Mănăstirea Căldărușani: Diferență între versiuni
(→Istoric) |
m (→Istoric) |
||
| Linia 20: | Linia 20: | ||
==Istoric== | ==Istoric== | ||
| − | Mănăstirea Căldărușani este o veche [[Mănăstire|mănăstire ortodoxă]] din Țara Românească și una dintre cele mai mari, ca număr de [[monah]]i. A fost [[ctitor]]ită între anii 1637-1638, de către [[Matei Basarab]], Domnul Țării Românești, fiind ridicată pe locul unui mai vechi [[schit]]. Conform tradiției, voievodul a descoperit acest schit tainic în anul 1637, pe când în bisericuța de lemn a schitului slujea [[stareț]]ul și ceilalți opt viețuitori de acolo.<ref name="Manastirea-caldarusani">[http://www.manastirea-caldarusani.ro/istoric/manastirea-caldarusani-527 Teodor | + | Mănăstirea Căldărușani este o veche [[Mănăstire|mănăstire ortodoxă]] din Țara Românească și una dintre cele mai mari, ca număr de [[monah]]i. A fost [[ctitor]]ită între anii 1637-1638, de către [[Matei Basarab]], Domnul Țării Românești, fiind ridicată pe locul unui mai vechi [[schit]]. Conform tradiției, voievodul a descoperit acest schit tainic în anul 1637, pe când în bisericuța de lemn a schitului slujea [[stareț]]ul și ceilalți opt viețuitori de acolo.<ref name="Manastirea-caldarusani">[http://www.manastirea-caldarusani.ro/istoric/manastirea-caldarusani-527 Teodor Dănălache, ''Mănăstirea Căldărușani - istoric''], Manastirea-caldarusani.ro, accesat la 5 august 2019</ref> |
Principala construcție a mănăstirii se datorează lui Matei vodă Basarab, fiind ceea ce s-a numit ulterior „cetatea”: o incintă patrulateră adăpostind biserica principală, dotată cu ziduri puternice de incintă, crenelate și întărite de contraforți și cu un turn fortificat deasupra porții. Amplasată în mijlocul Codrilor Vlăsiei și înconjurată pe trei laturi de apele Lacului Căldărușani, mănăstirea constituia o adevărată cetate pentru acele vremuri în care Imperiul Otoman interzisese construirea de fortificații civile în principatele române. O a doua curte a mănăstirii, exterioară „cetății”, a fost realizată ulterior, în mai multe etape, fiind mărginită de clădiri independente ([[Chilie|chilii]] și anexe) care alcătuiesc un al doilea zid exterior de incintă.<ref name=memorialul>[http://www.monumentul.ro/pdfs/memorialul_manastirii_caldarusani.pdf Ruxandra Nemțeanu, ''Memorialul Mănăstirii Căldărușani'', pag. 485], accesat la 12 august 2019</ref> După terminarea zidirii mănăstirii, ctitorul său îi donează mai multe moșii, precum și cărți și obiecte de cult, menționând în fiecare act de donație că a construit-o „din temelie”, fapt ce atrăgea interzicerea închinării acesteia la alte mănăstiri „din Țara Grecească, la [[Muntele Athos|Sfeta Gora]] și în alte părți”. | Principala construcție a mănăstirii se datorează lui Matei vodă Basarab, fiind ceea ce s-a numit ulterior „cetatea”: o incintă patrulateră adăpostind biserica principală, dotată cu ziduri puternice de incintă, crenelate și întărite de contraforți și cu un turn fortificat deasupra porții. Amplasată în mijlocul Codrilor Vlăsiei și înconjurată pe trei laturi de apele Lacului Căldărușani, mănăstirea constituia o adevărată cetate pentru acele vremuri în care Imperiul Otoman interzisese construirea de fortificații civile în principatele române. O a doua curte a mănăstirii, exterioară „cetății”, a fost realizată ulterior, în mai multe etape, fiind mărginită de clădiri independente ([[Chilie|chilii]] și anexe) care alcătuiesc un al doilea zid exterior de incintă.