Cuthbert de Lindisfarne: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(traducere din En.)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
[[Image:Cuthbert.jpg|right|frame|Sf. Cuthbert de Lindisfarne]]
+
[[Image:Cuthbert.jpg|right|frame|Sfântul Cuthbert de Lindisfarne]]
Cel întru [[sfinţi]] Părintele nostru '''Cuthbert deLindisfarne''', [[făcător de minuni]] din Britania, a fost un [[călugăr]] [[misionar]] și [[episcop]] din secolul al șaptelea, în Scoția și nordul Angliei. Este unul din cei mai cinstiți sfinți din Anglia. [[Prăznuire]]a lui se face la [[20 martie]], iar la [[4 septembrie]] este comemorată mutarea [[moaște]]lor în Durham.
+
Cel întru [[sfinţi]] Părintele nostru '''Cuthbert de Lindisfarne''', [[făcător de minuni]] din Britania, a fost un [[călugăr]] [[misionar]] și [[episcop]] din secolul al șaptelea, în Scoția și nordul Angliei. Este unul din cei mai cinstiți sfinți din Anglia. [[Prăznuire]]a lui se face la [[20 martie]], iar la [[4 septembrie]] este comemorată mutarea [[moaște]]lor în Durham.
  
 
==Viața==
 
==Viața==
Not much is known for certain of Cuthbert's youth. Variously, he has been thought to have been of Irish origin, named "Mulloche" and descended from Irish royalty, or of Northumbrian birth of well-to-do English stock, with either warrior or sheep-herding training. He was raised in the Scottish lowlands by a poor widow named Kenswith. His date of birth is given as 634 or 635. His course in life seems to have turned on an experience when he was tending sheep one night. Cuthbert saw lights in the sky that he interpreted to be an [[înger]] descending to earth and returning to [[heaven]] with the [[soul]] of St. [[Aidan de Lindisfarne]], whom he found later to have died that evening, [[31 august]], 651. Through this event he decided to go to the Melrose [[Abbey]] on the Tweed River and become a [[monk]].
+
Nu se cunosc cu certitudine prea multe despre tinerețea lui Cuthbert. Din diferite surse, se crede că avea origine irlandeză, din clanul "Mulloche" și avea descendență regală irlandeză, sau  se născuse în Northumbria dintr-o familie engleză înstărită, având instruire de războinic după unele surse sau de păstor de oi după altele. A fost crescut în câmpiile Scoției de către o văduvă săracă pe nume. Se crede că s-a născut în 634 sau 635. Se pare că viața lui și-a schimbat cursul radical în urma unei experiențe avute în timp ce păzea oile într-o noapte. Cuthbert a văzut lumini pe cer pe care el le-a interpretat ca fiind un [[înger]] care a coborât pe pământ și s-a reîntors în [[Rai]] cu [[suflet]]ul Sfântului [[Aidan de Lindisfarne]], despre care a aflat mai târziu că a murit în acea seară, [[31 august]] 651. În urma acestui eveniment a hotărât să meargă la [[Mănăstire]]a Melrosede pe râul Tweed și să se [[călugăr]]ească.
  
Cuthbert was a monk at Melrose under St. Eata from 651 to 661 where he was taught the [[Holy Scripture|scriptures]] by the [[prior]], St. Boisil. In 661, he joined a new [[monastery]] at Ripon, with St. Eata, where he was the guestmaster. Cuthbert returned to Melrose, after King Alcfrid placed Ripon under St. Wilfrid's leadership, and there he became the prior after the death St. Boisil. It was while at Melrose that Cuthbert began his missionary efforts throughout Northumbria. He became ill with the plague that was endemic in the area, and which had been the cause of the death of Boisil. While Cuthbert recovered his health henceforth was undermined.
+
Cuthbert a viețuit la Melrose din 651 până în 661, avându-l ca [[stareț]] pe Sf. Eata, și unde a fost învățat [[Sfânta Scriptură|scripturile]] de către [[egumen]]ul Sf. Boisil. În 661, s-a alăturat unei [[mănăstire|mănăstiri]] noi la Ripon, împreună cu Sf. Eata, unde a fost profesor invitat. Cuthbert s-a reîntors la Melrose, după ce Regele Alcfrid a plasat Ripon sub tutela Sfântului Wilfrid, și unde a fost numit stareț după moartea Sfântului Boisil. În timp ce se afla la Melrose, Cuthbert și-a început activitatea [[misionar]]ă în întreaga Northumbria. S-a îmbolnăvit de ciumă, care era endemică în acea zonă, și care fusese și cauza morții Sfântului Boisil. Deși Cuthbert s-a vindecat, de atunci sănătatea sa a rămas șubredă.
 
