Biserica Ortodoxă a Greciei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(traducere finalizată)
(actualizare)
Linia 1: Linia 1:
−
{{îmbunătățire2|corectare finală}}
 
−
 
 
{{Biserică|
 
{{Biserică|
 
name=Biserica Ortodoxă a Greciei|
 
name=Biserica Ortodoxă a Greciei|
Linia 29: Linia 27:
 
În istoria Bisericii Ortodoxe Greacă se pot distinge patru etape de dezvoltare. Primele trei secole până la Constantin cel Mare constituie perioada apostolică și primară. Perioada medievală include aproape zece secole, până la Căderea Constantinopolului. Perioada captivității începe, aproximativ, în secolul al XV-lea și se termină în anul 1830. Este urmată de perioada modernă.
 
În istoria Bisericii Ortodoxe Greacă se pot distinge patru etape de dezvoltare. Primele trei secole până la Constantin cel Mare constituie perioada apostolică și primară. Perioada medievală include aproape zece secole, până la Căderea Constantinopolului. Perioada captivității începe, aproximativ, în secolul al XV-lea și se termină în anul 1830. Este urmată de perioada modernă.
  
−
===I: Perioada apostolică și primară ===
+
=== Perioada apostolică și primară ===
 
Biserica Ortodoxă Greacă își are rădăcinile, înapoi în timp, în propovăduirile Sfântului [[Apostolul Pavel|Pavel]] care a fost primul care a propovăduit Creștinismul în Grecia. El a vizitat Atena, Filipi, Tesalonik, Veroia, Corint și Creta. Ulterior, Creștinismul s-a răspândit în întreaga Grecie pornind de la aceste orașe. În această perioadă, Biserica Greciei avea o singură eparhie, cu [[scaun]]ul în Corint, cunoscut sub numele de Achaia și considerat un orșa foarte important.
 
Biserica Ortodoxă Greacă își are rădăcinile, înapoi în timp, în propovăduirile Sfântului [[Apostolul Pavel|Pavel]] care a fost primul care a propovăduit Creștinismul în Grecia. El a vizitat Atena, Filipi, Tesalonik, Veroia, Corint și Creta. Ulterior, Creștinismul s-a răspândit în întreaga Grecie pornind de la aceste orașe. În această perioadă, Biserica Greciei avea o singură eparhie, cu [[scaun]]ul în Corint, cunoscut sub numele de Achaia și considerat un orșa foarte important.
  
Linia 36: Linia 34:
 
Prima perioadă s-a încheiat în 313 cu edictul de toleranță, când [[Constantin cel Mare]] a împărțit Imperiul Roman și a pregătit calea pentru Creștinism ca să devină religie de stat pentru cele două imperii de mai târziu, Roman și Bizantin.
 
Prima perioadă s-a încheiat în 313 cu edictul de toleranță, când [[Constantin cel Mare]] a împărțit Imperiul Roman și a pregătit calea pentru Creștinism ca să devină religie de stat pentru cele două imperii de mai târziu, Roman și Bizantin.
  
−
===II:Perioada Medievală===
+
=== Perioada medievală ===
 
După trei secole de existență subterană și persecuții din partea Imperiului Roman, din nou, Biserica Greacă, limba greacă și misionarii greci sunt cei care au dus mesajul creștin atât în Răsărit cât și în Apus. Area geografică pe care noi o cunoaștem în prezent sub numele de Grecia, constituia eparhia Iliricul Estic, fiind suto-guvernată.  
 
După trei secole de existență subterană și persecuții din partea Imperiului Roman, din nou, Biserica Greacă, limba greacă și misionarii greci sunt cei care au dus mesajul creștin atât în Răsărit cât și în Apus. Area geografică pe care noi o cunoaștem în prezent sub numele de Grecia, constituia eparhia Iliricul Estic, fiind suto-guvernată.  
  
 
În anul 733, sub Împăratul Leo al III-leaBy 733 AD, Grecia a intrat sub păstorirea [[Patriarhia Ecumenică|Patriarhiei Ecumenice]] de Constantinopol, dar înainte de aceasta, era subordonată episcopilor Romei.
 
În anul 733, sub Împăratul Leo al III-leaBy 733 AD, Grecia a intrat sub păstorirea [[Patriarhia Ecumenică|Patriarhiei Ecumenice]] de Constantinopol, dar înainte de aceasta, era subordonată episcopilor Romei.
  
