Isidor de Sevilla: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Tinerețea)
(→‎Episcopatul)
Linia 13: Linia 13:
  
 
===Episcopatul===
 
===Episcopatul===
−
After the death of his brother Leander in 600, Isidore succeeded him to the [[see]] of Seville. While Isidore is not known to have have entered a monastic life, Isidore professed himself a protector of the [[monk]]s. He pronounced [[anathema]] against any ecclesiastic who should abuse the [[monastery|monasteries]] in anyway.
+
După moartea fratelui său Leandru în anul 600, Isidor i-a succedat pe scaunul episcopal al Sevillei. Deși nu se știe ca Isidor să fi intrat în viața monahală, el s-a declarat protector al călugărilor. A pronunțat anatema împotriva oricărui cleric care ar fi abuzat în vreun fel de mănăstiri.
  
−
The extended period of his episcopate was during a time of disintegration and transition as the ancient institutions and knowledge of the Roman Empire were disappearing. During these times Abp. Isidore set himself to the task of joining into a homogeneous nation the many peoples who made up the Gothic kingdom. To accomplish this task he used all the resources of religion and education available to him. He presided over the Second Council of Seville in November 619, leading to the setting forth of the nature of Christ in the Acts of the council, as he pushed for the eradication of Arianism.  
+
Perioada extinsă a episcopatului său a avut loc într-o vreme de dezagregare și tranziție, pe măsură ce instituțiile și cunoștințele antice ale Imperiului Roman dispăreau. În aceste timpuri, Arhiepiscopul Isidor și-a propus să unească într-o națiune omogenă numeroasele popoare care formau regatul gotic. Pentru a îndeplini această sarcină, a folosit toate resursele religioase și educaționale pe care le avea la dispoziție. El a prezidat al Doilea Conciliu de la Sevilla în noiembrie 619, conducând la stabilirea naturii lui Hristos în Actele conciliului, în timp ce milita pentru eradicarea arianismului.
  
−
While then advanced in years, Isidore presided over the Fourth Council of Toledo in December 633 which decreed that all [[bishop]]s establish education facilities in their [[cathedral]] cities including [[seminary|seminaries]] similar to that in Seville.
+
Deși era deja înaintat în vârstă, Isidor a prezidat al Patrulea Conciliu de la Toledo în decembrie 633, care a decretat că toți episcopii trebuie să înființeze instituții educaționale în orașele lor catedrale, inclusiv seminarii similare celui din Sevilla.
  
−
Arhiepiscopul Isidor a trecut la Domnu pe [[4 aprilie]] 636 în Sevilia.
+
Arhiepiscopul Isidor a trecut la Domnu pe [[4 aprilie]] 636 în Sevilia.
  
 
==Scrieri==
 
==Scrieri==

Versiunea de la data 3 martie 2025 12:46

Sfântul ierarh Isidor de Sevilla

Cel întru sfinți Părintele nostru Isidor de Sevilla (lat. Isidorus Hispalensis) a fost arhiepiscop al cetății Seviliei (Sevilla) în Hispania (Spania de azi) în timpul primelor decenii ale secolului al VII-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 4 aprilie.

Viața

Tinerețea

Isidor s-a născut în jurul anului 560 în Cartagena (lat. Cartago Nova, adică „Noua Cartagină”) din Hispania, azi Spania, într-o mare familie nobilă hispanico-romană, cel mai tânăr dintre patru frați care sunt toți sfinți în calendar - Sf. ierarh Leandru de Sevilla (prăznuit la 27 februarie), Sf. ierarh Fulgențiu de Cartagena (prăznuit la 14 ianuarie) și cuvioasa Florentina din Cartagena (prăznuită la 20 iunie) - din părinții Severianus (guvernator al provinciei) și Teodora. Familia lor era înrudită cu familia regală vizigotă din Hispania și a avut o influență importantă în convertirea vizigoților de la arianism la creștinismul trinitar ortodox.

