Ajuns la Muntele Athos, a devenit ucenic al Părintelui [[Iosif Isihastul]], care l-a tuns în monahism în 1948, dându-i numele de Efrem. Mai apoi, a fost hirotonit [[diacon]], și apoi [[preot]]. Viaţa în obştea cuviosului Iosif era una foarte austeră şi de nevoinţă [[asceză|ascetică]], iar cuviosul părinte Efrem a înaintat foarte mult în viaţa duhovnicească sub călăuzirea sfântului stareţ. După adormirea cuviosului Iosif în 1959, părintele Efrem a continuat să trăiască în nevoinţă vreme de mulţi ani, până când a fost numit stareţ al Sfintei Mănăstiri Filoteu în anul 1973. Aici el a reuşit să reînnoiască viaţa duhovnicească a mănăstirii în scurtă vreme. Datorită reputaţiei stareţului, obştea mănăstirii a crescut foarte rapid. Sinaxa stareţilor din Sfântul Munte i-a cerut stareţului Efrem să se implice în reînnoirea vieţii duhovniceşti şi în extinderea mai multor mănăstiri de la Sântul Munte, unde numărul monahilor scădea vertiginos, anume [[Mănăstirea Xiropotamu (Muntele Athos)|Xiropotamu]], [[Mănăstirea Konstamonitu (Muntele Athos)|Konstamonitu]] şi [[Mănăstirea Caracalu (Muntele Athos)|Caracalu]]. I s-a cerut să repopuleze şi mănăstirea [[Mănăstirea Marea Lavră (Muntele Athos)|Marea Lavră]], dar a refuzat. Toate aceste mănăstiri se află încă sub călăuzirea lui duhovnicească. Pe lângă aceste mănăstiri de la Sfântul Munte, şi alte mănastiri mănăstiri din Grecia se mai află sub călăuzirea duhovnicească a stareţului Efrem, între care amintim mănăstirea Sf. [[Ioan Botezătorul|Înaintemergătorului Ioan]] din Serres, mănăstirea Maicii Domnului Călăuzitoarea din Portaria (Volos) şi cea a Sf. [[Mihail (Arhanghelul)|Arhanghel Mihail]] – oficial un [[metoc]] din insula Thasos al mănăstirii Filoteu.