−
===III: Perioada captivității===
+
=== Perioada captivității ===
 
În timpul Imperiului Bizantin și a ocupației ulterioare turce a Greciei, Biserica Creștină din Grecia s-a aflat sub administrarea [[Patriarhia Ecumenică|Patriarhiei Ecumenice]] a Constantinopolului. După Războiul de Independență Grec (1821-32), președintele provizoriu al Greciei, Ioannis Kapodistrias (1776-1831), a început negocierile cu Patriarhul Constantinopolului pentru independența Bisericii Greciei. Decizia finală a venit în momentul în care Otto I (1815-1867), noul rege al Greciei, de teama posibilelor influențe ale guvernului turc asupra politicii din Grecia prin intermediul Patriarhiei din Constantinopol, a declarat autocefalia Bisericii Greciei în 1833. Independența a fost oficializată de Constantinopol în 1850, cu unele limitări, însă.  
 
În timpul Imperiului Bizantin și a ocupației ulterioare turce a Greciei, Biserica Creștină din Grecia s-a aflat sub administrarea [[Patriarhia Ecumenică|Patriarhiei Ecumenice]] a Constantinopolului. După Războiul de Independență Grec (1821-32), președintele provizoriu al Greciei, Ioannis Kapodistrias (1776-1831), a început negocierile cu Patriarhul Constantinopolului pentru independența Bisericii Greciei. Decizia finală a venit în momentul în care Otto I (1815-1867), noul rege al Greciei, de teama posibilelor influențe ale guvernului turc asupra politicii din Grecia prin intermediul Patriarhiei din Constantinopol, a declarat autocefalia Bisericii Greciei în 1833. Independența a fost oficializată de Constantinopol în 1850, cu unele limitări, însă.  
  
−
===IV: Perioada Modernă===
+
=== Perioada modernă ===
 
[[Image:Patrik-Rum.jpg|right|thumb|Harta actuală a jurisdicțiilor Patriarhiei Ecumenice în Turcia și Grecia.]]
 
[[Image:Patrik-Rum.jpg|right|thumb|Harta actuală a jurisdicțiilor Patriarhiei Ecumenice în Turcia și Grecia.]]
 
În 1864, Insulele Ioniene au fost adăugate la Biserica Greciei iat în 1881, au fost adăugate, de asemenea, eparhia Tesaliei și unele părți ale Epirului. Tot în acest an, prima biserică ortodoxă greacă a fost stabilită în America. În urma unei înțelegeri din 1908 între Patriarhia Ecumenică și [[Sfântul Sinod]] al Atenei, jurisdicția bisericilor din America a fost acordată Bisericii Greciei. În 1927, statutul Bisericii a fost modificat, astfel încât guvernul a primit controlul Bisericii și prezența la sesiunile Sfântului Sinod.  
 
În 1864, Insulele Ioniene au fost adăugate la Biserica Greciei iat în 1881, au fost adăugate, de asemenea, eparhia Tesaliei și unele părți ale Epirului. Tot în acest an, prima biserică ortodoxă greacă a fost stabilită în America. În urma unei înțelegeri din 1908 între Patriarhia Ecumenică și [[Sfântul Sinod]] al Atenei, jurisdicția bisericilor din America a fost acordată Bisericii Greciei. În 1927, statutul Bisericii a fost modificat, astfel încât guvernul a primit controlul Bisericii și prezența la sesiunile Sfântului Sinod.  
Linia 50: Linia 48:
 
În prezent, Biserica Greciei este guvernată de un Sfânt Sinod, prezidat de Mitropolitul Arhiepiscop al Atenei, asistat de patru episcopi cărora le vine rândul periodic. Patriarhul Ecumenic încă este considerat capul spiritual al Bisericii și tot [[Mir|Sfântul Mir]] folosit în Grecia este sfințit de către el. Organizată ca biserică de stat, după modelul adoptat de Biserica Rusă sub Petru cel Mare, autoritatea ultimă este acordată [[Sfântul Sinod|Sinodului Episcopilor]] sub președinția Arhiepiscopului Atenei și întregii Grecii. Un al doilea sinod, cu aceeași președinție, este format din 12 episcopi, fiecare făcând parte din acest sinod doar un an de zile. Primul sinod se ocupă de probleme ecleziastice generale, ăn timp ce al doilea sinod se ocupă de detalii administrative. Biserica Greciei este împărțită în 81 de eparhii mici; unele dintre acestea, se găsesc nominal sub jurisdicția Constantinopolului. Majoritatea preoților din Grecia nu au o educație universitară, doar cu o minimă educație formală în timpul celor doi ani de seminar post-liceal.
 
