Nebun pentru Hristos

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 13 iulie 2023 18:01, autor: Inistea (Discuție | contribuții)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Nebun pentru Hristos sau „întru Hristos” este un creștin care, printr-un act deliberat de simulare, denunță înțelepciunea lumii și pseudo-valorile ei.

Nebunia pentru Hristos este o formă de asceză rară, excepțională, adesea nerecomandată de Sfinții Părinți și contestată în tradiția Bisericii.

Înțelesul nebuniei pentru Hristos în spiritualitatea ortodoxă

Ceea ce se numește „nebunia” pentru Hristos se definește în raport cu ceea ce se numește „înțelepciunea” lumii, căci ceea ce pare nebunie (creștină) pentru rațiunea lipsită de credință, este de fapt înțelepciunea dată de Dumnezeu oamenilor prin Iisus Hristos.

În Noul Testament

Sfântul Apostol Pavel se adresează Corintenilor cu aceste cuvinte:

Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înțelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos. Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este: "Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și știința celor învățați voi nimici-o". Unde este înțeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înțelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru înțelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înțelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. Fiindcă și iudeii cer semne, iar elinii caută înțelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie. Dar pentru cei chemați, și iudei și elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu. Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înțeleaptă decât înțelepciunea lor și ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor.
(1 Corinteni 1, 17-25)

Iar mai apoi, pentru că unii dintre Corinteni s-au semețit, le spune:

Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înțelepți întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteți tari. Voi sunteți întru slavă, iar noi suntem întru necinste! Până în ceasul de acum flămânzim și însetăm; suntem goi și suntem pălmuiți și pribegim, și ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâți fiind, binecuvântăm. Prigoniți fiind, răbdăm. Huliți fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi.
(1 Corinteni 4, 10-13)

În monahismul timpuriu

Deja se pot întâlni diferite forme de „nebunie în Hristos” în Patericul egiptean, la Părinții pustiei. Avva Antonie cel Mare profețea:

A zis iarăși: „Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”.
(Pentru avva Antonie, 27)

Mulți alți Părinți își ascundeau ostenelile ascetice sub diferite forme de „nebunie”:

Se spunea pentru dânsul, că au venit unii la el să se judece; iar bătrânul se făcea nebun. Și iată, o femeie zicea către vecina ei: „Acest bătrân este nebun”. Și a auzit-o pe ea bătrânul și chemând-o, îi zice: „Câte osteneli am făcut eu prin pustii, ca să câștig nebunia aceasta și pentru tine să o prăpădesc astăzi pe ea? Nu!”
(Pentru avva Ammona, 9)
A auzit odată stăpânul locului despre avva Moise și s-a dus la Schit ca să-l vadă. Și i-au vestit unii bătrânului de aceasta. Atunci s-a sculat să fugă în luncă; dar pe cale l-a întâlnit dregătorul (neștiind că este el) și i-a zis: Spune, bătrânule, unde este chilia lui avva Moise? Le-a zis lor avva: "Ce voiți de la dânsul? Căci este om nebun." Și venind stăpânul locului la biserică, a zis către clerici: "Eu auzind cele despre avva Moise, m-am pogorât să-l văd. Și iată ne-au întâlnit un bătrân care se ducea în Egipt și i-am zis lui: unde este chilia lui avva Moise? Și ne-a zis: ce voiți de la dânsul? Nebun este." Deci auzind clericii, s-au mâhnit zicând: "Oare cine este bătrânul care a grăit acestea despre sfânt?" Iar ei au zis: "Un bătrân purtând haine vechi, înalt și negricios." Atunci au zis: "El este avva Moise. Și pentru ca să nu se întâlnească cu voi, v-a zis acestea." Și mult folosindu-se stăpânul, s-a dus.
(Pentru avva Moise, 8)
Zis-a iarăși: "Sau fugind fugi de oameni, sau batjocorește lumea și pe oameni, făcându-te nebun pe tine la cele mai multe".
(Pentru avva Or, 14)

