Andrei cel Nebun pentru Hristos

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Binecuvântatul Andrei cel Nebun pentru Hristos a fost un Nebun pentru Hristos din secolul al X-lea, faimos pentru vedenia sa cu Acoperământul Maicii Domnului. El este prăznuit de Biserica Ortodoxă la 2 octombrie.

Viața

S-a născut în Sciția și a ajuns să trăiască la Constantinopol ca sclavul lui Teognost, un protospatharios ("primul purtător de sabie", sau "prim-spătar", un titlu onorific) al împăratului Leon al VI-lea cel Mare (886-912). De asemenea, era fiul spiritual al lui Nichifor, un preot de la Hagia Sophia din vremea aceea.

Binecuvântatul Andrei iubea Biserica Domnului și Sfintele Scripturi și avea o dorință arzătoare să se dedice complet lui Dumnezeu. El și-a luat asupra sa un canon ascetic foarte dificil și neobișnuit acela de nebun pentru Hristos; ceea ce înseamnă a te purta ca și cum ar fi bolnav mintal.

Deoarece părea să fie bolnav, Andrei a fost adus la Biserica Sfintei Anastasia pentru a fi îngrijit. Acolo, i-a apărut Sfânta Anastasia într-un vis și l-a încurajat să-și continue nevoința ascetică. Din cauza nebuniei sale prefăcute, a fost dat afară de pe proprietățile bisericii și a trebuit să-și ducă zilele pe străzile capitalei, flămând și pe jumătate dezbrăcat. Timp de mulți ani, sfântul a îndurat batjocură, insulte și bătăi. El cerea de pomană și apoi o dădea săracilor. Cerșetorii cărora le dădea și ultimul bănuț îl disprețuiau, dar Andrei îndura toate suferințele cu smerenie și se ruga pentru cei care îl răneau.

Înțelepciunea sfântă și extraordinara frumusețe spirituală a Sfântului Andrei au fost scoase la iveală atunci când și-a dat jos masca nebuniei. Acest lucru s-a întâmplat atunci când vorbea cu părintele său spiritual, un preot de la Hagia Sophia sau cu ucenicul său Epifanie.

Pentru blândețea și auto-controlul său, sfântul a primit de la Domnul harul profeției și înțelepciunii, salvând pe mulți din primejdii spirituale. Asemenea Sf Apostol Pavel, el a fost răpit la al treilea cer și a avut bucuria de a-L vedea pe Domnul Iisus Hristos însuși, îngeri și mulți sfinți, totuși, el era uimit că încă nu o văzuse pe Prea Sfânta Fecioară.

În timp ce se ruga în Biserica Vlaherne, împreună cu ucenicul său binecuvântatul Epifanie, ei au văzut-o pe Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, în timp ce își ținea mantia peste cei care se rugau pentru ocrotirea ei. Sinaxarul ne spune că după această vedenie, Sf. Andrei s-a întors spre însoțitorul său și l-a întrebat: "Tu vezi, frate, pe Sfânta Maică a lui Dumnezeu, rugându-se pentru lumea întreagă?" Iar Epifanie i-a răspuns: "O văd, sfinte părinte și sunt în uimire și venerație."

Binecuvântatul Andrei a murit în 936 la vârsta de 66 de ani.

Vedenia lui Andrei

O parte care intrigă din Viața Sf. Andrei, scrisă de un anume "Nichifor din Constantinopol" în secolul al X-lea, este capitolul în care Andrei răspunde întrebării puse de dicipolul său Epifanie despre "când și cum se va sfârși lumea aceasta."

În timpul epocii bizantine, au apărut câteva scrieri care preziceau că Apocalipsa va fi marcată de Căderea Constantinopolului. Deși au reapărut și în secolele al XIV-lea și al XV-lea, originile acestor scrieri sunt, cel mai probabil, în secolul al X-lea, pe când Imperiul Roman de Răsărit încă era puternic. Distrugerea Constantinopolului este descrisă în acest fel și în Viața Sfântului Andrei cel Nebun.

Textul pretinde că Hagia Sophia va supraviețui unuei mari inundații "plutind pe ape," dar Sfântul Andrei spune că mai degrabă doar coloana (obeliscul) va supraviețui deoarece sub temeliile acesteia sunt așezate Sfintele Cuie care au fost folosite la răstignirea lui Iisus Hristos. În această lucrare, Andrei înfățișat prezicînd că sfârșitul lumii va avea loc la scurt timp după căderea Constantinopolului; în acele vremuri, "la scurt timp" însemna o perioadă între 100 și 1000 de ani.

Printre cele mai vechi manuscrise, datând din secolul al XIV-lea sau mai devreme, conținând această informație, se găsesc:

  • Vindobonesis hist. gr. 123, s. XIV, fols. 84-90
  • Vaticanus gr. 1574, s.XI-XII, fols. 147-59
  • Atheniensis 1014, a 1071, fols. 93-104

Imnografie

Tropar (Glasul al 4-lea)

Ai ales nebunia de dragul lui Hristos
Și te-ai arătat nebun.
Ai perseverat cu stăruința ta în mijlocul tulburărilor,
Iar Hristos te-a primit în Rai.
Mijlocește pe lângă El, O Andrei pentru cei care te cinstesc.

Alt tropar (Glasul 1)

Glasul Apostolului Tău, Pavel, care
zice: ,,Noi nebuni pentru Hristos’’ , auzind
robul Tău Andrei, Hristoase Dumnezeule,
nebun s-a făcut pe pământ. Pentru aceea
săvârşind pomenirea lui, Ţie ne rugăm,
Doamne, mântuieşte sufletele noastre.

Condac (Glasul 1)

Ți-ai încheiat viața în pietate, O Andrei cel îndumnezeit,
Te-ai arătat vas curat al Sfintei Treimi și însoțitor al îngerilor.
Prin mijlocirea ta, pace și iertarea să fie dăruite,
Celor ce te cinstesc pe tine.

Alt condac (Glasul al 4-lea) [1]

Din propria ta voință te-ai făcut un Nebun, o Andree
Și în întregime ai urât ispitele acestei lumi
Și ți-ai înăbușit gândurile cărnii prin foame și sete,
Prin arșiță și frig amarnic.
Niciodată apărându-te de asprimea vremii tu te-ai curățat pe tine însuți cum se curăță aurul în topitoare.

Alt condac, (Glasul al 8-lea)

Nebunule, dorind de frumusețea cea
cerească, lepădatute-ai de trup, o fericitule
Andrei, singur, in pace ai murit, după o
viața plină de înfrânări ale poftelor și de
goliciunea trupului, ajungând impreuna cu
îngerii, cu care mijlocești înaintea lui
Hristos Dumnezeu pentru noi toți.

Note

A se vedea și

  • Epifanie, pe care mulți savanți îl consideră același cu Sf. Polieuct (5 februarie), Patriarh al Constantinopolului între 956-970.

Legături externe