Proclu al Constantinopolului

Proclu a fost arhiepiscop de Constantinopol între anii 434 și 446. A fost prieten și ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur. Este cunoscut pentru al său Tomos („Tomusul lui Proclu”) care a păstrat pacea în mijlocul disputelor hristologice dintre episcopii răsăriteni ai vremii sale. Prăznuirea sa se face la data de 20 noiembrie.

Viaţa

Data naşterii sale este necunoscută. Deşi se cunosc puţine despre perioada de început a vieţii sale, Proclu fusese remarcat pentru intensitatea rugăciunii sale şi pentru studiul Sfintelor Scripturi. El a devenit citeţ la o vârstă tânără. A fost ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur şi a fost hirotonit ca diacon şi ca preot de către acesta. De la marele sfânt, Proclu a primit o înţelegere profundă a Sfintei Scripturi şi a învăţat să-şi prezinte învăţăturile într-o formă elevată.

Proclu a fost secretarul lui Atticus în timp ce acesta era arhiepiscop de Constantinopol. După ce Sisinius i-a succedat lui Atticus în 425 ca arhiepiscop de Constantinopol, Sisinius l-a hirotonit pe Proclu ca episcop de Cyzicus. Cu toate acestea, nestorienii eretici aleseseră deja un episcop şi Proclu s-a întors la Constantinopol unde a şi rămas, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu în bisericile de acolo şi unde a denunţat impietatea ereticilor.

Proclu a continuat să propovăduiască şi după ce Nestorie a devenit arhiepiscop de Constantinopol în 428. Cu ocazia unuia din aceste evenimente , în 429, şi-a prezentat Proclu faimoasa predică despre Întrupare şi în care a apărat numele de Maica Domnului în faţa lui Nestorie însuşi. Ulterior, predica a fost inclusă în documentele Sinodului de la Efes, la care Nestorie a fost depus.

După ce arhiepiscopul Maximian, care îi succedase lui Nestorie în 431, a murit în 434, Episcopul Proclu a fost ales, cu ajutorul episcopilor din Constantinopol şi al împăratului Teodosie al II-lea, să îi succeadă acestuia ca arhiepiscop de Constantinopol. Ascensiunea lui Proclu în scaunul din Constantinopol a fost aprobată de Chiril al Alexandriei şi de către Ioan al Antiohiei, în răspunsul lor la scrisorile sinodale care anunţau numirea lui Proclu.

În 436, un număr de episcopi din Armenia l-au abordat pe Proclu în privinţa oportunităţii unor propuneri prezentate de Nestorie şi care fuseseră atribuite lui Teodor de Mopsuestia. Ca răspuns, Proclu a emis o scrisoare, cunoascută în zilele noastre sub numele de Tomul lui Proclu, pe care a trimis-o episcopilor răsăriteni şi în care condamna propunerile, şi cerându-le semnarea "Tomului". Episcopii au aprobat "Tomul" care nu îl menţiona pe Teodor, acesta fiind admirat de episcopi. Arhiepiscopul Proclu a avut o abordare mediatoare astfel încât a avut succes în liniştirea situaţiei din Biserică şi permiţând întoarcerea multor nestorieni.

În 438, arhiepiscopul Proclu a readus moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur la Constantinopol de la Comana şi le-a înmormântat în Biserica Apostolilor. Acest lucru i-a împăcat pe suporterii Sfântului Ioan care se separaseră în urma depunerii injuste a acestuia din poziţia de arhiepiscop.

În vremea lui Proclu a început să fie folosit Trisaghionul. În acea vreme, zona Bitiniei din Asia Mică a suferit o serie de cutremure de pământ distructive. Conform tradiţiei, în timpul unei slujbe de rugăciune către Dumnezeu, un băiat, se pare că a avut o vedenie iar după ce şi-a revenit a spus c a văzut îngerii şi pe Dumnezeu cântând: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de Moarte", ceea ce şi poporul a început să cânte, adăugând: "Miluieşte-ne pe noi." La această rugăciune, cutremurele s-au oprit. Această rugăciune s-a păstrat ca parte din Sfânta Liturghie în Biserică până în zilele noastre.

Arhiepiscopul Proclu a adormit în anul 446, după ce a stat în scaunul de Constantinopol timp de doisprezece ani. Purtarea sa ca arhiepiscop de Constantinopol a fost aceea a unui păstor înţelept, moderat şi conciliator, care a adoptat de bunăvoie o credinţă ortodoxă strictă şi care s-a străduit să convingă pe cei cu alte opinii decât el mai degrabă prin credinţă decât prin forţă.

Casetă de succesiune: Proclu al Constantinopolului
Precedat de: ?	Episcop de Cizic 425-434	Urmat de: ?
Precedat de: Maximian	Arhiepiscop de Constantinopol 434-446	Urmat de: Flavian

Imnografie

Condac, glasul al 4-lea:

După vrednicie astăzi prăznuieşte cea mai cinstită decât toate cetăţile cu adevărat cinstită mutarea ta, Părinte al părinţilor, Preafericite Proclu, înţelepte.

Surse

• OCA: Proclus
• wikipedia: Proclus_of_Constantinople
• Catholic Encyclopedia: St. Proclus
• GOARCH: Proclus, Archbishop of Constantinople
• Ec-patr: Proclus