În prezent, Biserica Greciei este guvernată de un Sfânt Sinod, prezidat de Mitropolitul Arhiepiscop al Atenei, asistat de patru episcopi cărora le vine rândul periodic. Patriarhul Ecumenic încă este considerat capul spiritual al Bisericii și tot [[Mir|Sfântul Mir]] folosit în Grecia este sfințit de către el. Organizată ca biserică de stat, după modelul adoptat de Biserica Rusă sub Petru cel Mare, autoritatea ultimă este acordată [[Sfântul Sinod|Sinodului Episcopilor]] sub președinția Arhiepiscopului Atenei și întregii Grecii. Un al doilea sinod, cu aceeași președinție, este format din 12 episcopi, fiecare făcând parte din acest sinod doar un an de zile. Primul sinod se ocupă de probleme ecleziastice generale, ăn timp ce al doilea sinod se ocupă de detalii administrative. Biserica Greciei este împărțită în 81 de eparhii mici; unele dintre acestea, se găsesc nominal sub jurisdicția Constantinopolului. Majoritatea preoților din Grecia nu au o educație universitară, doar cu o minimă educație formală în timpul celor doi ani de seminar post-liceal.
  
−
== Structura ==
+
== Eparhii ==
 
*Arhiepiscopia Atenei
 
*Arhiepiscopia Atenei
 
*Mitropolia Aitolia şi Akarnania
 
*Mitropolia Aitolia şi Akarnania
Linia 133: Linia 131:
 
*Mitropolia de Zihni şi Nevrokopio
 
*Mitropolia de Zihni şi Nevrokopio
  
−
==Limba greacă==
+
== Limba greacă ==
−
Limba greacă este cunoscută sub numele de "limba sfântă" <ref> Arthur P. Stanley, un profesor deosebit de istorie ecleziastică de la Oxford, scria acum câteva sute de ani:
+
Limba greacă este cunoscută și sub numele de „limba sfântă”<ref> Arthur P. Stanley, un profesor deosebit de istorie ecleziastică de la Oxford, scria acum câteva sute de ani:
 
:''Biserica Greacă ne reamintește de vremea când limba, nu a Romei, ci a Greciei, era limba sfântă a Creștinătății. Împăratul Napoleon spunea că răspândirea Creștinismului însuși a fost, într-un anume sens, trimful Greciei în fața Romei; ultimul și cel mai puternic mesaj în acest sens îi aparține lui Horațiu: Graecia capla ferum victorem cepit (prizonierul grec își capturează paznicul grosolan). Biserica Romană primară nu era altceva decât o colonie de creștini greci și evrei grecizați. Primii Părinți ai Bisericii din Bisericile Apusene a scris în greacă. Primi papi nu erau italieni ci greci. Numele funcșiei de papă nu provine din latină ci din greacă, nume intrat în uzul comun desmnând preoții din Biserica Răsăriteană. …. Ea este mama iar Roma este fica. Este privilegiul ei să pretindă o continuitate directă de limbă cu cele mai vechi timpuri; să se laude că citește întreaga Scriptură, Veche dar și Nouă, în limba în care a fost citită și vorbită de Apostoli. Cel mai umil țăran care își citește Septuaginta sau Testamentul Grec în limba sa maternă  pe dealurile din Boeotia poate simți cu mândrie că are acces la oracolul divin la care papi și cardinali au ajuns prin traduceri barbare și imperfecte; că are o cale de acces la cunoaștere care în Apus este la îndemâna doar a câtorva oameni instruiți.''</ref><ref> Hugo Rahner, un teolog de marcă Romano-Catolic:
 
:''Biserica Greacă ne reamintește de vremea când limba, nu a Romei, ci a Greciei, era limba sfântă a Creștinătății. Împăratul Napoleon spunea că răspândirea Creștinismului însuși a fost, într-un anume sens, trimful Greciei în fața Romei; ultimul și cel mai puternic mesaj în acest sens îi aparține lui Horațiu: Graecia capla ferum victorem cepit (prizonierul grec își capturează paznicul grosolan). Biserica Romană primară nu era altceva decât o colonie de creștini greci și evrei grecizați. Primii Părinți ai Bisericii din Bisericile Apusene a scris în greacă. Primi papi nu erau italieni ci greci. Numele funcșiei de papă nu provine din latină ci din greacă, nume intrat în uzul comun desmnând preoții din Biserica Răsăriteană. …. Ea este mama iar Roma este fica. Este privilegiul ei să pretindă o continuitate directă de limbă cu cele mai vechi timpuri; să se laude că citește întreaga Scriptură, Veche dar și Nouă, în limba în care a fost citită și vorbită de Apostoli. Cel mai umil țăran care își citește Septuaginta sau Testamentul Grec în limba sa maternă  pe dealurile din Boeotia poate simți cu mândrie că are acces la oracolul divin la care papi și cardinali au ajuns prin traduceri barbare și imperfecte; că are o cale de acces la cunoaștere care în Apus este la îndemâna doar a câtorva oameni instruiți.''</ref><ref> Hugo Rahner, un teolog de marcă Romano-Catolic:
 
