Afierosire

Afierosire (gr. ἄφιερώνω — afierono = a se sfinți, a se consacra; lat. oblatio = oferire, aducere) este un termen religios care se referă la a consacra/a oferi/a închina lui Dumnezeu o persoană, un loc, un obiect sau daruri.

Darurile de la Sfânta Liturghie

În cadrul Sfintei Liturghii, afierosirea se referă la aducerea, punerea înainte a Darurilor, a pâinii și vinului pentru Euharistie (gr. ἡ προσαγωγὴ τῶν δώρων — prosagoghi ton doron), consfințire, proscomidire (gr. πρόθεσις, ἡ — protesis).

Persoane

Afierosire este și închinarea, consacrarea lui Dumnezeu a unei persoane (ἀφιέρωσις, ἡ -εως — afierosis,-eos = consacrare, închinare).

Vechiul Testament

În Vechiul Testament, toți pruncii întâi născuți, de parte bărbătească, erau aduși la templu și afierosiți, închinați Domnului. Fecioara Maria și bătrânul Iosif, la 40 de zile după nașterea lui Iisus, au adus Pruncul la templu spre a-L încredința lui Dumnezeu, după Lege. Aici, Iisus este întâmpinat de dreptul Simeon, bătrânul preot al templului, căruia i s-a profețit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia. Acest obicei s-a păstrat și în Biserica Ortodoxă, unde toți pruncii sunt aduși la biserică și „încredințați“ în brațele preotului - care simbolizează brațele Bisericii -, care îi prezintă la icoane și se roagă pentru ei să se unească cu Biserica prin botez „la vremea cuvenită”.

O altă formă de afierosire în Legea veche erau nazireii. Un nazireu era o persoană care urma un fel de viață distinct, pentru Dumnezeu, ca urmare a unui jurământ special.

"Vorbește fiilor lui Israel și zi către ei: Dacă bărbat sau femeie va hotărî să dea făgăduință de nazireu, ca să se afierosească nazireu Domnului, să se ferească de vin și de sicheră; oțet de vin și oțet de sicheră să nu bea și nimic din cele făcute din struguri să nu bea; nici struguri proaspeți sau uscați să nu mănânce. În toate zilele, cât va fi nazireu, să nu mănânce, nici să bea vreo băutură făcută din struguri, de la sâmbure până la pielită. În toate zilele făgăduinței sale de nazireu să nu treacă brici pe capul său; până la împlinirea zilelor, câte a afierosit Domnului, este sfânt și trebuie să crească părul pe capul lui. În toate zilele, pentru care s-a afierosit pe sine să fie nazireul Domnului, să nu se apropie de trup mort: Când va muri tatăl său, sau mama sa, sau fratele său, sau sora sa, să nu se spurce prin atingerea de ei, pentru că afierosirea lui Dumnezeu este pe capul lui. În toate zilele cât va fi nazireu, este sfântul Domnului. (Numeri 6, 2-8)

Și unii dintre prooroci erau închinați Domnului.

În Legea Nouă

În creștinism, afierosirea sau închinarea, consacrarea lui Dumnezeu a unei persoane se poate referi la sfințirea unui preot prin Sf. Taină a Hirotoniei, prin care acesta se consacră, se dăruiește slujirii lui Dumnezeu, se afierosește, încredințându-se Lui.

O altă formă de afierosire lui Dumnezeu în creștinism este monahismul, prin care unii creștini, monahi sau monahii, ies din lume pentru a se consacra sau afierosi lui numai lui Dumnezeu.

Locuri

Unele locuri sunt afierosite lui Dumnezeu, cum ar fi o biserică sau o mănăstire, uneori chiar o regiune, cum ar fi Muntele Athos.

Obiecte

Obiectele pentru uzul liturgic sunt cele mai multe dintre ele consacrate sau afierosite lui Dumnezeu, în sensul că ele nu mai sunt folosite la altceva decât pentru cultul divin.

Surse

• Léon Clugnet, Dictionnaire grec-français des noms liturgiques en usage dans l'Eglise grecque, Paris, 1895.
• Martine Roty, Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Eglise russe (troisième édition revue et augmentée), Institut d'Etudes Slaves, Paris, 1992.
• Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica generală (ediția a II-a revăzută și completată), Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1993.
• Dicționar Dervent.ro
• OrthodoxWiki