În anul 552, câțiva ani înainte de nașterea lui Isidor, Carthago Nova (Cartagena) este ocupată de trupele împăratului bizantin Iustinian I. Părinții săi se refugiază la Sevilia, împreună cu primii doi copii, Leandru și Florentina. Aici, la Sevilia se vor naște mai târziu ceilalți doi copii, Fulgențiu și Isidor (în jurul anului 560). La acea epocă, Sevilia făcea parte din regatul vizigot cu capitala la Toledo și creștinismul ortodox (trinitar) coexista cu cel arian, acesta din urmă fiind favorizat de regele Leovigild (c. 519 – 21 aprilie 586; alte variante ale numelui: Liuvigild, Leuvigild; Liubagilds, în gotică).

La moartea tatălui lor, Lendru, care pe atunci era stareț al mănăstirii din Sevilia, devine tutore a fratelui său mai tânăr Isidor. În anul 576, Leandru devine arhiepiscop al provinciei Hispania Baetica și reușește să-l convertească la credința ortodoxă pe regele hispano-vizigot Reccaredus I (559-601) în 587, iar apoi prezidează împreună cu aceasta sinodul al III-lea de la Toledo, unde convertirea regelui este proclamată oficial la 8 mai 589.

Sub impulsul lui Leandru, Sevilla devine un centru cultural deosebit de strălucitor, iar biblioteca episcopală, îmbogățită cu numeroase manuscrise aduse din Roma și Constantinopol, la care se adaugă cele aduse de creștinii refugiați din Africa, permite accesul la numeroase opere, atât sacre, cât și profane. Astfel, Isidor primește o instruire foarte completă. Educația sa a inclus învățarea limbilor latină, ebraică și greacă.

Episcopatul

După moartea fratelui său Leandru în anul 600, Isidor i-a succedat pe scaunul episcopal al Sevillei. Deși nu se știe ca Isidor să fi intrat în viața monahală, el s-a declarat protector al călugărilor. A pronunțat anatema împotriva oricărui cleric care ar fi abuzat în vreun fel de mănăstiri.

Perioada extinsă a episcopatului său a avut loc într-o vreme de dezagregare și tranziție, pe măsură ce instituțiile și cunoștințele antice ale Imperiului Roman dispăreau. În aceste timpuri, Arhiepiscopul Isidor și-a propus să unească într-o națiune omogenă numeroasele popoare care formau regatul gotic. Pentru a îndeplini această sarcină, a folosit toate resursele religioase și educaționale pe care le avea la dispoziție. El a prezidat al Doilea Conciliu de la Sevilla în noiembrie 619, conducând la stabilirea naturii lui Hristos în Actele conciliului, în timp ce milita pentru eradicarea arianismului.

Deși era deja înaintat în vârstă, Isidor a prezidat al Patrulea Conciliu de la Toledo în decembrie 633, care a decretat că toți episcopii trebuie să înființeze instituții educaționale în orașele lor catedrale, inclusiv seminarii similare celui din Sevilla.

Arhiepiscopul Isidor a trecut la Domnu pe 4 aprilie 636 în Sevilia.

Scrieri

A prolific writer, Isidore wrote on religious, historical, and scientific topics. His Etymologies (or Origins) was a compendium of the knowledge of his time and was used through the Middle Ages. Due to this, some Orthodox venerate him as the Patron Saint of the Internet, which can be viewed as a modern-day effort at a compendium of all knowledge, as do some Catholics, with the Pope's blessing. Today, however, his history of the Goths and Vandals is of greater interest. He even composed a monastic Rule, although he was not a monk. He also wrote biographies of biblical figures and other illustrious men.

Casetă de succesiune:
Isidor de Sevilla
Precedat de:
Leandru de Sevilla 		Arhiepiscop de Sevilla
600—636 		Urmat de:
?



Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Isidor_de_Sevilla&oldid=58643”