Mănăstirea Horezu (județul Vâlcea)
| Mănăstirea Horezu | |
| |
| Jurisdicție | Mitropolia Munteniei și Dobrogei |
| Tip | călugărițe |
| Înființată | 1693 |
| Ctitori | Constantin Brâncoveanu |
| Stareț | Pavelina Gagea |
| Mărime aprox. | 30 călugărițe |
| Localizare |  Orașul Horezu, județul Vâlcea
|
| Limba liturgică | română |
| Cântarea | bizantină |
| Schituri, metocuri și chilii | Schitul Sfinților Apostoli Schitul Sfântului Ștefan |
| Hramuri | Sfinții Împărați Constantin și Elena (21 mai) |
| Site web oficial | |
Mănăstirea Horezu (sau Hurezi), cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, este o mănăstire din România, situată în orașul Horezu, județul Vâlcea. Este cea mai de seamă ctitorie a voievodului martir Constantin Brâncoveanu. Sinteză a artei românești din acel timp, a fost construită între anii 1690-1693, biserica cea mare a mănăstirii fiind târnosită la 8 septembrie 1693.
Mănăstirea Horezu este inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO (din anul 1993).[1]
Cuprins
Istoric
Lucrările de construcție la Mănăstirea Horezu au început în anul 1690, ctitor fiind Voievodul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Amplasamentul sfintei mănăstiri se află valea râului Romanii de Jos, într-un colț pitoresc de la poalele Munților Căpățânii, în apropierea orașului de astăzi Horezu (județul Vâlcea). Conform tradiției, numele „Hurezi” vine de la cuvântul „huhurezi”, păsări care existau în număr mare prin aceste locuri.
Voievodul a încredințat supravegherea lucrărilor de construcție și decorare ale ansamblului lui Pârvu Cantacuzino, vărul său primar. După moartea acestuia, în anul 1691, este numit în locul lui, boierul Cernica Ştirbei.
Sinteză a „artei brâncovenești”, mănăstirea a fost terminată în 1693, biserica mare a așezământului fiind târnosită la 8 septembrie 1693. Meșterii care au creat această impozantă dar echilibrată construcție au fost: Istrate lemnarul, Vucasin Caragea pietrarul și Manea vătaful zidarilor. Cei care au executat pictura, terminată complet abia la 30 septembrie 1694, au fost zugravii Constantin, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe și Ichim.[2]
Constantin Brâncoveanu, ca om de o aleasă cultură a epocii sale, distingându-se prin inteligență și mult echilibru politic, a înființat tipografii și a patronat tipărirea a numeroase cărți. În timpul domniei sale mănăstirea Hurezi a devenit un puternic centru cultural al Ţării Românești. Aici a înființat voievodul vestita bibliotecă, rămasă peste veacuri sub denumirea de „Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu”, care mai numără și în prezent peste 4000 de volume. Aici se găseau importante lucrări ale vremii: Odiseea lui Homer (tipărită la Basel în 1541), Tragediile lui Euripide (tipărite tot la Basel, în 1551), Novellae-le adăugate de Iustinian cel Mare Codexului său (tipărite la Paris în 1568), precum și lucrări ale istoricilor bizantini Ana Comnena, Laonic Chalcocondil, Ioan Zonaras, Constantin Manasses.[3]
Arhitectonica Mănăstirii Horezu
Ansamblul arhitectonic al mănăstirii, întins pe mai mult de 3 hectare, se remarcă prin conceptul unitar. El este structurat pe axa principală est-vest, pe care sunt aliniate gradat patru lăcașe de cult, construite în etape diferite și având ctitori diferiți:
- Biserica principală a mănăstirii („Biserica mare”), aflată în centrul incintei mănăstirii. Are hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, fiind ctitorie a Sfântului voievodul martir Constantin Brâncoveanu (1693).
- „Biserica bolniței”, ctitorită de doamna Marica, soția voievodului (1696), și zugrăvită de Preda Nicolae și Ianache.
- Schitul „Sfinților Apostoli”, ctitorit de starețul mănăstirii, Ioan Arhimandritul, la 1698, și zugrăvit de Iosif și Ioan la 1700.
- Schitul „Sfântului Ştefan”, numit astfel dupa numele fiului cel mare al voievodului, ctitorit de acesta la 1703. și zugrăvit de Ianache, Istrate și Harinte.
Mănăstirea Horezu este inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. De asemenea, Mănăstirea Horezu, în ansamblul ei, este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare VL-II-a-A-09894.[4]
Mănăstirea Horezu în prezent
Din anul 1872 Mănăstirea Horezu a devenit mănăstire de maici (inițial fusese mănăstire de călugări).
Dintre toate monumentele ridicate de voievodul Constantin Brâncoveanu, Mănăstirea Horezu este cea mai impunătoare, atât prin suprafață, cât și ca realizare artistică, și reprezintă, alături de mănăstirile din nordul Moldovei, o capodoperă a genului, ceea ce i-a adus includerea, din anul 1993, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.[5] Charles Diehl, specialist în arta bizantină, o considera „Le plus beau de toute Roumanie” („cea mai frumoasă din toată România”).
În fiecare an trec pe aici peste 60.000 de vizitatori, cel mai mare pelerinaj având loc în timpul prăznuirii Sfintelor Paști. În anul 2005, într-una din chiliile mănăstirii a fost cazat timp de trei zile Prințul Charles de Walles, moștenitorul tronului Regatului Unit.
La 12 octombrie 2014 pictura bisericii Mănăstirii Horezu a fost resfințită de către PF Părinte Patriarh Daniel. Împreună cu Preafericirea Sa au slujit și alți 15 ierarhi din țară și străinătate. La sfârșitul slujbei, PF Părinte Patriarh Daniel a spus că fresca de la Hurezi este un model remarcabil de pictură bizantină, iar în această ctitorie brâncovenească s-a format o adevărată școală de pictură.[6]
Note bibliografice
- ↑ Monumentele istorice românești din Lista Patrimonului Mondial UNESCO, accesat 26 iunie 2013
- ↑ Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908
- ↑ Nicolae Iorga, Byzance après Byzance. Continuation de l'„Histoire de la vie Byzantine”, București, 1935, (online)
- ↑ Cultura.ro - Lista monumentelor istorice din România, accesat 10 octombrie 2012
- ↑ Mănăstirea Horezu, capodopera Brâncovenilor, 7 ianuarie 2019, TRAVEL.ro, accesat la 28 iulie 2021
- ↑ Site-ul oficial al Patriarhiei Române: Resfințirea picturii Mănăstirii Hurezi, accesat 14 octombrie 2014.
