Eftimie cel Mare: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Reveniri la ultima modificare de către Cacatel (discuţie); revenire la ultima versiune de către Cristianm)
(Imnografie: revizuire, dupa sinaxar)
Linia 17: Linia 17:
 
   
 
   
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
[[Tropar]] ([[Glas]]ul al 4-lea)
+
[[Tropar]] ([[glas]]ul al 4-lea):
:Bucură-te, pustietate stearpă!
+
 
:Şi fii vesel, deşert steril, care nu ai cunoascut nicicând chinurile naşterii!
+
:Veseleşte-te, pustie, care nu năşteai, bucură-te, ceea ce nu aveai dureri! Că ţi-a înmulţit ţie fii, bărbatul doririlor duhovniceşti, cu bună credinţă sădindu-i, cu înfrânarea hrănindu-i, spre săvârşirea bunătăţilor. Cu ale cărui rugăciuni, Hristoase Dumnezeule, împacă viaţa noastră.
:Omul cererilor a înmulţit fii tăi;
 
:El i-a plantat în solul credinţei şi pietăţii.
 
:Şi i-a udat cu apa Duhului Sfânt:
 
:Şi au crescut în renunţare de sine şi în virtuţi.
 
:Prin mijlocirile sale, Hristoase Dumnezeule, păzeşte pe poporul Tău în pace!
 
 
   
 
   
[[Condac]] (Glasul al 8-lea)
+
[[Condac]] (glasul al 8-lea):
:Sălbăticia s-a bucurat la naşterea ta, sfinte Părinte Eftimie.
+
:Întru cinstită naşterea ta, făptura a aflat veselie; şi întru dumnezeiască pomenirea ta, cuvioase, bucurie a primit de pe urma multelor tale minuni; din care dă din destul şi sufletelor noastre şi ne curăţeşte de spurcăciunea păcatelor, ca cântăm: Aliluia!
:În amintirea ta, aduce multă veselie prin multele tale minuni.
 
:Toarnă aceste minuni în sufletele noastre şi ne curăţeşte pe noi de păcate,
 
:Ca putem cânta: Aliluia!
 
  
 
==Izvoare şi lecturi suplimentare==
 
==Izvoare şi lecturi suplimentare==

Versiunea de la data 22 septembrie 2010 00:41

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Sfântul Eftimie cel Mare: icoană din secolul al XVII-lea, de la mănăstirea Dionisiu, Muntele Athos
Preacuviosul părintele nostru Eftimie cel Mare a fost un călugăr ortodox care a trăit la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea. Biserica Ortodoxă face pomenirea lui la 20 ianuarie.

Viaţa

Eftimie s-a născut în timpul domniei regelui Graţian în anul 377 D.H. El era de loc din Melitine din Armenia (în prezent Makatya, Turkey) şi a fost fiul unor părinţi pioşi şi credincioşi numiţi Pavel şi Dionisia.

Cu toate că mama lui Eftimie era stearpă, părinţii săi s-au rugat cu fervoare la Dumnezeu să le dea un copil. Atunci ei au avut o vedenie: ei au auzit vocea unui înger care le-a spus să se veselească pentru că odată cu naşterea copilului toate ereziile vor fi desfinţate iar pacea va cuprinde Biserica lui Dumnezeu. De aceea, acest sfânt a fost botezat cu numele de Eftimie (care înseamnă voioşie).

Când tatăl lui Eftimie a murit, mama sa l-a dat în grija lui Eutrojos, episcop de Melitine, prin care a intrat în rândul clerului. Deoarege era ager în studiile sale şi îi depăşea pe toţi ceilalţi în virtuţi şi viaţă ascetică, el a fost hirotonit preot cu forţa şi însărcinat cu supravegherea sfintelor sihăstrii şi mănăstiri. La vârsta de douăzeci şi nouă de ani, el a mers la Ierusalim unde a locuit împreună cu Sfântul Teoctist în peştera unui munte. În acea perioadă, Sfântul Eftimie a vindecat mulţi oameni din gherele teribile ale bolilor.

De asemenea, se povesteşte că sfântul a hrănit patru sute de oameni, care veniseră la mănăstire, cu doar câteva pâinici. Mai mult, nu numai că a vindecat sterilitatea mamei sale prin naşterea sa, ci prin rugăciune a făcut alte femei sterpe să aibă copii. În plus, el a deschis porţile raiului, cum a făcut şi Sfântul Ilieînaintea sa, aducând ploaie într-o perioadă de secetă. În timpul unei Sfinte Liturghii, cei prezenţi au putut vedea o coloană de lumină care le-a arătat lumina interioară a sufletului îndumnezeit al lui Eftimie. Această lumină a rămas peste sfânt până la sfârşitul Sfintei Liturghii. Un alt semn, de mai târziu, al purităţii şi castităţii sfântului a fost acela că el putea vedea cu ochii sufletului dispoziţia şi starea sufletelor care veneau la Sfânta Împărtăşanie.

O altă relatare despre clarvederea Sfântului Eftimie are legătură cu un călugăr care era pe moarte. Din afară, acest călugăr părea sp fie un sfânt precaut şi reţinut, dar în inima sa el era desfrânat şi nestăpânit deoarece a permis ca eforturile sale să fie îndulcite cu gânduri ruşinoase. Deci, acest călugăr fiind aproape de sfârşit, binecuvântatul Eftimie a văzut un înger luând cu forţa sufletul mizerabilului călugăr cu o suliţă cu trei vârfuri. Imediat, sfântul a auzit o voce care i-a arătat toate gândurile ascunse şi ruşinoase ale călugărului muribund.

Câne Eftimie a ajuns la vârsta de nouăzeci şi şase de ani (în 473 D.H.), el a adormit în Domnul. El a înfiinţat comunităţi monastice în întreaga Palestină.

Imnografie

Tropar (glasul al 4-lea):

Veseleşte-te, pustie, care nu năşteai, bucură-te, ceea ce nu aveai dureri! Că ţi-a înmulţit ţie fii, bărbatul doririlor duhovniceşti, cu bună credinţă sădindu-i, cu înfrânarea hrănindu-i, spre săvârşirea bunătăţilor. Cu ale cărui rugăciuni, Hristoase Dumnezeule, împacă viaţa noastră.

Condac (glasul al 8-lea):

Întru cinstită naşterea ta, făptura a aflat veselie; şi întru dumnezeiască pomenirea ta, cuvioase, bucurie a primit de pe urma multelor tale minuni; din care dă din destul şi sufletelor noastre şi ne curăţeşte de spurcăciunea păcatelor, ca să cântăm: Aliluia!

Izvoare şi lecturi suplimentare