Sfânta cuvioasă Isidora, nebuna în Hristos

Paladie, scriitor bisericesc, povestește istoria sfintei Isidora, cea care se făcea pe sine nebună pentru Hristos (prăznuită la 1 mai), într-o mănăstire din Egipt, în secolul al VI-lea:

În Tavenia este o mănăstire de maici ca de patru sute, de cealaltă parte a bărbaților, în care era o fecioară, care pentru Hristos să prefăcea că este nebună, anume Isidora, smerindu-se și defăimându-se. Pentru aceasta într-atât se îngrețoșau toate surorile încât nici măcar nu mâncau cu dânsa. Și acest lucru cu bucurie l-a primit fecioara. Și era fapta cea bună a ei în mănăstire foarte folositoare căci toată slujba o făcea; tuturor ca o roabă supunându-le, la toată biruința lor și cu toată blândețea. Așadar, era fecioara ca un burete al soborului, precum Dumnezeu a zis: cel ce voiește să fie mare, să fie tuturor slugă (Mat. 20, 27 ; Marcu 10, 44). Și oricui i se pare că este înțelept, nebun să se facă (I Corinteni 3, 18). Chipul călugăresc al celorlalte era tunderea, fiindcă avea culionul pe cap. Iar aceasta cu o cârpă legându-și capul făcea slujba. Dar nici una din cele patru sute, nu a văzut-o mâncând vreodată, nici bucățică de pâine luând, ci fărâmiturile meselor cu buretele adunându-le și oalele spălându-le, cu acestea se îndestula, niciodată încălțându-se. N-a ocărât niciodată pe nimeni, n-a cârtit, n-a grăit grai mic sau mare, măcar că era ocărâtă și îmboldită și blesteme primea și multora le era urâtă. Pentru această prea cuvioasă a venit un înger la sfântul Pitirun, bărbat preaiscusit și pustnic îmbunătățit și i-a zis: de ce cugeți înalt pentru isprăvile tale, ca un cucernic și care șezi într-acest loc? Vrei să vezi femeie mai cucernică decât tine? Du-te la mănăstirea de maici a tavenisioților și vei afla acolo fecioară, care are diademă pe cap! Aceea este mai bună decât tine. Căci cu atâta gloată luptându-se și în felurite chinuri tuturor robind, niciodată nu și-a lăsat mintea ca să se depărteze de Dumnezeu, măcar că toate se îngrețoșează de dânsa. Iar tu șezând aici, cetățile cu mintea le nălucești, cel ce niciodată n-ai văzut lume. Deci sculându-se marele Pitirun, a venit la Tavene și se ruga părinților să treacă la mănăstirea maicilor. Deci, ca pe unul ce era părinte cinstit și în nevoință îmbătrânit, cu îndrăzneală l-au băgat înăuntru, după ce a trecut râul. Și după ce s-au rugat ei lui Dumnezeu, a cerut marele Pitirun să vadă la față toate fecioarele. Toate venind la mijloc, aceea nu se arăta. Le-a zis lor Pitirun: Aduceți-mi-le pe toate! Iar ele zicând că au venit toate, le-a zis lor: Lipsește una, pe care mi-a arătat-o îngerul. I-au zis lui: Una avem la bucătărie și este nebună. Zis-a marele Pitirun: Aduceți-o și pe aceea și lăsați-o să o văd! Iar ea nu s-a supus, simțind pricina. (Că poate i s-a descoperit și ei). Deci o târau cu de-a sila, ducând-o și zicând: Sfântul Pitirun voiește să te vadă, (că era renumit acesta). După ce au adus-o, a văzut marele Pitirun fața ei și cârpa care era pe cap și pe frunte. Și căzând la picioarele ei, i-a zis: Blagoslovește-mă, maică! Căzând și ea la picioarele lui, zicea: Blagoslovește-mă, tu, bunul meu părinte! Și văzând aceasta, toate s-au spăimântat, zicând lui: Avvo, nu te face de ocară, că este nebună. Le-a zis lor tuturor sfântul: Voi sunteți nebune; iar aceasta este mai bună și decât mine. Este Amma, adică maică duhovnicească. Și mă rog lui Dumnezeu, să mă aflu vrednic cu dânsa în ziua judecății. Acestea auzind, au căzut la dânsul toate plângând și mărturisindu-se, cu ce feluri de chinuri o mâhneau pe sfânta aceasta. Și una zicea: Eu de-a pururea o ocăram. Alta: Eu de chipul ei cel smerit râdeam. Și alta: Eu lăturile străchinilor de multe ori deasupra ei le vărsam. Alta iarăși: Eu am bătut-o. Și alta: Eu pumni i-am dat. Alta: Eu muștar de multe ori în nas i-am pus. În scurt, toate felurile de ocări le-au vestit că au făcut asupra ei. Deci, primind mărturisirea lor sfântul Pitirun și rugându-se pentru dânsele împreună cu ea și mult rugând pe cinstita lui Hristos roabă, să se roage pentru dânsul, așa a ieșit. Iar acea cinstită de Dumnezeu și cuvioasă, de toate fiind foarte respectată și slăvită, nesuferind slava și cinstea cea de la toată frățimea și îndreptările fiecăreia, peste puține zile a ieșit din mănăstire. Dar unde s-a dus, sau unde s-a ascuns, sau unde s-a săvârșit, nimeni nu a cunoscut.