[[Image:Whitby Abbey.jpg|thumb|right|200pxl|[[Abaţia Whitby]]]]
 
[[Image:Whitby Abbey.jpg|thumb|right|200pxl|[[Abaţia Whitby]]]]
  
At the [[Sinodul de la Whitby]] in 664, a decision was made to follow the Roman liturgical customs introduced by [[Augustin din Canterbury]] in place of the Celtic practices that were formerly followed. While St. Colman, the local [[bishop]], and his monks refused to accept the decision of the Synod of Whitby and left for Ireland, Cuthbert seemed to have accepted the introduction of the Roman practices and remained. Cuthbert, then, followed his [[abbot]], St. Eata, from Melrose to [[Lindisfarne]], where he became prior and later abbot.  
+
La [[Sinodul de la Whitby]] din 664, s-a luat hotărârea de a urma obiceiurile liturgice ale Romei, introduse de [[Augustin din Canterbury]] în locul practicilor celtice care fuseseră urmate anterior. În timp ce Sf. Colman, [[episcop]]ul local și monahii săi au refuzat să accepte decizia Sinodului de la Whitby și au plecat în Irlanda, se pare că Cuthbert a acceptat introducerea practicilor Romei și a rămas. Ulterior, Cuthbert, și-a urmat [[stareț]]ul, Sf. Eata, de la Melrose la [[Lindisfarne]], unde a devenit egumen și apoi stareț.  
  
[[Image:Lindisfarne Priory.jpg|thumb|left|250pxl|Lindisfarne Priory]]
+
[[Image:Lindisfarne Priory.jpg|thumb|left|250pxl|Abația Lindisfarne]]
From Lindisfarne, Cuthbert continued his missionary work southward to Northumberland and Durham. Cuthbert had become entranced with the sea and rocky lands of Lindisfarne and yearned for a solitary life there. In 676, he actively turned to such a life by retiring to a cave and shortly thereafter he moved to a cell he built on the isolated island of Inner Farne that was south of Lindisfarne. Yet he was still sought after. After being implored strongly by the king of Northumberland, Cuthbert, in tears, agreed to accept election as a bishop in 684. While initially destined for the see of Hexham, Cuthbert exchanged sees with St. Eata and was [[Consecration of a bishop|consecrated bishop]] of Lindisfarne in [[26 martie]], 685, on the [[Pascha|Sunday of the Resurrection]], by St. [[Theodore of Tarsus|Theodore]], [[Archbishop of Canterbury]], and by six bishops in York.
+
De la Lindisfarne, Cuthbert și-a continuat activitatea misionară spre sud în Northumberland și Durham. Cuthbert a fost vrăjit de frumusețea mării și rocilor din Lindisfarne și a început să tânjească după o viață solitară. În 676, el s-a îndrepta spre o astfel de viață prin retragerea într-o peșteră, iar curând după aceea, s-a mutat într-o chilie pe care și-a construit-o pe izolata Insulă Inner Farne din sudul Lindisfarne. Totuși, el și-a continuat călătoriile și ulterior. După ce a fost implorat puternic de către regele din Northumberland, Cuthbert, în lacrimi, a acceptat să fie ales episcop în anul 684. Deși inițial avea pregătit [[scaun]]ul din Hexham, Cuthbert a făcut schimb de eparhii cu Sf. Eata și a fost [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit episcop]] de Lindisfarne în [[26 martie]] 685, în [[Sfintele Paști|Duminica Învierii]], de către Sf. [[Teodor din Tars|Teodor]], [[Arhiepiscopia de Canterbury|Arhiepiscop de Canterbury]] și de către alți șase episcopi din York.
  
For the next two years, Cuthbert, while maintaining an [[ascetic]] life, led his [[diocese]] by caring for the sick, distributing [[alms]], working the many [[miracle]]s that earned him the title of ''Wonder-worker of Britain''. Then, during the [[Christmas]] season of 686 in declining health he resigned his office and retired to his cell on the Inner Farne Island where he reposed on [[20 martie]], 687.  
+
În următorii doi ani, Cuthbert, deși și-a continuat viața [[ascetism|ascetică]], și-a păstorit  [[eparhia]] având grijă de bolnavi, distribuind ajutoare, făcând multe [[minuni]] care i-adus renumele de ''făcătorul de minuni al Britaniei''. Apoi, în timpul [[Crăciun]]ului din anul 686, sănătatea în declin la făcut să demisionezeși să se retragă în celula sa din Insula Inner Farne Island unde s-a stins în [[20 martie]] 687.  
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==

Versiunea de la data 19 septembrie 2017 07:57

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Sfântul Cuthbert de Lindisfarne

Cel întru sfinţi Părintele nostru Cuthbert de Lindisfarne, făcător de minuni din Britania, a fost un călugăr misionar și episcop din secolul al șaptelea, în Scoția și nordul Angliei. Este unul din cei mai cinstiți sfinți din Anglia. Prăznuirea lui se face la 20 martie, iar la 4 septembrie este comemorată mutarea moaștelor în Durham.

