Sinodul tâlhăresc de la Efes: Diferență între versiuni
(→După sinod) |
(finalizare articol) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | |||
'''Sinodul "tâlhăresc" de la Efes''' a fost un sinod local care s-a ținut în anul 449 la [[Efes]] (Asia Mică, azi Turcia), în timpul marilor dispute [[Hristologie|hristologice]] din secolul al V-lea, având loc între [[Sinodul III Ecumenic]] și [[Sinodul IV Ecumenic]]. A fost convocat de către împăratul [[Teodosie al II-lea]], al cărui sprijin pentru [[erezie|erezia]] [[Monofizism|monofizită]] era cunoscut. | '''Sinodul "tâlhăresc" de la Efes''' a fost un sinod local care s-a ținut în anul 449 la [[Efes]] (Asia Mică, azi Turcia), în timpul marilor dispute [[Hristologie|hristologice]] din secolul al V-lea, având loc între [[Sinodul III Ecumenic]] și [[Sinodul IV Ecumenic]]. A fost convocat de către împăratul [[Teodosie al II-lea]], al cărui sprijin pentru [[erezie|erezia]] [[Monofizism|monofizită]] era cunoscut. | ||
| Linia 5: | Linia 4: | ||
Dovezile istorice din secolele IV şi V prezintă o lungă perioadă de controverse privind natura Domnului nostru Iisus Hristos, numite controversele [[Hristologie|hristologice]]. În timpul acestei perioade au apărut unele erezii, printre care şi [[arianism]]ul, [[nestorianism]]ul şi [[monofizism]]ul. Disputele aveau loc mai ales între [[ierarh]]ii Bisericilor din [[Biserica din Alexandria]], [[Biserica Antiohiei|Antiohia]] şi [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] şi se acutizau mai cu seamă în timpul unor sinoade la care participau şi reprezentanţi ai Bisericii Romei. Rezultatul controverselor era influenţat puternic de împăratul din [[Constantinopol]] care avea dreptul de a convoca aceste sinoade. | Dovezile istorice din secolele IV şi V prezintă o lungă perioadă de controverse privind natura Domnului nostru Iisus Hristos, numite controversele [[Hristologie|hristologice]]. În timpul acestei perioade au apărut unele erezii, printre care şi [[arianism]]ul, [[nestorianism]]ul şi [[monofizism]]ul. Disputele aveau loc mai ales între [[ierarh]]ii Bisericilor din [[Biserica din Alexandria]], [[Biserica Antiohiei|Antiohia]] şi [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] şi se acutizau mai cu seamă în timpul unor sinoade la care participau şi reprezentanţi ai Bisericii Romei. Rezultatul controverselor era influenţat puternic de împăratul din [[Constantinopol]] care avea dreptul de a convoca aceste sinoade. | ||
| − | [[Sinodul I Ecumenic|Primul]] şi [[Sinodul III Ecumenic|al III-lea]] | + | [[Sinodul I Ecumenic|Primul]] şi [[Sinodul III Ecumenic|al III-lea]] sinod ecumenic au stabilit că [[arianism]]ul şi [[nestorianism]]ul sunt erezii şi i-au excomunicat pe capii acestora, Arie şi Nestorie. Excomunicarea şi exilul lui Nestorie au fost puternic influenţate de împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]], sora mai mare a împăratului [[Teodosie al II-lea]]. În anul 441, Teodosie, sub influenţa eunucului Hrisafie, a fost convins să o îndepărteze pe sora sa de la curtea imperială. Din acel moment, Teodosie a început să sprijine [[erezie|erezia]] [[Monofizism|monofizită]], care era promovată de [[arhimandrit]]ul [[Eutihie]] şi de[[patriarh]]ul [[Dioscor al Alexandriei]] (succesorul sfântului [[Chiril al Alexandriei]]). |
| − | Domnie, | + | Domnie, patriarh al Antiohiei a fost primul care a remarcat această greşeală a lui Eutihie. În noiembrie 448, sfântul [[Flavian Mărturisitorul]], patriarhul de atunci al Constantinopolului, a convocat un sinod la [[Constantinopol]] în care a fost formulată oficial acuzaţia împotriva erorii lui Eutihie, acuzaţie făcută de Eusebiu, [[episcop]] de Dorylaeum (Frigia). După ce l-a audiat pe Eutihie, sinodul l-a depus şi excomunicat pentru refuzul de a admite că Hristos, după întrupare, a avut două naturi (cea divină şi cea umană). |