Sfântul Simeon, cel ce s-a făcut nebun pentru Hristos

Tot în secolul al VI-lea, în timpul împărăției lui Iustinian I, la Edesa, în Siria, a trăit și sfântul Simeon, „cel ce s-a făcut nebun pentru Hristos” (sinaxar 21 iulie), care este considerat în general ca fiind primul nebun întru Hristos, dar și „principalul și cel mai expresiv reprezentant al acestui fel de sfinținei excepțional”[1].

În tradiția rusă

Nebunia întru Hristos devine un adevărat fenomen în Rusia începând cu secolul al XVI-lea. Adevărații iurodivii (lb. rusă) nu erau însă nicidecum niște indivizi labili psihic, „săraci cu duhul” ori nătângi, ci erau creștini care lepădau toate ale lumii spre a-L mărturisi pe Hristos (adesea sub forme puternic ironice) într-o societate care se instala într-un fals confort spiritual. Biserica Ortodoxă Rusă a canonizat nu mai puțin de 37 nebuni în Hristos[2].

Părintele Teofil Părăian despre "nebunia în Hristos"

Din volumul: Veniți de luați bucurie. O sinteză a gîndirii Părintelui Teofil în 750 de capete (Editura Teognost, 2001)

Care sunt adevărații nebuni pentru Hristos? Ce e nebunia pentru Hristos?

În general creștinii erau socotiți un fel de nebuni de către păgâni și a fi creștin însemna după ei a fi nebun. Nu există o metodă de nebuneală pentru Hristos. De exemplu, pe aici pe la noi am cunoscut unul care zicea despre el că e nebun pentru Hristos, apăi eu cred că acela era chiar nebun de cum se cade. Te întâlneai cu el și-ți trântea câte o vorbă așa, pe care Domnul Hristos cred că n-o putea binecuvânta. Și atunci nu e vorba de o metodă să devii nebun pentru Hristos, chiar dacă Biserica noastră are pe Sfântul Simeon cel Nebun pentru Hristos și pe ucenicul său în cinstire, noi credem că a fi nebun pentru Hristos înseamnă a fi dezaprobat de oamenii care nu cred în Hristos.

Credeți că ar exista nebuni întru Hristos în contemporaneitate?

