Stâlpnic

Stâlpnicii sunt acei asceți care trăiesc în izolare de lume în vârful unui stâlp / coloană (gr. stylos), într-un spațiu strâmt fără acoperiș. Aici, ascetul stâlpnic poate sta doar în picioare sau îngenunchiat (nu are loc pentru a se alungi), în bătaia soarelui, a vânturilor, a ploii, și sub privirile oricărui trecător. Mâncarea stâlpnicului este doar aceea pe care oamenii vor să i-o urce, cu ajutorul unei scări sau a unei frânghii.

Sfântul Simeon Stâlpnicul

Această formă de ascetism a apărut în Siria, în prima jumătate a secolului al V-lea, și cel mai cunoscut practicant al ei este sfântul Simeon Stâlpnicul (+459).

În limba română contemporană uneori se foloseşte pentru "stâlpnic" neologismul "stilit / stilitul / stiliți /stiliții".

Stâlpnici cunoscuți

• Sfântul Simeon Stâlpnicul (389-459), a cărui prăznuire se face la 1 septembrie
• Sfântul Daniil Stâlpnicul (409-493), ucenic al sfântului Simeon Stâlpnicul, și a cărui prăznuire se face la 11 decembrie
• Sfântul Simeon Noul Stâlpnic de la Muntele Minunat (+592), a cărui prăznuire se face la 24 mai
• Sfântul Alipie Stâlpnicul (sec. 7-8), a cărui prăznuire se face la 26 noiembrie
• Sfântul Lazăr Stâlpnicul (968-1054), a cărui prăznuire se face la 8 noiembrie
• Cuvioșii stâlpnici Simeon (prăznuit la 26 iulie) și Iulian din Cilicia, care au trăit în secolul al VI-lea și sunt pomeniți de Ioan Moshu în Limonariu, capitolele 57 și 58.

Surse

• Léonide Ouspensky, Vladimir Lossky, Le sens des icônes, Cerf, Paris, 2003
• en:Symeon the Stylite