<ref name=memorialul>[http://www.monumentul.ro/pdfs/memorialul_manastirii_caldarusani.pdf Ruxandra Nemțeanu, ''Memorialul Mănăstirii Căldărușani'', pag. 485], accesat la 12 august 2019</ref> După terminarea zidirii mănăstirii, ctitorul său îi donează mai multe moșii, precum și cărți și obiecte de cult, menționând în fiecare act de donație că a construit-o „din temelie”, fapt ce atrăgea interzicerea închinării acesteia la alte mănăstiri „din Țara Grecească, la [[Muntele Athos|Sfeta Gora]] și în alte părți”. | ||
Versiunea de la data 23 august 2019 05:07
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
| Mănăstirea Căldărușani | |
| Jurisdicție | Arhiepiscopia Bucureștilor |
| Tip | călugări |
| Înființată | 1638 |
| Ctitori | Matei Basarab |
| Stareț | |
| Mărime aprox. | 100 călugări |
| Localizare |  comuna Gruiu,județul Ilfov |
| Limba liturgică | română |
| Cântarea | bizantină |
| Schituri, metocuri și chilii | |
| Hramuri | Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir (26 octombrie) Sf. Evanghelist Ioan (8 mai) |
| Site web oficial | www.manastirea-caldarusani.ro |
Mănăstirea Căldărușani, cu hramurile Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir și Sf. Evanghelist Ioan, este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Gruiu, județul Ilfov, la circa 30 km nord-est de București, pe malul lacului Căldărușani. A fost ctitorită în anul 1638 de către voievodul Matei Basarab.
Mănăstirea Căldărușani, în ansamblul ei, este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare
IF-II-a-A-15293.[1]
Cuprins
Istoric
Mănăstirea Căldărușani este o veche mănăstire ortodoxă din Țara Românească și una dintre cele mai mari, ca număr de monahi. A fost ctitorită între anii 1637-1638, de către Matei Basarab, Domnul Țării Românești, fiind ridicată pe locul unui mai vechi schit. Conform tradiției, voievodul a descoperit acest schit tainic în anul 1637, pe când în bisericuța de lemn a schitului slujea starețul și ceilalți opt viețuitori de acolo.[2]
Principala construcție a mănăstirii se datorează lui Matei vodă Basarab, fiind ceea ce s-a numit ulterior „cetatea”: o incintă patrulateră adăpostind biserica principală, dotată cu ziduri puternice de incintă, crenelate și întărite de contraforți și cu un turn fortificat deasupra porții. Amplasată în mijlocul Codrilor Vlăsiei și înconjurată pe trei laturi de apele Lacului Căldărușani, mănăstirea constituia o adevărată cetate pentru acele vremuri în care Imperiul Otoman interzisese construirea de fortificații civile în principatele române. O a doua curte a mănăstirii, exterioară „cetății”, a fost realizată ulterior, în mai multe etape, fiind mărginită de clădiri independente (chilii și anexe) care alcătuiesc un al doilea zid exterior de incintă.[3] După terminarea zidirii mănăstirii, ctitorul său îi donează mai multe moșii, precum și cărți și obiecte de cult, menționând în fiecare act de donație că a construit-o „din temelie”, fapt ce atrăgea interzicerea închinării acesteia la alte mănăstiri „din Țara Grecească, la Sfeta Gora și în alte părți”.