:''"Dumnezeu și-a cuvântat revelațiile în lumea spiritului grec și a imperiului roman iar Biserica păstrează acest adevăr revelat prin intermediul limbii grecești a Cărții sfinte …Biserica va continua să vorbească limba greacă chiar dacă …Elada va coborâ în abisul urâtei uitări."''</ref> a Bisericii încă din vremea [[Apostol]]ilor și și-a avut perioada de glorie, în principal, în perioada primară a istoriei Creștinismului. În foarte mare măsură este una din limbile originale ale Scripturilor ([[Noul Testament]] și [[Vechiul Testament|Septuaginta]]).
 
:''"Dumnezeu și-a cuvântat revelațiile în lumea spiritului grec și a imperiului roman iar Biserica păstrează acest adevăr revelat prin intermediul limbii grecești a Cărții sfinte …Biserica va continua să vorbească limba greacă chiar dacă …Elada va coborâ în abisul urâtei uitări."''</ref> a Bisericii încă din vremea [[Apostol]]ilor și și-a avut perioada de glorie, în principal, în perioada primară a istoriei Creștinismului. În foarte mare măsură este una din limbile originale ale Scripturilor ([[Noul Testament]] și [[Vechiul Testament|Septuaginta]]).
−
 
 
:''... adsolent Latini homines Graece cantare oblectati sono verborum nescientes tamen quid dicant.'' [latinii sunt obișnuiți să câte în greacă, încântați de sonoritatea cuvintelor, dar neștiind ce spun aceste cuvinte.] <ref> "Ambrosiaster" (saec. IV) on 1 Cor 14:14; CSEL 81, 2, p. 153, 6 </ref>
 
:''... adsolent Latini homines Graece cantare oblectati sono verborum nescientes tamen quid dicant.'' [latinii sunt obișnuiți să câte în greacă, încântați de sonoritatea cuvintelor, dar neștiind ce spun aceste cuvinte.] <ref> "Ambrosiaster" (saec. IV) on 1 Cor 14:14; CSEL 81, 2, p. 153, 6 </ref>
  
−
 
+
==Teologi remarcabili==
−
==Teologi==
+
* Sf. [[Grigorie Palama]] (1296-1359)
−
 
+
* Sf. [[Nicolae Cabasila]] (1319-1391)
−
*1359 Sf. [[Grigorie Palama]] (1296-1359)
+
* Sf. [[Cosma Etolul]] (1714-1779)
−
*1770 Sf. [[Cosma Etolul]] (1714-1779)
+
* Sf. [[Nicodim Aghioritul]] (1748-1809)
−
*1809 Sf. [[Nicodim Aghioritul]] (1748-1809)
+
* Sf. [[Atanasie din Paros]] (1722-1813)
−
*1813 Sf. [[Atanasie din Paros]] (1722-1813)
 
  
 
==Părinți contemporani==
 
==Părinți contemporani==
Linia 172: Linia 168:
 
*[[Apostolos Makrakis]]
 
*[[Apostolos Makrakis]]
 
*[[Christos Yannaras]]
 
*[[Christos Yannaras]]
−
 
 
<!---
 
<!---
 
*[[Michael Apostolius]] (d. 1480), căruia i-au urmat Aristobul Apostolis și Arsenie Apostolius (Episcop de Malvasia sau Monemvasia, în Morea).
 
*[[Michael Apostolius]] (d. 1480), căruia i-au urmat Aristobul Apostolis și Arsenie Apostolius (Episcop de Malvasia sau Monemvasia, în Morea).
  
−
 
−
*[[Nicolae Cabasila]] născut în Thessaloniki (d.1391).
 
 
*[[George Codinus]]
 
*[[George Codinus]]
 
*[[Evagrie Scolasticul]] (d. 594)
 
*[[Evagrie Scolasticul]] (d. 594)
 
*[[Savitri Devi]]
 
*[[Savitri Devi]]
−
*Patriarhul [[Fotie cel Mare|Fotie I al Constantinopolului]]
+
* Patriarhul [[Fotie cel Mare|Fotie I al Constantinopolului]]
−
*[[Simeon Metafrastul]]
+
* [[Simeon Metafrastul]]
  
 
== Nesigur ==
 
== Nesigur ==
Linia 195: Linia 188:
 
<references/>
 
<references/>
  
−
==Izvoare==
+
==Bibliografie==
 
*[http://www.ecclesia.gr/ Site-ul Bisericii Greciei]
 
