Vechiul Testament

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză! Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Vechiul Testament este prima din cele două părţi ale Sfintei Scripturi (Biblia).

Istorie

Conform istoricilor Bibliei, Revelaţia divină s-a transmis în principal prin cuvânt, şi a început să fie pusă în scris abia după secolul VIII î.Hr., când societăţile regatelor Iuda şi Israel încep să se alfabetizeze. Procesul de punere în scris a tradiţiei religioase a vechiului Israel se accelerează în secolul VII î.Hr., aşa încât la momentul exilului evreilor în Babilon (597 î.Hr.) cele mai multe cărţi ale ceea ce numim azi Vechiul Testament erau deja scrise .

Unele scrieri însă (precum cărţile Macabeilor care) au fost scrise mai târziu, adică între secolul V şi II î.Hr.

Împărţire

Traditionally the Old Testament is divided into the law books (the Pentateuch and historical books), the Psalms and other wisdom books, and the prophets because of what Christ said in Luke 24:44:

And he said unto them, These are the words which I spake unto you, while I was yet with you, that all things must be

fulfilled, which were written in the law of Moses, and in the prophets, and in the psalms, concerning me.

The term Old Testament itself is a translation of the Latin Vetus Testamentum, from the Greek η Παλαια Διαθηκη (hē Palaia Diathēkē), all meaning "The Old Covenant" (or "Testament"). The Latin rendered testament in English originally came from the Latin for "witness" and from there expanded to mean "to make a will"; thus, though it is purported to be synonymous with "covenant," it has a distinct legal flavoring. Further semantic extensions in English have made the English term more ambiguous[1].

The Orthodox Church also numbers among the genuine books of the Old Testament the so-called apocryphal books, literally meaningthe "secret" or "hidden" writings. A less Protestant-biased term for these parts of Scripture is the deuterocanonical writings.

Pentateuhul

Prima parte a Vechiului Testament este numită Pentateuh, care în greceşte înseamnă "cinci cărţi". Mai este numită şi Tora, care în ebraică înseamnă "legea". Uneori aceste cărţi sunt numită "Cărţile lui Moise", deoarece îi sunt atribuite.

Pentateuhul cuprinde:

• Facerea sau Geneza בראשית - Întâia Carte a lui Moise
• Ieşirea sau Exodul שמות - A Doua Carte a lui Moise
• Leviticul ויקרא - A Treia Carte a lui Moise
• Numeri במדבר - A Patra Carte a lui Moise
• Deuteronomul (A doua Lege) דברים - A Cincea Carte a lui Moise

Evenimentele descrise în aceste cărţi, de la chemarea lui Avraam până la moartea lui Moise, s-au petrecut probabil în al doilea mileniu înainte de Hristos (2000-1200 î.Hr.).

Although scholars believe that the Law was not written by the personal hand of Moses, and that the books show evidence of being the result of a number of oral and written traditions and time periods, the Church connects the Law with Moses, the great man of God to whom "the Lord used to speak ... face to face, as a man speaks to his friend" (Exodus 33:11).

Cărţile istorice

Următoarele cărţi prezintă istoria poporului lui Israel de la așezarea în Canaan, pământul făgăduinței, până în primele secole înainte de Hristos. Acestea sunt:

• Iosua (Isus Navi)
• Judecători
• Rut
• I Regi (I Samuel)
• II Regi (II Samuel)
• III Regi (I Regi)
• IV Regi (II Regi)
• I Paralipomena (Cartea I a Cronicilor)
• II Paralipomena (Cartea a II-a a Cronicilor)
• I Ezdra
• Neemia (a doua Ezdra)
• Estera
• Tobit
• Iudita
• I Macabei
• II Macabei
• III Macabei

În canonul Bisericii Ortodoxe, care în general îl urmează pe cel din Septuaginta, traducerea greacă a Bibliei în ebraică, 1 și 2 Samuel din canonul occidental sunt numite 1 și 2 Regi, iar cărțile 1 și 2 ale Regilor devin 3 și 4 Regi. De asemeni, în ceea ce privește așa-numitele cărți apocrife care urmează după Cartea Esterei, ortodocșii le consideră drept parte a Bibliei; pentru neortodocși, aceste cărți, deși strâns legate de conținutul Sfintei Scripturi, nu sunt considerate a face parte din cărțile canonice ale acesteia.

Cărțile istorice ale Bibliei au fost scrise la mult timp după ce avuseseră loc evenimentele descrise în ele.

Cărţile de înţelepciune

Cărțile înțelepciunii sunt Iov, Psalmii, Pildele lui Solomon, Ecclesiastul, Cântarea Cântărilor, Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) și dintre așa-zisele apocrife, Înțelepciunea lui Solomon.

• Iov
• Psalmii
• Pilde
• Ecclesiastul
• Cântarea Cântărilor (Cântarea lui Solomon)
• Înţelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
• Înţelepciunea lui Solomon

Deși din punct de vedere "tehnic" nu este o carte de înțelepciune, Rugăciunea regelui Manase (care face parte dintre așa-zisele cărți apocrife) este o rugăciune de pocăință a regelui lui Iuda care este inclusă în canonul Bibliei ortodoxe. (Rugăciunea regelui Manase este inclusă în slujba ortodoxă a Pavecerniţei Mari).

Profeţii

16 cărți din Vechiul Testament au primit numele unor profeţi, fără să fie neapărat scrise efectiv de către aceștia. Profetul este acea persoană care transmite cuvântul primit direct de la Dumnezeu (prin inspirație), nu doar cineva care prezice viitorul.

Profeţii mari

Patru din cărțile profetice sunt numite "ale profeților mari":

• Isaia
• Ieremia, inclusiv cărțile Baruh și epistola lui Ieremia
• Iezechiel
• Daniel

Profeţii mici

Cele douăsprezece cărți ale "profeţilor mici" sunt:

• Osea
• Ioil
• Amos
• Avdie
• Iona
• Miheia
• Naum
• Avacum
• Sofonie
• Agheu
• Zaharia
• Maleahi

Alte cărţi

În unele Biserici Ortodoxe, mai sunt incluse:

• IV Macabei
• Cartea cântărilor
• Psalmul 151 (apare și în ediția românească)

External links

• Old Testament Survey, by Douglas Stuart (seminary class)
• An Introduction to the Old Testament, by Raymond B. Dillard and Tremper Longman III
• Old Testament Studies
• About the Deuterocanon (Second Canonical Books)