La rugămintea făcută împăratului de către Eutihie şi de unii [[episcop]]i care îl sprijineau, inclusiv Dioscor, Teodosie a convocat, cu acceptul papei [[Leon cel Mare]], un nou sinod care să stabilească dacă sinodul de la Constantinopol din 448 (cel condus de patriarhul Flavian) îl demisese şi excomunicase pe Eutihie în mod corect. | La rugămintea făcută împăratului de către Eutihie şi de unii [[episcop]]i care îl sprijineau, inclusiv Dioscor, Teodosie a convocat, cu acceptul papei [[Leon cel Mare]], un nou sinod care să stabilească dacă sinodul de la Constantinopol din 448 (cel condus de patriarhul Flavian) îl demisese şi excomunicase pe Eutihie în mod corect. | ||
==Lucrările sinodului== | ==Lucrările sinodului== | ||
| − | ''Al II-lea Sinod de la Efes'', aşa cum a mai fost numit acest sinod, a fost convocat de Împăratul Teodosie al II-lea, lucrările sale fiind prezidate de către patriarhul Dioscor al Alexandriei. | + | ''Al II-lea Sinod de la Efes'', aşa cum a mai fost numit acest sinod, a fost convocat de Împăratul Teodosie al II-lea, lucrările sale fiind prezidate de către patriarhul Dioscor al Alexandriei. S-au păstrat înregistrările scrise ale şedinţelor sinodului, ele fiind citite şi analizate mai târziu, în cadrul [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la Calcedon]] din anul 451; aceste înregistrări oferă informaţii despre modul în care s-a desfăşurat sinodul. Sinodul a fost dominat de împăratul Teodosie, patriarhul Dioscor şi suporterii monofiziţi ai acestora. Lui Flavian şi altor şase episcopi, care participaseră la sinodul din 448, nu li s-a permis să aibă drept de decizie. Dioscor a ignorat delegaţia Romei şi nu a citit în sinod scrisoarea papei [[Leon cel Mare|Leon]]. |
| − | [[ | + | Patriarhul [[Dioscor al Alexandriei]], care era succesorul sfântului [[Chiril al Alexandriei]], a stăruit în a susţine că în Hristos există o singură fire (physis), adică a susţinut exact poziţia [[monofizitism|monofiziţilor]]. Conform acestei [[Erezie|erezii]], Mântuitorul ar fi "din două firi", dar după Întrupare a devenit "o singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul". Este adevărat că şi Sfântul Chiril folosise aceste cuvinte (grec. ''mia physis tou Theou Logou sesarkomeni''), dar Dioscor a omis multe dintre afirmaţiile acestuia, care completau şi echilibrau acest punct de vedere, şi care foloseau o terminologie diferită. |
| − | Eutihie a declarat, după ce a făcut o metanie, că el ţine credinţa de la Niceea şi Efes şi că a fost condamnat de Flavian pentru o întorsătură a limbii, dar | + | Eutihie a declarat, după ce a făcut o [[metanie]], că el ţine credinţa de la Niceea şi Efes şi că a fost condamnat de Flavian pentru o întorsătură a limbii, dar el a continuat să susţină o singură fire a lui Hristos. Încercările de a susţine cazul din partea acuzatorului lui Eutihie, Episcopul Eusebiu de Dorylaeum, au fost refuzate, ca şi încercările lui Flavian. Eutihie a obiectat şi împotriva încercărilor de a se citi scrisoarea papei [[Leon cel Mare|Leon]], dar o petiţie din partea [[mănăstire|mănăstirii]] lui Eutihie, în favoarea lui, a fost acceptată. Sfântul [[Flavian Mărturisitorul|Flavian]] a fost bătut cu cruzime chiar în timpul lucrărilor sinodului de către călugări monofiziţi, conduşi de un anume Barsum. |
| − | La încheierea lucrărilor sinodului, Eutihie a fost declarat ortodox şi reinstalat în [[preot|preoţia]] sa. Flavian a fost depus şi excomunicat şi, în curând, a murit din cauza tratamentului necorespunzător, fiind succedat de Anatolie, un [[diacon]] loial lui Dioscor. Eusebiu a fost şi el demis. De asemenea au mai fost demişi şi alţi episcopi care i se opuseseră lui Dioscor. | + | La încheierea lucrărilor sinodului, prin ameninţări şi presiuni, Eutihie a fost declarat ortodox şi reinstalat în [[preot|preoţia]] sa. Flavian a fost depus şi excomunicat şi, în curând, a murit din cauza tratamentului necorespunzător, fiind succedat de Anatolie, un [[diacon]] loial lui Dioscor. Eusebiu a fost şi el demis. De asemenea au mai fost demişi şi alţi episcopi care i se opuseseră lui Dioscor. |