*[http://www.ecclesia.gr/ Site-ul Bisericii Greciei]
 
*''The Historical Development of Greek Orthodoxy'', [[w: Demetrios Constantelos Constantelos|Demetrios Constantelos]]
 
*''The Historical Development of Greek Orthodoxy'', [[w: Demetrios Constantelos Constantelos|Demetrios Constantelos]]
  
−
==Alte lecturi==
+
==A se vedea și==
−
*[[Structura Bisericii Greciei]]
+
*[[Ortodoxia în Grecia (cronologie)]]
 
*[[Lista Arhiepiscopilor Atenei|Lista întâistătătorilor Bisericii Greciei]]
 
*[[Lista Arhiepiscopilor Atenei|Lista întâistătătorilor Bisericii Greciei]]
 
*[[Sfântul Sinod al Greciei]]
 
*[[Sfântul Sinod al Greciei]]
−
*[[:Categorie:Mănăstiri grecești|Lista Mănăstirilor și Bisericilor grecești]]
 
−
*[[Ortodoxia în Grecia (cronologie)]]
 
−
*[[:Categorie:Sfinți greci|Lista sfinților greci]]
 
  
 
== Legături externe ==
 
== Legături externe ==
Linia 219: Linia 209:
 
*[http://www.discussion.gr/ Discussion forum Site] of the Church of Greece
 
*[http://www.discussion.gr/ Discussion forum Site] of the Church of Greece
 
*[http://www.europeanspirit.gr/ European Issues Site] of the Church of Greece
 
*[http://www.europeanspirit.gr/ European Issues Site] of the Church of Greece
−
 
−
===Alte legături===
 
 
*[http://www.regue.org Representation of the Church of Greece to the European Union], official website
 
*[http://www.regue.org Representation of the Church of Greece to the European Union], official website
 
* [http://afp.google.com/article/ALeqM5j2Y12eShqDwoJp5WKwRcNctWAkmw "Religion is main group activity in Greece:study"] - Hosted on AFP, 23rd May 2008
 
* [http://afp.google.com/article/ALeqM5j2Y12eShqDwoJp5WKwRcNctWAkmw "Religion is main group activity in Greece:study"] - Hosted on AFP, 23rd May 2008
Linia 226: Linia 214:
 
* George T. Dennis. ''[http://www.doaks.org/publications/doaks_online_publications/DOP57/DP57ch12.pdf The Late Byzantine Metropolitans of Thessalonike]''. '''Dumbarton Oaks Papers''' no. 57 (2003) pp.255-64.
 
* George T. Dennis. ''[http://www.doaks.org/publications/doaks_online_publications/DOP57/DP57ch12.pdf The Late Byzantine Metropolitans of Thessalonike]''. '''Dumbarton Oaks Papers''' no. 57 (2003) pp.255-64.
  
−
===Relația Biserică-Stat în Grecia===
 
 
* Anastasios Anastassiadis. [http://www.ceri-sciencespo.com/publica/question/qdr11.pdf Religion and Politics in Greece: The Greek Church's 'Conservative Modernization' in the 1990's]. Research in Question, No.11, January 2004. (pdf format).
 
* Anastasios Anastassiadis. [http://www.ceri-sciencespo.com/publica/question/qdr11.pdf Religion and Politics in Greece: The Greek Church's 'Conservative Modernization' in the 1990's]. Research in Question, No.11, January 2004. (pdf format).
−
 
  
 
{{Biserici}}
 
{{Biserici}}
Linia 234: Linia 220:
 
[[Categorie:Jurisdicții|Grecia]]
 
[[Categorie:Jurisdicții|Grecia]]
 
[[Categorie:Ortodoxia în Grecia]]
 
[[Categorie:Ortodoxia în Grecia]]
 +
 
[[en:Church of Greece]]
 
[[en:Church of Greece]]
 
[[es:Iglesia Ortodoxa de Grecia]]
 
[[es:Iglesia Ortodoxa de Grecia]]
 
[[fr:Église de Grèce]]
 
[[fr:Église de Grèce]]

Versiunea de la data 22 iunie 2020 04:23

Biserica Ortodoxă a Greciei
Întemeietor(i) Sfinţii Apostoli
Autocefalie/Autonomie declarată 1833
Autocefalie/Autonomie recunoscută 1850 de către Constantinopol
Primatul actual Arhiep. Ieronim al II-lea
Sediu Atena,Grecia
Teritoriu principal Grecia
Posesiuni în afară —
Limbă liturgică greacă
Tradiție muzicală cântarea bizantină / Corala
Calendar Iulian Revizuit
Populație estimată 10.000.000 [1]
Site oficial Biserica Greciei

Biserica Ortodoxă a Greciei este una dintre bisericile ortodoxe autocefale, a cărei jurisdicție se întinde în toată Grecia contemporană, cu excepția acelor părți care depind de Patriarhia Constantinopolului (Insulele Dodecanez și Creta). Biserica este condusă de Arhiepiscopul Atenei și Întregii Grecii.

