar de optsprezece ani, au crezut atunci în Hristos cam cinci sute de bărbați și o sută treizeci de femei și, mărturisind că sunt creștini, eparhul a poruncit să li se taie capetele, ei primind astfel botezul sângelui și cununa muceniciei.
Văzând Eleusie că nu reușea cu nimic să o mai chinuie, a poruncit în cele din urmă să i se taie capul. Iar ea mergea cu bucurie la aceasta, lăudând pe Hristos și știind că se va afla curând înaintea Mirelui ei ceresc. Sfânta Iuliana s-a săvârșit de sabie, fiind în vârstă de doar optsprezece ani.
Sfânta Iuliana este cinstită și de creștinii apuseni, de cei din Italia și mai ales de cei din Olanda.
Sfintele moaște
Trupul ei a fost luat de o femeie de rang nobiliar din Roma, pe nume Sofia (sau Sephonia), care l-a dus în casa sa, în Campania. După o vreme, zidindu-se o biserică în cinstea Sfintei Iuliana la Cumae (Como, Italia), au fost așezate aici, cu cinste, sfintele sale moaște. În cursul Evului Mediu, moaștele Sfintei Mucenițe Iuliana au fost mutate de mai multe ori, astfel că acum mai multe biserici din Italia (mai ales din Como și Napoli) susțin că păstrează moaștele Sfintei sau părți din acestea.
Imnografie
- Mielușeaua Ta, Iisuse, Iuliana striga cu mare glas: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc cu Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre. [6]
Condac (glasul 1):
- Preafrumoasă fecioară ai fost, o, înțeleaptă Iuliana; și cum sufletul tău a fost rănit de dragostea Făcătorului tău, așa și trupul ți-a fost străpuns cu minunate răni mucenicești, ce te-au împodobit ca pe o mireasă a Lui Hristos și muceniță a lui; iar acum, precum te odihnești în cămara cerească de nuntă, roagă-te pentru noi toți [7]
Condac (glasul al 3-lea):
- Cu frumusețile fecioriei împodobindu-te, fecioară, și cu cununa muceniciei acum încununându-te, Iuliana, dăruiești tămăduiri celor ce sunt în nevoi și boli și izbăvire celor ce se apropie de racla ta, din care Hristos izvorăște dumnezeiesc dar și viața veșnică.
Iconografie
Erminia lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, 2000, p.193 - 21 decembrie) reține doar că Sfânta Iuliana se săvârșește de sabie, fiind tânără. Se mai pot reprezenta și scenele din viața Sfintei, pe baza regulilor de reprezentare bizantine. Frecvent, în iconografia occidentală, Sfânta Iuliana apare ținând un diavol înaripat legat cu un lanț, amintind de episodul din viața ei relatat mai sus.
Surse
Note
- ↑ Unele surse dau anul 299 ca an al muceniciei sale.
- ↑ Unii autori catolici o consideră una și aceeași persoană cu Sfânta Iuliana din Cumae, care a suferit mucenicia în aceeași perioadă și în condiții similare la Cumae. Nu există însă un acord în această privință.
- ↑ În Sinaxar scrie că era de 16 ani când a fost logodită, iar în Viețile Sfinților se spune că era doar de 9 ani la data logodnei.
- ↑ Aceasta este o temă recurentă în martirologiile timpurii. Adesea creștinele refuzau să se mărite cu păgâni, atât pentru că socoteau că o astfel de uniune nu ar fi fost desăvârșită, cât și pentru a nu se expune și a nu fi părtașe în nici un fel la acte de idolatrie, dat fiind că jertfa adusă zeilor păgâni sau împăratului făcea parte din obligațiile civice ale capilor de familie din Imperiul Roman.
- ↑ Martirizarea Sfintei Iuliana are loc în anul 304; era în perioada ultimelor persecuții împotriva creștinilor.
- ↑ De aici, Troparul de obște al Sfintelor mucenițe.
- ↑ Condacul este tradus din engleză, de aici.
Legături externe
- Sinaxar 21 decembrie
- Viețile Sfintilor, 21 decembrie
- Sf. Iuliana din Nicomidia (engleză)
- Wikipedia:Juliana of Nicomedia (engleză)
- Sf. Muceniță Iuliana și cei 630 împreună-mucenici cu ea în Mineiul pe decembrie (pagină ROCOR) (engleză)
- Sf Iuliana în Viețile Sfinților, pe siteul OCA (engleză).
- Icoana Sf. Iuliana
- Icoană a Sf. Iuliana
- St. Juliana în Catholic Encyclopedia (engleză)
- The Face of St Juliana..., de Thomas P. F. Hoving, in The Metropolitan Museum of Art Bulletin, New Series, Vol. 21, No. 5 (Jan., 1963), pp. 173-181, via JSTOR (engleză).
- The Latin and the Anglo-Saxon Juliana, de James M. Garnett, PMLA, Vol. 14, No. 3 (1899), pp. 279-298, via JSTOR (engleză).
- Santi e beati: Santa Giuliana di Nicomedia (italiană).