Viața

Nu se cunosc cu certitudine prea multe despre tinerețea lui Cuthbert. Din diferite surse, se crede că avea origine irlandeză, din clanul "Mulloche" și avea descendență regală irlandeză, sau se născuse în Northumbria dintr-o familie engleză înstărită, având instruire de războinic după unele surse sau de păstor de oi după altele. A fost crescut în câmpiile Scoției de către o văduvă săracă pe nume. Se crede că s-a născut în 634 sau 635. Se pare că viața lui și-a schimbat cursul radical în urma unei experiențe avute în timp ce păzea oile într-o noapte. Cuthbert a văzut lumini pe cer pe care el le-a interpretat ca fiind un înger care a coborât pe pământ și s-a reîntors în Rai cu sufletul Sfântului Aidan de Lindisfarne, despre care a aflat mai târziu că a murit în acea seară, 31 august 651. În urma acestui eveniment a hotărât să meargă la Mănăstirea Melrosede pe râul Tweed și să se călugărească.

Cuthbert a viețuit la Melrose din 651 până în 661, avându-l ca stareț pe Sf. Eata, și unde a fost învățat scripturile de către egumenul Sf. Boisil. În 661, s-a alăturat unei mănăstiri noi la Ripon, împreună cu Sf. Eata, unde a fost profesor invitat. Cuthbert s-a reîntors la Melrose, după ce Regele Alcfrid a plasat Ripon sub tutela Sfântului Wilfrid, și unde a fost numit stareț după moartea Sfântului Boisil. În timp ce se afla la Melrose, Cuthbert și-a început activitatea misionară în întreaga Northumbria. S-a îmbolnăvit de ciumă, care era endemică în acea zonă, și care fusese și cauza morții Sfântului Boisil. Deși Cuthbert s-a vindecat, de atunci sănătatea sa a rămas șubredă.

La Sinodul de la Whitby din 664, s-a luat hotărârea de a urma obiceiurile liturgice ale Romei, introduse de Augustin din Canterbury în locul practicilor celtice care fuseseră urmate anterior. În timp ce Sf. Colman, episcopul local și monahii săi au refuzat să accepte decizia Sinodului de la Whitby și au plecat în Irlanda, se pare că Cuthbert a acceptat introducerea practicilor Romei și a rămas. Ulterior, Cuthbert, și-a urmat starețul, Sf. Eata, de la Melrose la Lindisfarne, unde a devenit egumen și apoi stareț.

Abația Lindisfarne

De la Lindisfarne, Cuthbert și-a continuat activitatea misionară spre sud în Northumberland și Durham. Cuthbert a fost vrăjit de frumusețea mării și rocilor din Lindisfarne și a început să tânjească după o viață solitară. În 676, el s-a îndrepta spre o astfel de viață prin retragerea într-o peșteră, iar curând după aceea, s-a mutat într-o chilie pe care și-a construit-o pe izolata Insulă Inner Farne din sudul Lindisfarne. Totuși, el și-a continuat călătoriile și ulterior. După ce a fost implorat puternic de către regele din Northumberland, Cuthbert, în lacrimi, a acceptat să fie ales episcop în anul 684. Deși inițial avea pregătit scaunul din Hexham, Cuthbert a făcut schimb de eparhii cu Sf. Eata și a fost hirotonit episcop de Lindisfarne în 26 martie 685, în Duminica Învierii, de către Sf. Teodor, Arhiepiscop de Canterbury și de către alți șase episcopi din York.

În următorii doi ani, Cuthbert, deși și-a continuat viața ascetică, și-a păstorit eparhia având grijă de bolnavi, distribuind ajutoare, făcând multe minuni care i-adus renumele de făcătorul de minuni al Britaniei. Apoi, în timpul Crăciunului din anul 686, sănătatea în declin la făcut să demisionezeși să se retragă în celula sa din Insula Inner Farne Island unde s-a stins în 20 martie 687.

Legături externe