Primatul Bisericii Greciei este Preafericitul Ieronim al II-lea, Arhiepiscop al Atenei și Întregii Grecii din anul 2008.

Istoric

Articol principal Ortodoxia în Grecia (cronologie)

Primul contact al grecilor cu Hristos este relatat de autorul celei de a patra Evanghelii. Acesta scrie că niște greci dintre cei care veneau de Paștele evreiesc la Ierusalim s-au apropiat de Filip și de Andrei și au cerut să Îl vadă pe Iisus (Ioan 12, 20-24). Grecii, ca unii care căutau adevărul, doreau să asculte ceva nou și să Îl întâlnească pe noul Învățător. Iisus știa că grecii care veniseră la El erau oameni cu o minte iscoditoare și cu sufletul tulburat. Întâlnindu-i, exclamă: "A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului!" (Ioan 12,24). În acești elini care veniseră la El, Hristos îi vedea nu numai pe greci, ci și pe romani, pe sciți și toate celelalte popoare din alte timpuri și din alte locuri care aveau să Îl caute. Iisus a spus astfel că era timpul ca Evanghelia să fie propovăduită și dincolo de granițele vechiului Israel.

Grecii au jucat un rol major în kerygma și didahia lui Hristos. Grecii au găsit în persoana lui Hristos Logosul etern și pe "zeul necunoscut" al străbunilor lor, în timp ce Hristos a găit în ei următori sinceri și apostoli dedicați ai Împărăției celei Noi.

În istoria Bisericii Ortodoxe Greacă se pot distinge patru etape de dezvoltare. Primele trei secole până la Constantin cel Mare constituie perioada apostolică și primară. Perioada medievală include aproape zece secole, până la Căderea Constantinopolului. Perioada captivității începe, aproximativ, în secolul al XV-lea și se termină în anul 1830. Este urmată de perioada modernă.

Perioada apostolică și primară

Biserica Ortodoxă Greacă își are rădăcinile, înapoi în timp, în propovăduirile Sfântului Pavel care a fost primul care a propovăduit Creștinismul în Grecia. El a vizitat Atena, Filipi, Tesalonik, Veroia, Corint și Creta. Ulterior, Creștinismul s-a răspândit în întreaga Grecie pornind de la aceste orașe. În această perioadă, Biserica Greciei avea o singură eparhie, cu scaunul în Corint, cunoscut sub numele de Achaia și considerat un orșa foarte important.

Biserica Ciprului a primit autonomie față de Biserica Greciei la Sinodul de la Efes în 431. Această autonomie a fost confirmată de Împărat în anul 488.

Prima perioadă s-a încheiat în 313 cu edictul de toleranță, când Constantin cel Mare a împărțit Imperiul Roman și a pregătit calea pentru Creștinism ca să devină religie de stat pentru cele două imperii de mai târziu, Roman și Bizantin.

Perioada medievală

După trei secole de existență subterană și persecuții din partea Imperiului Roman, din nou, Biserica Greacă, limba greacă și misionarii greci sunt cei care au dus mesajul creștin atât în Răsărit cât și în Apus. Area geografică pe care noi o cunoaștem în prezent sub numele de Grecia, constituia eparhia Iliricul Estic, fiind suto-guvernată.

În anul 733, sub Împăratul Leo al III-leaBy 733 AD, Grecia a intrat sub păstorirea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, dar înainte de aceasta, era subordonată episcopilor Romei.

Perioada captivității

În timpul Imperiului Bizantin și a ocupației ulterioare turce a Greciei, Biserica Creștină din Grecia s-a aflat sub administrarea Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului. După Războiul de Independență Grec (1821-32), președintele provizoriu al Greciei, Ioannis Kapodistrias (1776-1831), a început negocierile cu Patriarhul Constantinopolului pentru independența Bisericii Greciei. Decizia finală a venit în momentul în care Otto I (1815-1867), noul rege al Greciei, de teama posibilelor influențe ale guvernului turc asupra politicii din Grecia prin intermediul Patriarhiei din Constantinopol, a declarat autocefalia Bisericii Greciei în 1833. Independența a fost oficializată de Constantinopol în 1850, cu unele limitări, însă.

Perioada modernă

Harta actuală a jurisdicțiilor Patriarhiei Ecumenice în Turcia și Grecia.