Eu să știți că n-am pus niciodată temei pentru un nebun întru Hristos. Vreau să urmez unui înțelept întru Hristos, nu unui nebun, chiar dacă-i pentru Hristos. Nu-mi place stilul ăsta de a-I sluji lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel - dacă într-adevăr există un stil, dacă nu-i într-adevăr o nebunie reală, că s-ar putea întâmpla și așa - vorbește de o nebunie pentru Hristos, dar în înțelesul că cel care este nebun pentru Hristos, împlinește poruncile lui Dumnezeu fără să se gândească ce consecințe are aceasta pentru cei care nu cred și pentru cei care disprețuiesc împlinirea poruncilor lui Dumnezeu și pe care l-am socoti nebun. De exemplu, eu o dată am pățit o treabă: eram elev de liceu la Timișoara și aveam un profesor care ținea la mine și când o aflat că vreau să merg la Teologie, a zis: "Ce mă, ești nebun?". Eu cred că n-am fost nebun, dar pentru el atunci am fost nebun. Deci el nu m-a urmat pe mine, pe nebunul de mine, ci zicea că eu sunt nebun. Eu mi-am văzut de treabă și mi-am văzut de "nebunie", dacă asta era nebunie, dar eu n-am considerat că-i nebunie. Și n-am făcut niciodată lucruri prin care să se arate că sunt nebun. Am vrut sa fiu înțelept, pentru că Dumnezeu binecuvintează înțelepciunea și nu nebunia.

Liste

Cei mai mulți sfinți nebuni întru Hristos au apărut și au fost recunoscuți în Biserica Ortodoxă Rusă în ultimele două secole, dar există câteva exemple și mai timpurii.

Listă alfabetică

Lista P. Macarie

Părintele Macarie de la Simonos Petras face o listă aproximativă a sfinților nebuni în Hristos într-o notă la ziua de 28 mai din Sinaxarul său[3], după cum urmează:

În Biserica greacă: Sf. Sismeon (sec. al VI-lea, cf. 21 iulie), Isidora de la Tabennêsis (1 mai), Pavel din Corint (6 noiembrie), Sava de la Vatopedi (5 octombrie), Nicodim cel Nou (24 noiembrie), și alți sfinți care au adoptat provizoriu nebunia, cum ar fi Sf. Maxim Kavsokalyvitul (13 ianuarie) sau Ghedeon de la Caracalu (30 decembrie).

În Biserica rusă, printre cei mai cunoscuți: Ioan cel Păros de la Rostov (3 septembrie), Ciprian de la Souzdal (2 octombrie), Simeon de Yurieviets (4 noiembrie), Maxim de la Moscova (11 noiembrie), Procopie de la Vyatsk (21 decembrie), Mihail de la Klops (11 ianuarie), Galaction (12 ianuarie) și Teodor de la Novgorod (19 ianuarie), Xenie din Saint-Petersbourg (11 septembrie, 24 ianuarie), Nicolae (28 februarie) și Isidor de la Rostov (4 mai), Ioan (29 mai) și Procopie de al Oustioug (8 iulie), etc. În Rusia, înainte de Revoluția bolșevică, aproape nu exista sat care să nu aibă propriul lui „nebun” sau yourodivy.[4]

Note

  1. ↑ Cf. Părintele Macarie de la Simonos Petras, Sinaxar, ziua 28 mai, nota 5.
  2. ↑ Cf. Părintele Macarie de la Simonos Petras, Ibidem.
  3. ↑ Cf. Părintele Macarie de la Simonos Petras, Ibidem.
  4. ↑ Cf. Lazar Puhalo, V. Novakshonoff, La vie des Fols en Christ. Folie du monde, sagesse de Dieu. Éd. du Désert, Banne 2000.

Resurse

  • I. Goraïnof, Les fols en Christ, Paris 1981
  • L. Puhalo, V. Novakshonoff, La vie des Fols en Christ. Folie du monde, sagesse de Dieu. trad. fr. C. Lopez, éd. du Désert, Banne 2003
  • Michel Evdokimov, Pelerini ruși și vagabonzi mistici, Editura Pandora, Târgoviște, 1999
  • Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie. O sinteză a gîndirii Părintelui Teofil în 750 de capete, Editura Teognost, 2001
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Nebun_pentru_Hristos&oldid=54483”