Veniamin Costachi

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
IPS Veniamin Costachi
Mitropolitul Veniamin Costachi,
litografie de de Constantin Lecca
Afiliere canonică
(jurisdicție) 		Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  Iași
Titlul   Mitropolit al Moldovei
Formulă de adresare   IPS
Perioada   1803-1842
Predecesor   Iacob Stamati
Succesor   Sofronie Miclescu
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot   1788
Hirotonire episcopală   27 iunie 1792
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)   		Episcop al Hușilor (1792-1796)
Episcop al Romanului (1796-1803)
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   1768
Locul nașterii   Roșieşti, județul Vaslui
Data morții   18 decembrie 1846
Locul morții   Mănăstirea Slatina

Veniamin Costachi (pe numele de mirean Vasile Costachi; n. 1768, Roșiești, județul Vaslui - d. 18 decembrie 1846, Mănăstirea Slatina, județul Suceava) a fost episcop al Hușilor (1792-1796), al Romanului (1796-1783) și Mitropolit al Moldovei (1803-1842).

Viața

Vasile Costachi, fiul lui Grigorie Costachi, se trăgea dintr-o veche familie boierească din Moldova. Unul dintre strămoșii lui era vornicul Boldur, sfetnic al lui Ștefan cel Mare. Alți strămoși ai lui din partea tatălui au fost, de asemenea, sfetnici domnești și ctitori de lăcașuri sfinte (pe la 1622 un Gavriil Costachi a ctitorit mănăstirea Bursuci). Mama sa, Maria, născută Cantacuzino, provenea din vechea familie a Cantacuzinilor, care dăduse mulți oameni de seamă în viața politică și culturală a Țării Românești și a Moldovei. Frații viitorului mitropolit erau: Matei, ajuns mare postelnic, Constantin, călugărit sub numele de Chesarie - dichiu la Episcopia Romanului -, Elena, călugărită sub numele de Ecaterina, iar după primirea schimei mari Elisabeta - stareță la mănăstirea Socola, apoi, timp de 30 de ani, la Agapia - și vornicul Șerban Costachi, care a ajuns mai târziu unul din sfătuitorii mitropolitului.

A învățat carte mai întâi în casa părintească, apoi la „Academia Vasiliană” din Iași și la Mănăstirea Neamț. La vârsta de 16 ani, în 1784, la dorința tatălui său care era grav bolnav, s-a călugărit, primind numele monahal Veniamin. Protectorul său, Iacob Stamati, pe atunci Episcop al Hușilor, l-a recomandat Mitropolitului Leon Gheucă (1786–1788), și astfel Veniamin Costachi este hirotonit ieromonah la Catedrala mitropolitană din Iași în 1788, fiind numit mare eclesiarh al catedralei mitropolitane. În anul 1789 este numit arhimandrit și egumen al Mănăstirii Sf. Spiridon din Iași.

După ce Iacob Stamati ajunge Mitropolit al Moldovei, Veniamin este ales episcop al Hușilor (26 iunie 1792). A păstorit acea eparhie până 1796, când a fost ales episcop al Romanului (1 iunie 1796). Atât în eparhia Hușilor, cât și în cea a Romanului, s-a ocupat, printre altele, de îmbunătățirea școlilor și a bisericilor (de exemplu actuala biserică din satul Ulmi, comuna Belcești, județul Iași, a fost construită cu sprijinul său). A făcut numeroase acte de caritate care i-au atras recunoștința celor care îl cunoșteau și l-au făcut cunoscut și iubit în toată Moldova. Aceste fapte au contribuit și ele la alegerea sa ca Mitropolit al Moldovei în anul 1803, după moartea lui Iacob Stamati.

