Augustin de Canterbury

Sfântul ierarh Augustin de Canterbury

Părintele nostru în rând cu sfinții Augustin de Canterbury (d. 26 mai, 605) a fost un călugăr și primul Arhiepiscop de Canterbury. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la data de 27 mai.

Viaţa

Soția regelui Ethelbert de Kent, pe nume Bertha, fiica lui Charibert, unul din regii merovingieni ai francilor, și-a adus un capelan cu ea (Liudhard) şi, ori a construit ori a restaurat o biserică din Canterbury rămasă din vremea romanilor pe care a dedicat-o Sfântului Martin de Tours, un mare sfânt patron al familiei regale merovigiene. Ethelbert însuși era un păgân, dar i-a permis soției sale să îi slujească Domnului în felul ei. Probabil sub influența soției sale, Ethelbert i-a cerut papei Grigore I al Romei să trimită misionari.

În 596, Augustin era stareț la mănăstirea Sfântului Andrei, și a fost trimis de Grigorie, în fruntea unui grup de patruzeci de călugări, să propovăduiască printre anglo-saxoni. Pe drum au fost cuprinși de deznădejde și Augustin s-a întors la Roma din Provence și a cerut anularea misiunii. Cu toate acestea, papa le-a cerut și i-a încurajat să continue. Astfel, Augustin a fost trimis la regele Ethelbert de Kent, Bretwalda (unul din cei 8 regi din Anglia) de England, de către Papa Grigorie cel Mare în 597. El a fost însoțit de Laurențiu de Canterbury, al doilea arhiepiscop și de alți călugări benedictini și au debarcat în Insula Thanet în primăvara lui 597.

Regele Ethelbert le-a permis misionarilor să se așeze și să propovăduiască în orașul său Canterbury și, mai mult, după câteva luni s-a convertit el însuși la creștinism, fiind botezat de sfântul Augustin în ziua de Pogorârea Duhului Sfânt a aceluiași an 597. Cum regele i-a cerut să rămână la Canterbury, sfântul Augustin a plecat la Arles (în Galia - Franța) unde a fost hirotonit episcop (alte surse sugerează că Augustin fusese deja hirotonit episcop de către papa Grigorie cel Mare înainte să-l trimită în această misiune). La Crăciunul aceluiași an 597, Augustin a botezat el însuși zece mii de supuși ai regelui care au cerut de bună voia lor să fie botezați. Ethelbert, primul rege creștin de Kent, este el însuși pomenit în rândul sfinților la data de 24 februarie, data trecerii lui la Domnul în anul 616.

Augustin i-a trimis Papei Grigorie un raport al succesului activității sale cerându-i lămuriri referitor la activitatea lui ulterioară. În 601, Mellitus, Justus și alți câțiva au adus răspunsul Papei, cu un patrafir pentru Augustin și un dar constând în vase sfinte, veșminte, moaște, cărți și altele asemenea. Grigorie l-a sfătuit pe proaspătul arhiepiscop să hirotonească cât mai repede posibil alți doisprezece episcopi vicari și să trimită un episcop în York, care la rândul lui să aibă doisprezece vicari, plan care nu a fost dus la bun sfârșit sau nu a fost stabilit la Londra scaunul principal așa cum intenționa Grigorie. Augustin i-a hirotonit pe Mellitus Episcop de Londra și pe Justus Episcop de Rochester.

Mult mai practice s-au dovedit sfaturile Papei referitoare la templele și la sărbătorile păgâne: primele să fie transformate în locașe de cult creștine, iar ultimele să fie transformate în ceremonii sau sărbători ale mucenicilor, deoarece "cel care dorește să urce o înălțime mare trebuie să urce treaptă cu treaptă, nu prin sărituri" (Scrisoare a lui Grigorie către Mellitus, în Beda, i, 30).

Augustin a resfințit și reconstruit o biserică veche din Canterbury ca propria sa catedrală și a fondat o mănăstire lângă aceasta. De asemenea, el a restaurat o biserică și a fondat Mănăstirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel în afara zidurilor cetății.

Casetă de succesiune: Augustin de Canterbury
Precedat de: —	Arhiepiscop de Canterbury 597-604	Urmat de: Laurențiu

Izvoare

• Mare parte din acest articol provine din Wikipedia, articolul cu acelaşi nume din limba engleză, cu anumite părţi preluate din domeniul public Schaff-Herzog Encyclopedia of Religious Knowledge, 1914.
• Sinaxatul Părintelui Macarie de la Simonos Petras

Legături externe

• Icon of St Augustine of Canterbury by the hand of Aidan Hart