Veniamin de la Nitria
Cuviosul Veniamin sau Beniamin (gr. Βενιαμὶν) a fost unul din Părinții pustiei care a trăit în secolul al IV-lea (aprox 290-391[1]) în centrul monastic de la Nitria din Egipt. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 29 decembrie.
Cuprins
Viața
Sfântul Părinte Veniamin s-a nevoit 80 de ani cu mari osteneli în Muntele Nitriei, după relatarea Lavsaiconului (cap. 12). Pentru asprimea nevoințelor, a primit darul tămăduirilor, prin punerea mâinilor pe cei bolnavi sau prin binecuvântarea untdelemnului. Poate de aceea trei din cuvintele sale din Patericul egiptean fac referință la untdelemn, deși apoftegma 2 pare a vorbi despre un Veniamin preot al Chiliilor, altul decât cel lăudat de Lavsaiconul lui Paladie.
Cuviosul nitriot s-a îmbolnăvit de hidropică la sfârșitul vieții. Paladie istorisește că, neputând privi la suferința lui cumplită, și-a întors ochii, iar Cuviosul Veniamin i-a spus: „Rugați-vă, fiilor, ca nu cumva să se îmbolnăvească de hidropică omul meu lăuntric. Căci cel din afară nu mă face nici să mă bucur, nici să pătimesc".
Când a murit, trupul cuviosului era atât de umflat de la boală încât frații au trebuit să strice tocurile ușii ca să-l poată scoate din chilie.
Aposftegme
1. Se povestea pentru avva Veniamin, că dacă ne-am pogorât de la secere la Schetia, ne-au adus nouă de la Alexandria, dar, câte un vas de untdelemn lipit cu ipsos la gură. Și dacă a venit iarăși vremea secerișului, orice prisosea, frații aduceau la biserică. Iar eu vasul meu nu l-am destupat, ci cu undreaua găurindu-l, am gustat puțin; și avea inima mea, cum că mare lucru am făcut. Și dacă au adus frații vasele lor astupate la gură cu ipsos, iar al meu era găurit, m-am aflat de rușine, ca și cum as fi curvit.[2]
2. Zis-a avva Veniamin, preotul Chiliilor[3], că ne-am dus în Schetia la un bătrân și am voit să-i dam puțintel untdelemn. Și ne zice nouă: “Iată unde șade vasul cel mic, care mi l-ați adus mai înainte cu trei ani; cum l ați pus, așa a rămas”. Și auzind noi, ne-am minunat de petrecerea bătrânului.
3. Acestași a zis, că ne-am dus la alt bătrân și ne-a oprit pe noi la el să mâncam și punându-ne nouă ulei de rafane (semințe de ridichi), am zis lui: “Părinte, pune-ne nouă puțin ulei mai bun!” Iar el auzind și-a făcut cruce, zicând: “De este alt ulei, afară de acesta, nu știu eu”.
4. Avva Veniamin, când avea să moară, a zis fiilor săi: “Acestea faceți și puteți și va mântuiți. Totdeauna bucurați-vă, neîncetat va rugați, pentru toate mulțumiți!” (1 Tesaloniceni 5, 16-17).
5. Acestași a zis: “Pe calea cea împărătească să umblați și milele să numărați și să nu defăimați!”.
Note
- ↑ Cf. Filotheu Bălan în Pateric Egyptean, ed. cit., p. 55.
- ↑ În Patericul coptic, acest episod este atribuit lui Avva Vitimie (prăznuit la 24 decembrie) - cf. The Paradise of the Holy Fathers, trad. E. A. Wallis Budge, London 1907 (reeditat: Seattle 1984), vol. 2, p. 237.
- ↑ Acest Veniamin, preotul Chiliilor, este altul decât Veniamin de la Nitria.
Surse
- Patericul egiptean - ediția românească
- Pateric Egyptean, ed. Sofia, București, 2011 (diortosit, completat și adnotat de monahul Filotheu Bălan)
- Les sentences des Pères du désert - collection alphabétique, Solesmes, 1981
- Paladie, Istoria lausiacă (Lavsaicon). Scurte biografii de pustinici, EIBM al BOR, București, 1993, cap. 12 „Despre Veniamin”
- Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