În activitatea sa de mitropolit, pe lângă îndatoririle bisericești, a dus o activitate neobosită pentru ridicarea culturală a țării. În primul rând s-a ocupat de școli și a izbutit să-l convingă pe Alexandru Moruzi (Domnitorul Moldovei între 1802-1807) să dea hrisovul domnesc din 24 mai 1803, care cuprindea următoarele hotărâri:

  1. Se instituie pentru conducerea școlilor o eforie compusă din mitropolit și doi mari boieri
  2. Se înființează 6 școli românești județene în principalele orașe ale Moldovei
  3. Școlile sunt deschise deopotrivă și pământenilor și străinilor, și bogaților și săracilor, iar pentru copiii lipsiți de mijloace se instituie un număr de burse
  4. Pe lângă taxa de 4 lei, percepută de la preoți pentru întreținerea școlilor, se va lua și din visteria țării o sumă însemnată

Tot în anul 1803, la inițiativa sa, a fost înființat Seminarul Teologic de la Iași („Seminarul de la Socola”, numit mai târziu „Seminarul Veniamin”).[1] IPS Veniamin Costachi s-a ocupat și cu traducerea și tipărirea de cărți necesare bisericii și învățământului.

Mitropolitul Veniamin a fost de două ori caimacam (locțiitor al domnului țării): între ianuarie 1807 - iulie 1812 și între martie - mai 1821. Anexarea Moldovei răsăritene (Basarabia) de către Imperiul Rus (1812) a fost energic contestată de Veniamin Costachi, care a trimis note de protest atât la Înalta Poartă, cât și țarului Nicolae I.[2]

Veniamin Costachi a fost și un important ctitor de sfinte lăcașuri. În anul 1833 a inițiat construcția monumentalei Catedrale mitropolitane din Iași, care, mai târziu, avea să fie refăcută de unul dintre urmașii săi la scaunul de Mitropolit al Moldovei, Iosif Naniescu. A contribuit la refacerea sau repararea a numeroase mănăstiri și schituri din Moldova, printre care: Neamț, Agapia, Miclăușeni, Durău, Sihăstria și Slatina.

În timpul domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849), nefiind de acord cu amestecul guvernului în treburile bisericești, s-a retras din înalta sa funcție arhierească în 1842, stabilindu-se la Mănăstirea Slatina, unde a murit după patru ani, la 18 decembrie 1846.

Lucrări publicate

De la Veniamin Costachi au rămas o serie de traduceri de cărți dogmatice, cărți necesare serviciului bisericesc și lucrări de istorie bisericească:

  • Tâlcuirea celor șapte taine, Iași, 1807
  • Chiriacodromionul la Apostolii duminecilor de preste an, Mănăstirea Neamț, 1811
  • Adoleshia filotheos adecă Îndeletnicire iubitoare de Dumnezeu, Iași, 1815
  • Istoria Vechiului și a Noului Testament, Iași, 1824
  • Funie sau frânghie întreită, Iași, 1831
  • Iubitorul de înțelepciune, 1831
  • Oglinda omului celui dinlauntru, 1833
  • Dumnezeieștile liturghii, 1834
  • Didahii sau cuvinte de învățătură, 1837
  • Istoria bisericească (traducere după cartea arhiepiscopului Meletie al Atenei), 5 volume, Iași, 1841-1843
  • Piatra scandelei sau lămuriri despre începuturile și pricinile adevărate ale schismei, Iași, 1844
  • Pidalionul (o colecție de canoane), Mănăstirea Neamț, 1844
  • Îndeletnicire despre buna murire, Iași, 1845

Note

  1. ↑ Pr. Prof. Dragoș Bahrim și Prof. Adrian Timofti, Seminarul în vremea Mitropolitului Veniamin Costachi, accesat 2 ianuarie 2020
  2. ↑ Cosmin Pătrașcu Zamfirache, Cum a ajuns Basarabia sub stăpânire rusească, 9 octombrie 2018, Adevarul.ro, accesat 5 ianuarie 2020

Bibliografie

Surse


Casetă de succesiune:
Veniamin Costachi
Precedat de:
Iacob Stamati 		Mitropolit al Moldovei
1803-1842 		Urmat de:
Sofronie Miclescu


Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Veniamin_Costachi&oldid=50116”