Iosif Gheorghian
| Afiliere canonică (jurisdicție) |
Biserica Ortodoxă Română |
| Funcția episcopală | |
| Reședință | București |
| Titlul | Mitropolit primat al României |
| Formulă de adresare | IPS |
| Perioada | 1886-1893 1896-1909 |
| Predecesor | Calinic Miclescu |
| Succesor | Atanasie Mironescu |
| Cariera ecleziastică | |
| Hirotonire preot | 1846 |
| Hirotonire episcopală | 19 iunie 1865 |
| Episcopi consecratori | |
| Titluri precedente (scaune episcopale) |
Episcop al Hușilor (1865-1879) Episcop al Dunării de Jos (1879-1886) |
| Alte funcții | |
| Date personale | |
| Data nașterii | 29 august 1829 |
| Locul nașterii | Botoșani |
| Data morții | 24 ianuarie 1909 |
| Locul morții |  București
|
Iosif Gheorghian (pe numele de mirean Ioan Gheorghian; n. 29 august 1829, Botoșani - d. 24 ianuarie 1909, București) a fost Mitropolit primat al României (1886-1893 și 1896-1909).
Viața
Născut la Botoșani, în familia unui preot, Ioan Gheorghian a studiat la școala de la Biserica Trei Ierarhi din Iași, apoi la Academia Mihăileană. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Mogoșeni, primind numele monahal Iosif, și a fost hirotonit ierodiacon în 1846.
A slujit ca diacon la Huși și la Iași, iar în anii 1857-1858 la Capela românească din Paris (perioadă în care a urmat diferite cursuri universitare la Sorbona). După ce a revenit în țară, a fost hirotonit ieromonah, devenind mai târziu egumen la Mănăstirea Teodoreni (în 1863) și apoi la Mănăstirea Popăuți (în 1864).
În anul 1865 a fost ales Episcop al Hușilor (la 19 iunie), eparhie pe care a păstorit-o până la 24 martie 1879, când a fost ales Episcop al Dunării de Jos, având reședința la Galați. În această calitate, Iosif Gheorghian a reorganizat viața bisericească din Dobrogea, ținut care fusese alipit în 1878 la România.
La 22 noiembrie 1886 a fost ales mitropolit primat al României, ceremonia de intronizare având loc la 30 noiembrie 1886.
În anul 1893, în contextul neînțelegerilor cu guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu, ajuns la putere în 1891, mai exact din cauza noii legi a clerului mirean și a seminariilor, propusă de ministrul Take Ionescu, lege prin care se mărea dependența bisericii față de stat, IPS Iosif Gheorghian este obligat să-și dea demisia (29 martie 1893), în urma refuzului său de a accepta legea respectivă. În locul său, Colegiul Electoral l-a ales la 18 mai 1893 pe episcopul de Argeș, Ghenadie Petrescu, Iosif Gheorghian retrăgându-se la Mănăstirea Căldărușani.
În urma alegerilor din 1895, guvernul conservator a fost înlocuit cu un guvern liberal condus de Dimitrie A. Sturza. Noul guvern dorea readucerea lui Iosif Gheorghian pe scaunul de mitropolit primat, indiferent prin ce metode. În acest context, IPS Ghenadie Petrescu a fost judecat (în absență) de către Sfântul Sinod, pe 20 mai 1896, pentru acuzații neîntemeiate: inovații în cult, ierosilie și arghirofilie. Ca rezultat al acestui proces, mitropolitul Ghenadie Petrescu a fost caterisit și exilat la Mănăstirea Căldărușani (fiind mai apoi exonerat de toate acuzațiile neîntemeiate care i se aduseseră și reabilitat, la 4 decembrie 1896).
IPS Iosif Gheorghian a fost reales ca mitropolit-primat al României la 6 decembrie 1896 și intronizat la 8 decembrie 1896; el a păstorit apoi Biserica Ortodoxă Română până la stingerea sa din viață.
Iosif Gheorghian a tradus mai multe lucrări teologice din limba franceză, precum și din literatura patristică. La 21 mai 1901 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.[1]
A trecut la cele veșnice la 24 ianuarie 1909, în București, fiind înmormântat în biserica cu hramul „Sfântul Gheorghe” de la Mănăstirea Cernica.
Traduceri
- Vladimir Guettee - Expunerea doctrinei Bisericii creștine ortodoxe (Huși, 1875)
- Vladimir Guettee - Papalitatea schismatică sau Roma în raporturile sale cu Biserica orientală (București, 1880)
- Mitrofan din Koneveț - Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte (București, 1891)
- Inochentie (Borisov) - Cuvântări spre folosul celor ce se pregătesc la penitență și la sfânta cuminecare (București, 1897)
- Sfântul Vasile, arhiepiscopul Chesariei Capodociei (București, 1898)
- Thomas A. Kempis - Urmarea lui Hristos (București, 1901)
- Eusebiu din Cezareea - Istoria bisericească și Viața lui Constantin cel Mare (București, 1896)
- Sozomen - Istoria bisericească (București, 1897)
- Socrate Scolasticul - Istoria bisericească (București, 1899)
- Evagrie și Filostorgiu - Istoria bisericească (București, 1899)
Note
- ↑ Academia Română: Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, accesat la 5 noiembrie 2019
Bibliografie
| Iosif Gheorghian | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Calinic Miclescu |
Mitropolit primat al României 1886-1893 |
Urmat de: Ghenadie Petrescu |
| Iosif Gheorghian | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Ghenadie Petrescu |
Mitropolit primat al României 1896-1909 |
Urmat de: Atanasie Mironescu |