În 1864, Insulele Ioniene au fost adăugate la Biserica Greciei iat în 1881, au fost adăugate, de asemenea, eparhia Tesaliei și unele părți ale Epirului. Tot în acest an, prima biserică ortodoxă greacă a fost stabilită în America. În urma unei înțelegeri din 1908 între Patriarhia Ecumenică și Sfântul Sinod al Atenei, jurisdicția bisericilor din America a fost acordată Bisericii Greciei. În 1927, statutul Bisericii a fost modificat, astfel încât guvernul a primit controlul Bisericii și prezența la sesiunile Sfântului Sinod.

În prezent, Biserica Greciei este guvernată de un Sfânt Sinod, prezidat de Mitropolitul Arhiepiscop al Atenei, asistat de patru episcopi cărora le vine rândul periodic. Patriarhul Ecumenic încă este considerat capul spiritual al Bisericii și tot Sfântul Mir folosit în Grecia este sfințit de către el. Organizată ca biserică de stat, după modelul adoptat de Biserica Rusă sub Petru cel Mare, autoritatea ultimă este acordată Sinodului Episcopilor sub președinția Arhiepiscopului Atenei și întregii Grecii. Un al doilea sinod, cu aceeași președinție, este format din 12 episcopi, fiecare făcând parte din acest sinod doar un an de zile. Primul sinod se ocupă de probleme ecleziastice generale, ăn timp ce al doilea sinod se ocupă de detalii administrative. Biserica Greciei este împărțită în 81 de eparhii mici; unele dintre acestea, se găsesc nominal sub jurisdicția Constantinopolului. Majoritatea preoților din Grecia nu au o educație universitară, doar cu o minimă educație formală în timpul celor doi ani de seminar post-liceal.

Eparhii

  • Arhiepiscopia Atenei
  • Mitropolia Aitolia şi Akarnania
  • Mitropolia de Alexandroupolis
  • Mitropolia deArgolida
  • Mitropolia de Arta
  • Mitropolia de Attica
  • Mitropolia de Chalkis
  • Mitropolia de Chios
  • Mitropolia de Corfu, Paxoi şi Insulele
  • Mitropolia de Demetrias şi Almyros
  • Mitropolia de Didymotichon şi Orestias
  • Mitropolia de Drama
  • Mitropolia de Dryinoupolis, Pogoniani, şi Konitsa
  • Mitropolia de Edessa, Pella şi Almopia
  • Mitropolia de Elassona
  • Mitropolia de Eleftheroupolis
  • Mitropolia de Elias şi Oleni
  • Mitropolia de Filippoi, Neapolis şi Thasos
  • Mitropolia de Florina, Prespes şi Eordaia
  • Mitropolia de Fokida
  • Mitropolia de Fthiotida
  • Mitropolia de Glyfada
  • Mitropolia de Gortyna şi Megalopolis
  • Mitropolia de Goumenissa, Axioupolis şi Polykastron
  • Mitropolia de Grevena
  • Mitropolia de Gytheion şi Oetylos
  • Mitropolia de Hydra, Spetses şi Aegina
  • Mitropolia de Ierissos, Agion Oros şi Ardamerion
  • Mitropolia de Ioannina
  • Mitropolia de Kaisariani, Vyrona şi Imittos
  • Metropolis de Kalavryta şi Aigialia
  • Mitropolia de Karpenision
  • Mitropolia de Karystia şi Skyros
  • Mitropolia de Kassandreia
  • Mitropolia de Kastoria
  • Mitropolia de Keffalinia
  • Mitropolia de Kitros, Katerini şi Platamona
  • Mitropolia de Korinthos
  • Mitropolia de Kythira
  • Mitropolia de Lagkada
  • Mitropolia de Larisa şi Tyrnavos
  • Mitropolia de Lefkas şi Ithaca
  • Mitropolia de Lemnos
  • Mitropolia de Mantinia şi Kynouria
  • Mitropolia de Maroneia şi Komotini
  • Mitropolia de Megara şi Salamis
  • Mitropolia de Mesogea şi Lavreotiki
  • Mitropolia de Messinia
  • Mitropolia de Mithimna
  • Mitropolia de Monemvasia şi Sparta
  • Mitropolia de Mytilini
  • Mitropolia de Nafpaktos
  • Mitropolia de Neapolis şi Stavroupolis
  • Mitropolia de Nea Ionia şi Philadelphia
  • Mitropolia de Nea Krini şi Kalamaria
  • Mitropolia de Nea Smyrni
  • Mitropolia de Nicaea
  • Mitropolia de Nikopolis şi Preveza
  • Mitropolia de Paramythia
  • Mitropolia de Paronaxia
  • Mitropolia de Patra
  • Mitropolia de Peiraeus
  • Mitropolia de Peristeri
  • Mitropolia de Polyani şi Kilkis
  • Mitropolia de Samos şi Ikaria
  • Mitropolia de Servia şi Kozani
  • Mitropolia de Serres şi Nigrita
  • Mitropolia de Sidirokastron
  • Mitropolia de Sisanio şi Siatista
  • Mitropolia de Stages şi Meteora
  • Mitropolia de Syros, Tenos, Andros, Kea, şi Melos
  • Mitropolia de Thessaliotis şi Fanariofersala
  • Mitropolia de Thessaloniki
  • Mitropolia de Theva şi Levadeia
  • Mitropolia de Thera, Amorgos şi Islands
  • Mitropolia de Trifylia şi Olympia
  • Mitropolia de Trikala şi Stages
  • Mitropolia de Veria şi Naousa
  • Mitropolia de Xanthi
  • Mitropolia de Zakynthos şi Strofades
  • Mitropolia de Zihni şi Nevrokopio