==După sinod== | ==După sinod== | ||
| − | Când | + | Când papa [[Leon cel Mare|Leon]] a primit rapoarte despre sinodul condus de Dioscor şi acţiunile violente ale partizanilor lui, el l-a condamnat şi numit ''latrocinium'', adică ''sinod tâlhăresc'' şi a refuzat să-l recunoască pe Anatolie ca Episcop legal de Constantinopol până când acesta nu-şi va explica într-un mod satisfăcător credinţa. Totuşi, împăratul Teodosie a ignorat poziţia lui Leon. În [[28 iulie]] 450, situaţia s-a schimbat radical deoarece Teodosie a murit într-un accident (a căzut de pe cal în timp ce traversa râul Lycus şi s-a rănit grav la coloana vertebrală), iar sora sa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]] a preluat cârma imperiului şi s-a căsătorit cu generalul [[Marcian (împărat)|Marcian]], care a devenit noul împărat. Împărăteasa şi noul împărat se opuneau amândoi învăţăturilor lui Dioscor şi Eutihie. Odată cu schimbarea conducerii imperiului, Anatolie şi mulţi alţi episcopi au condamnat şi ei învăţăturile greşite ale lui Dioscor şi Eutihie. |
Pentru a clarifica disputele, împăratul Marcian a convocat în anul 451 un alt sinod care a avut loc la Calcedon - este vorba despre [[Sinodul IV Ecumenic|al patrulea Sinod Ecumenic]], care a rezolvat definitiv controversele religioase datorate ereziei [[monofizitism|monofizite]]. | Pentru a clarifica disputele, împăratul Marcian a convocat în anul 451 un alt sinod care a avut loc la Calcedon - este vorba despre [[Sinodul IV Ecumenic|al patrulea Sinod Ecumenic]], care a rezolvat definitiv controversele religioase datorate ereziei [[monofizitism|monofizite]]. | ||
Versiunea de la data 28 februarie 2010 15:39
Sinodul "tâlhăresc" de la Efes a fost un sinod local care s-a ținut în anul 449 la Efes (Asia Mică, azi Turcia), în timpul marilor dispute hristologice din secolul al V-lea, având loc între Sinodul III Ecumenic și Sinodul IV Ecumenic. A fost convocat de către împăratul Teodosie al II-lea, al cărui sprijin pentru erezia monofizită era cunoscut.
Cuprins
Istoric - perioada premergătoare
Dovezile istorice din secolele IV şi V prezintă o lungă perioadă de controverse privind natura Domnului nostru Iisus Hristos, numite controversele hristologice. În timpul acestei perioade au apărut unele erezii, printre care şi arianismul, nestorianismul şi monofizismul. Disputele aveau loc mai ales între ierarhii Bisericilor din Biserica din Alexandria, Antiohia şi Constantinopol şi se acutizau mai cu seamă în timpul unor sinoade la care participau şi reprezentanţi ai Bisericii Romei. Rezultatul controverselor era influenţat puternic de împăratul din Constantinopol care avea dreptul de a convoca aceste sinoade.
Primul şi al III-lea sinod ecumenic au stabilit că arianismul şi nestorianismul sunt erezii şi i-au excomunicat pe capii acestora, Arie şi Nestorie. Excomunicarea şi exilul lui Nestorie au fost puternic influenţate de împărăteasa Pulcheria, sora mai mare a împăratului Teodosie al II-lea. În anul 441, Teodosie, sub influenţa eunucului Hrisafie, a fost convins să o îndepărteze pe sora sa de la curtea imperială. Din acel moment, Teodosie a început să sprijine erezia monofizită, care era promovată de arhimandritul Eutihie şi depatriarhul Dioscor al Alexandriei (succesorul sfântului Chiril al Alexandriei).
Domnie, patriarh al Antiohiei a fost primul care a remarcat această greşeală a lui Eutihie. În noiembrie 448, sfântul Flavian Mărturisitorul, patriarhul de atunci al Constantinopolului, a convocat un sinod la Constantinopol în care a fost formulată oficial acuzaţia împotriva erorii lui Eutihie, acuzaţie făcută de Eusebiu, episcop de Dorylaeum (Frigia). După ce l-a audiat pe Eutihie, sinodul l-a depus şi excomunicat pentru refuzul de a admite că Hristos, după întrupare, a avut două naturi (cea divină şi cea umană).
