Adrian I al Romei

Adrian I al Romei a fost Papă al Romei între anii 772-795, urmându-i lui Ștefan al IV-lea.

Adrian I a rămas în istorie ca fiind primul papă care a obţinut, prin concesiile făcute de împăratul Carol cel Mare, recunoaşterea oficială a Statului Pontifical, care s-a menţinut (cu intermitențe) pe parcursul întregului Ev Mediu, până la papa Pius al IX-lea.

Poziţia sa faţă de iconoclasm a fost foarte fermă, de condamnare a acestei erezii; această poziţie a fost explicit formulată de cei doi delegați ai săi la Al Şaptelea Sinod Ecumenic, sinod convocat de Irina Împărăteasa la Niceea în anul 787, în cadrul căruia a fost restabilită venerarea sau cinstirea (proskynesis) icoanelor.

Scrierile sale dogmatice pun în evidență o erudiție patristică cu totul deosebită. În ele abundă citarea Sfinţilor Părinţi răsăriteni, lucru mai rar întâlnit în occident în timpul Evului Mediu.

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză! Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Backed by Charlemagne, Pope Adrian ended the threat by the Lombards to the Papal States and signified papal independence from the Eastern Empire by dating his documents by the reign of Charles, king of the Franks instead of by that of the Emperor in the east. His pontificate of over twenty three years was the longest until that of Pope Pius VI in the late eighteenth century. Grigorie al III-lea, papă al Romei (731-741), prin naștere sirian, a urmat papei Grigorie al II-lea în martie 731.

Viața

The date of Adrian's birth is unknown, but is believed to be about the year 700. He was the son of Theodore, a Roman nobleman, but little else is known of his youth. He served under Popes Paul I and Ștefan al IV-lea. He ascended to the papal cathedra on 1 februarie, 772 with the support of the Frankish party in Rome. Adrian's policies thereafter were determined generally by the Frankish alliance rather than by his relations with emperors of Constantinople.

Shortly after having become the Pope of Rome, the Byzantine territories of the Exarchate of Ravenna and the Duchy of Rome were invaded by the king of the Lombards, Desiderius. Answering Adrian's call for help, Charlemagne attacked the Lombard capital, Pavia. After taking Pavia, Charlemagne defeated Desiderius and took the title of King of the Lombards himself. Under the protection of the Frankish king, Adrian was able to add to the Duchy of Rome the territories and cities along the Adriatic Sea that came under his temporal control as the Papal States. With these successes, Pope Adrian celebrated by striking the earliest papal coin.

An iconodul, Pope Adrian faithfully upheld the veneration of images in the face of the position of Charlemagne and the bishops of France and yet still remained faithful to his alliance with Charlemagne and the Franks. Favoring the position of the eastern episcopi, he approved the decree of the Sinodul VII Ecumenic of Nicea held in 787 defending the veneration of images. To Charlemagne's objections set forth in his Libri Carolini, Adrian replied with a dignified and wordy letter (grandis et verbosa epistola). Pope Adrian also vigorously opposed the erezie of Spanish Adopţionism, which proclaimed a doctrine of the dual sonship of Christ which was one of the few Christological errors that began in the West.

Papa Adrian I a murit în ziua de Crăciun (25 decembrie) a anului 795, la respectabila vârstă de 95 de ani. A fost înmormântat în bazilica Sf. Petru din Roma.

Note

Casetă de succesiune: Adrian I al Romei
Precedat de: Ștefan IV	Papă al Romei 772-795	Urmat de: Leon III

Surse

• Wikipedia: Pope_Adrian_I
• Pope Adrian I
• Britannica: Adrian I