Roman Cilicianul

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 9 februarie 2024 15:22, autor: Inistea (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: Sfântul '''Roman Cilicianul''' sau '''Roman din Rosos''' (d. cca. 400) este un cuvios părinte sirian făcător de minuni din secolul al IV-lea care s-a ostenit lângă ...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Sfântul Roman Cilicianul sau Roman din Rosos (d. cca. 400) este un cuvios părinte sirian făcător de minuni din secolul al IV-lea care s-a ostenit lângă Antiohia în timpul împăratului Valens (364-378)[1]. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 9 februarie.

Viața

Acest cuvios Roman, fiind cilician de neam din cetatea Rosos[2] s-a nevoit pentru fapta bună în Muntele Silpius lângă Antiohia.

Închizându-se într-o chilie îngustă, împrumutată de la un alt ascet, se nevoia sihăstrește fără a întrebuința foc și fără a avea lumină de lumânare. Hrană avea pâine și sare; băutură, apă de izvor; purta o haină aspră de păr și era încărcat cu grele lanțuri de fier; și părul lung îi ajungea până la picioare.

Aceste osteneli, împreună cu o mare simplitate și o blândețe încântătoare, i-au atras mult har de la Dumnezeu, care radia din el și se răspândea asupra tuturor celor care alergau să audă învățătura sa despre pace și dragoste frățească, transformându-i imediat în iubitori ai lucrurilor dumnezeiești.

Prin rugăciunea sa, a vindecat multe boli grele, și multe femei sterpe prin rugăciunile lui au dobândit prunci. Cu toate aceste haruri, el nu înceta însă să se numească pe sine un "sărac cerșetor".

Când a plecat către Patria cerească, cuviosul Roman a lăsat în urmă prezența sa duhovnicească, vie și lucrătoare, pentru toți cei care se rugau lui cu credință.

Note

  1. Viața cuviosului Roman este relatată de Teodoret în Istoria monahilor din Siria, cap. 11. De asemenea, el este pomenit de Teodoret și în Istoria bisericească IV.28(25).
  2. Rosos - gr. Ῥῶσός and Ῥωσός - a fost o localitate-port în Golful Ciliciei, nu departe de Muntele Negru (Muntele Aman).

Surse

  • Theodoret of Cyrrhus, A History of the Monks of Syria. Cistercian Studies Series: Number 88. Translated with an Introductionand Notes by R. M. Price. Cistercian Publications, 1985. Order of Saint Benedict, Collegeville, Minnesota, 2008.
  • Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras

https://calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie09.htm