La rugămintea făcută împăratului de către Eutihie şi de unii episcopi care îl sprijineau, inclusiv Dioscor, Teodosie a convocat, cu acceptul papei Leon cel Mare, un nou sinod care să stabilească dacă sinodul de la Constantinopol din 448 (cel condus de patriarhul Flavian) îl demisese şi excomunicase pe Eutihie în mod corect.
Lucrările sinodului
Al II-lea Sinod de la Efes, aşa cum a mai fost numit acest sinod, a fost convocat de Împăratul Teodosie al II-lea, lucrările sale fiind prezidate de către patriarhul Dioscor al Alexandriei. S-au păstrat înregistrările scrise ale şedinţelor sinodului, ele fiind citite şi analizate mai târziu, în cadrul Sinodului de la Calcedon din anul 451; aceste înregistrări oferă informaţii despre modul în care s-a desfăşurat sinodul. Sinodul a fost dominat de împăratul Teodosie, patriarhul Dioscor şi suporterii monofiziţi ai acestora. Lui Flavian şi altor şase episcopi, care participaseră la sinodul din 448, nu li s-a permis să aibă drept de decizie. Dioscor a ignorat delegaţia Romei şi nu a citit în sinod scrisoarea papei Leon.
Patriarhul Dioscor al Alexandriei, care era succesorul sfântului Chiril al Alexandriei, a stăruit în a susţine că în Hristos există o singură fire (physis), adică a susţinut exact poziţia monofiziţilor. Conform acestei erezii, Mântuitorul ar fi "din două firi", dar după Întrupare a devenit "o singură fire întrupată a lui Dumnezeu-Cuvântul". Este adevărat că şi Sfântul Chiril folosise aceste cuvinte (grec. mia physis tou Theou Logou sesarkomeni), dar Dioscor a omis multe dintre afirmaţiile acestuia, care completau şi echilibrau acest punct de vedere, şi care foloseau o terminologie diferită.
Eutihie a declarat, după ce a făcut o metanie, că el ţine credinţa de la Niceea şi Efes şi că a fost condamnat de Flavian pentru o întorsătură a limbii, dar el a continuat să susţină o singură fire a lui Hristos. Încercările de a susţine cazul din partea acuzatorului lui Eutihie, Episcopul Eusebiu de Dorylaeum, au fost refuzate, ca şi încercările lui Flavian. Eutihie a obiectat şi împotriva încercărilor de a se citi scrisoarea papei Leon, dar o petiţie din partea mănăstirii lui Eutihie, în favoarea lui, a fost acceptată. Sfântul Flavian a fost bătut cu cruzime chiar în timpul lucrărilor sinodului de către călugări monofiziţi, conduşi de un anume Barsum.
La încheierea lucrărilor sinodului, prin ameninţări şi presiuni, Eutihie a fost declarat ortodox şi reinstalat în preoţia sa. Flavian a fost depus şi excomunicat şi, în curând, a murit din cauza tratamentului necorespunzător, fiind succedat de Anatolie, un diacon loial lui Dioscor. Eusebiu a fost şi el demis. De asemenea au mai fost demişi şi alţi episcopi care i se opuseseră lui Dioscor.
După sinod
Când papa Leon a primit rapoarte despre sinodul condus de Dioscor şi acţiunile violente ale partizanilor lui, el l-a condamnat şi numit latrocinium, adică sinod tâlhăresc şi a refuzat să-l recunoască pe Anatolie ca Episcop legal de Constantinopol până când acesta nu-şi va explica într-un mod satisfăcător credinţa. Totuşi, împăratul Teodosie a ignorat poziţia lui Leon. În 28 iulie 450, situaţia s-a schimbat radical deoarece Teodosie a murit într-un accident (a căzut de pe cal în timp ce traversa râul Lycus şi s-a rănit grav la coloana vertebrală), iar sora sa Pulcheria a preluat cârma imperiului şi s-a căsătorit cu generalul Marcian, care a devenit noul împărat. Împărăteasa şi noul împărat se opuneau amândoi învăţăturilor lui Dioscor şi Eutihie. Odată cu schimbarea conducerii imperiului, Anatolie şi mulţi alţi episcopi au condamnat şi ei învăţăturile greşite ale lui Dioscor şi Eutihie.
Pentru a clarifica disputele, împăratul Marcian a convocat în anul 451 un alt sinod care a avut loc la Calcedon - este vorba despre al patrulea Sinod Ecumenic, care a rezolvat definitiv controversele religioase datorate ereziei monofizite.