Limba greacă

Limba greacă este cunoscută și sub numele de „limba sfântă”[1][2] a Bisericii încă din vremea Apostolilor și și-a avut perioada de glorie, în principal, în perioada primară a istoriei Creștinismului. În foarte mare măsură este una din limbile originale ale Scripturilor (Noul Testament și Septuaginta).

... adsolent Latini homines Graece cantare oblectati sono verborum nescientes tamen quid dicant. [latinii sunt obișnuiți să câte în greacă, încântați de sonoritatea cuvintelor, dar neștiind ce spun aceste cuvinte.] [3]

Teologi remarcabili

Părinți contemporani

Scriitori contemporani

Scriitori ale căror poziții sunt considerate controversate:

Referințe și note

  1. ↑ Arthur P. Stanley, un profesor deosebit de istorie ecleziastică de la Oxford, scria acum câteva sute de ani:
    Biserica Greacă ne reamintește de vremea când limba, nu a Romei, ci a Greciei, era limba sfântă a Creștinătății. Împăratul Napoleon spunea că răspândirea Creștinismului însuși a fost, într-un anume sens, trimful Greciei în fața Romei; ultimul și cel mai puternic mesaj în acest sens îi aparține lui Horațiu: Graecia capla ferum victorem cepit (prizonierul grec își capturează paznicul grosolan). Biserica Romană primară nu era altceva decât o colonie de creștini greci și evrei grecizați. Primii Părinți ai Bisericii din Bisericile Apusene a scris în greacă. Primi papi nu erau italieni ci greci. Numele funcșiei de papă nu provine din latină ci din greacă, nume intrat în uzul comun desmnând preoții din Biserica Răsăriteană. …. Ea este mama iar Roma este fica. Este privilegiul ei să pretindă o continuitate directă de limbă cu cele mai vechi timpuri; să se laude că citește întreaga Scriptură, Veche dar și Nouă, în limba în care a fost citită și vorbită de Apostoli. Cel mai umil țăran care își citește Septuaginta sau Testamentul Grec în limba sa maternă pe dealurile din Boeotia poate simți cu mândrie că are acces la oracolul divin la care papi și cardinali au ajuns prin traduceri barbare și imperfecte; că are o cale de acces la cunoaștere care în Apus este la îndemâna doar a câtorva oameni instruiți.
  2. ↑ Hugo Rahner, un teolog de marcă Romano-Catolic:
    "Dumnezeu și-a cuvântat revelațiile în lumea spiritului grec și a imperiului roman iar Biserica păstrează acest adevăr revelat prin intermediul limbii grecești a Cărții sfinte …Biserica va continua să vorbească limba greacă chiar dacă …Elada va coborâ în abisul urâtei uitări."
  3. ↑ "Ambrosiaster" (saec. IV) on 1 Cor 14:14; CSEL 81, 2, p. 153, 6

Bibliografie

A se vedea și

Legături externe


Biserici Ortodoxe autocefale și autonome
Biserici autocefale
Cele patru Patriarhate vechi: Constantinopol | Alexandria | Antiohia | Ierusalim
Rusia | Serbia | România | Bulgaria | Georgia | Cipru | Grecia | Polonia | Albania | Cehia și Slovacia | OCA*
Biserici autonome
Sinai | Finlanda | Estonia* | Japonia* | China* | Ucraina*
Bisericile autocefale sau autonome desemnate cu un * nu sunt universal recunoscute în cadrul comuniunii ortodoxe.
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Biserica_Ortodoxă_a_Greciei&oldid=50647”