În anul 1653, Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie al Antiohiei, vizitând noua ctitorie voievodală, consemna plin de admirație:
- „Este înconjurată de o apă fără sfârșit și fără fund, are hramul Sfântul Dimitrie, se numește Căldărușani. Este vestită în această țară, fiind una din mănăstirile cele mai mari; este clădită tot de răposatul Matei voievod. Clădirea este întinsă și cu totul nouă din temelie, cu o biserică de o nespusă frumusețe, cu chilii și încăperi de o măreție domnească”.[4]
Odată cu trecerea timpului, clădirile mănăstirii au început să se degradeze. Într-un act datat în 1775, domnitorul Alexandru Ipsilanti (1774-1782) spunea: „Din cursul vremii și din împerecherea întâmplărilor, nu numai buna orânduiala ce a fost înlăuntru s-a stricat, ci încă și zidurile s-au prăpădit, fiindcă s-au lipsit de multe din milele ce au avut”. Același domnitor a încredințat mănăstirea, pe viață, arhimandritului Filaret, protosinghelul de atunci al Mitropoliei Ungro-Vlahiei. Timp de douăzeci de ani, acesta va purta de grijă mănăstirii, atât personal, cat și prin egumenii acesteia. Datorită lucrărilor de amploare întreprinse la Mănăstirea Căldărușani între anii 1775-1778, cuviosul Filaret poate fi considerat ca un al doilea ctitor al acestui sfânt lăcaș. Astfel, el a realizat, cu sprijinul domniei, refacerea turlelor bisericii, care se prăbușiseră la un cutremur, consolidarea și supraînălțarea cu 15 metri a turnului clopotniță, adăugarea unui etaj la corpurile de chilii, amenajarea la etajul casei domnești a unei arhondarii cu zece încăperi și a unui salon pentru egumen, numit ulteior „sala lui Filaret”. Cuviosul Filaret s-a îngrijit de bunăstarea și orânduiala mănăstirii și după anul 1780, când a fost ales episcop al Râmnicului, precum și după anul 1792, când a fost ales mitropolit al Ungro-Vlahiei, până la moartea sa (1793).[2]
Pisania bisericii de la Mănăstirea Căldărușani
S-a păstrat pisania bisericii cu hramul Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, având următorul text:
- „...Drept aceea și eu întru Hristos Domnul bun creștin singur țiitor a toată Țara Românească și de cea parte de munte și altele domnind, auzind acestea, repezitu-m-am cu pohta și cu gândul cel dumnezeiesc care este către sfintele biserici a le zidi și a le urzi și a le înfrumuseța cu cheltuiala din avuția ce s-au dat nouă de la Dumnezeu; întocmind aceastea, vrut-am și aici în locul acesta care se chiamă Căldărușani a zidi casă Domnului, care loc singur domnia mea cu gândul l-am găsit întru mărirea și întru lauda Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie celuia ce-i cură mir, ca să ne fie domniei mele și părinților mei întru veci pomenire, iar Împăratului celui de vecie, celui neputred, celui înțelept, celui nevăzut, unul Dumnezeu, aceluia să fie cinstea și măria întru vecia de veac. Amin.
Și s-au început a se zidi din luna lui iulie 10 și s-au săvârșit în luna lui octombrie 20, iar din zidirea lumei leat 7147, iar de la Hristos 1638.[3]
Arhitectură
Biserica principală a mănăstirii, cu hramul Sf. Dimitrie Izvorâtorul de Mir, impresionează și în prezent prin măreția și frumusețea sa. Construită în plan treflat, cu trei turle, ea poartă aceeași amprentă arhitectonică ca biserica Mănăstirii Dealu și cea a Mănăstirii de la Curtea de Argeș, fiind o precursoare a bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena de la Mănăstirea Horezu.[5]
Pictura interioară
Mănăstirea Căldărușani în prezent
Note
- ↑ Ministerul Culturii - Lista monumentelor istorice din Județul Ilfov (2015), p.65, accesat la 3 august 2019
- ↑ 2,0 2,1 Teodor Dănălache, Mănăstirea Căldărușani - istoric, Manastirea-caldarusani.ro, accesat la 5 august 2019
- ↑ 3,0 3,1 Ruxandra Nemțeanu, Memorialul Mănăstirii Căldărușani, pag. 485, accesat la 12 august 2019
- ↑ Arhiepiscopia Bucureștilor: Mănăstirea Căldărușani, accesat la 21 august 2019
- ↑ Tereza Sinigalia, De la Matei Basarab la Constantin Brâncoveanu. Repere arhitecturale, SCIA, Seria Artă Plastică, 1995, pp. 19-23.
Legături externe
- www.manastirea-caldarusani.ro Mănăstirea Căldărușani - site web oficial
- Mănăstirea Căldărușani, 10 aprilie 2013, Teodor Danalache, CrestinOrtodox.ro
- Bolnița din Mănăstirea Căldărușani, 10 aprilie 2013, CrestinOrtodox.ro
- Căldărușani, locul cu sfinți din codrii Vlăsiei, 12 aprilie 2008, Augustin Păunoiu, Ziarul Lumina
- Mănăstirea Căldărușani a Sfântului Dimitrie cel Mare, 25 octombrie 2010, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
- Mănăstirea Căldărușani în perioada interbelică, 26 aprilie 2010, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
