Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Vămile văzduhului

7 octeți adăugați, 16 noiembrie 2013 10:01
ortografie
În [[Filocalia|Filocalie]], Sf. Diadoh al Foticeei (cca 400 – 486 a.d.) spune:
:"Dacă deci nu ne vom mărturisi cum trebuie şi pentru greşelile fără voie, vom afla în noi în vremea ieşirii noastre o oarecare frică nelămurită. Trebuie să ne rugăm şi noi cei ce iubim pe Domnul, ca să ne aflăm atunci în afară de orice frică. Căci cel ce va fi atunci în frică nu va trece slobod peste căpeteniile iadului. Fiindcă are, ca şi aceia, în frica sufletului o mărturie a păcatului său. Dar sufletul ce se veseleşte în dragostea lui Dumnezeu, în ceasul dezlegării, se înalţă atunci cu îngerii păcii deasupra oştilor întunecate. Căci dragostea duhovnicească parcă îl într-aripeazăîntraripează, dat fiind că a împlinit fără lipsuri legea. De aceea cei ce ies cu o astfel de îndrăznire din viaţă vor fi răpiţi până în prezenţa Domnului împreună cu toţi Sfinţiisfinţii. Iar cei ce se tem chiar şi numai puţin în ceasul morţii vor fi lăsaţi în grămada celorlalţi oameni, ca unii ce se află sub judecată; căci ei vor trebui să fie cercaţi prin focul judecăţii şi aşa să primească partea ce li se cuvine după faptele lor, de la Bunul nostru Dumnezeu şi împăratul Iisus Hristos."<ref>Diadoh al Foticeii, Capetele ascetice, in ''Filocalia'', vol. I, p. 349</ref>
În [[Patericul egiptean]], Teofil al Alexandriei (trecut la Domnul în 412 d.Hr.), se spune:
Sf. Marcu al Efesului scria:
:"Dar dacă sufletele au plecat din această viaţă în credinţă si în dragoste, cu toate că au adus cu ei si oarecare greseligreșeli, fie unele mici, pentru care nu s-au pocăit deloc, fie păcate grele pentru care -chiar dacă s-au pocăit -nu au izbutit să arate roadele lor de pocăinţă: noi credem că asemenea suflete trebuie să fie curăţate de acest fel de păcate dar nu cu ajutorul vreunui foc curăţitor sau vreo osândă în vreun loc (după cum am spus, pentru aceasta nu ni s-a spus nouă nimic). Dar unii trebuie să se cureţe chiar la iesirea ieșirea din trup, numai din pricina fricii, după cum arată în chip neabătut Sf. Grigorie Dialogul în vreme ce alţii trebuie să fie curăţaţi după iesirea ieșirea din trup, fie pe când se mai află în acelasi același loc pământesc, înainte de a veni să se închine lui Dumnezeu si și sunt cinstiţi cu soarta celor binecuvântaţi, fie -dacă păcatele lor au fost mai grele si și i-au orbit pe ei vreme îndelungată -sunt ţinuţi în iad, dar nu pentru a rămâne pururea în foc si și chinuire, ci ca si și cum s-ar afla în temniţă si strâmtorare, sub pază" <ref> Sf. Marcu al Efesului, împotriva doctrinei catolice a focului curăţitor (Purgatoriului), cit. în Serafim Rose, [http://www.sfaturiortodoxe.ro/sufletul-dupa-moarte/sufletul-dupa-moarte-sf-marcu-starea-sufletelor-dupa-moarte.htm Sufletul după moarte].</ref>
==Dovezi liturgice==
:"Când va fi să se despartă sufletul meu cu sila de mădularele trupului, atunci, dumnezeiască Mireasă, stai lângă mine şi risipeşte urzirile vrăjmaşilor celor netrupeşti; zdrobeşte fălcile celor ce caută să mă înghită fără de milă, ca să trec neoprit de căpeteniile întunericului, care stau în văzduh " ([[glas]]ul al 2-lea, la [[vecernie|vecernia]] de vineri seara).
:"Călăuzeşte, Curată, cea cu totul fără prihană, ticălosul meu suflet şi te milostiveşte spre el, că se prăbuşeşte sub povara greşelolor greşelilor întru adâncul pierzării. Şi în ceasul cel înfricoşător al morţii tu mă smulge de la diavolii cei ce mă învinovăţesc şi mă izbăveşte din toată osânda (glasul 1, cântarea a 6-a a Născătoarei, Duminica la [[Miezonoptica|Miezonoptică]]).
În rugăciunea Sf. Eustratie din Miezonoptica pentru sâmbete, se spune:
*Vama a şaptea este a iubirii de arginţi, unde se judecă avariţia, zgârcenia, dorinţa de a acumula bunuri şi bani, nemilostenia şi alte lucruri asemănătoare.
*A opta vamă este cea a cametei, unde se cercetează cămătăria, cererea de preţuri prea mari şi celelalte asemenea.
*Vama a noua este cea a nedreptăţii, unde se cerceteează cercetează orice fel de nedreptate, mai ales judecăţile nedrepte, mita, schimburile necinstite şi practicile necinstite în afaceri, folosirea de greutăţi false, şi alte feluri de nedreptăţi strigătoare la cer precum asuprirea săracilor, văduvelor şi orfanilor, oprirea plăţii lucrătorilor (angajaţilor) sau defăimarea părinţilor sufleteşti şi trupeşti.
* Vama a zecea este cea a zavistiei, unde se cercetează orice fel de invidie, duşmănie sau răutate faţă de aproapele, vrăjmăşiile, neiubirea de fraţi şi de aproapele şi celelalte.
*A unsprezecea vamă este a mândriei, unde se cercetează vanitatea, iubirea şi lauda de sine, făţărnicia, nesupunerea faţă de autorităţi şi nerespectarea părinţilor, neascultarea şi toate păcatele născute din mândrie şi din obişnuinţa păcatului.
În unele ediţii româneşti, între care cea a pr. Nicodim Măndiţă, mai apar pe lângă acestea încă patru vămi, probabil o adăugire modernă în textul vechi, după cum urmează:
*Vama a douăzeci şi una: cea a idolatriei şi a credinţelor demonice, băbeşti sau sperstiţioasesuperstiţioase, unde se cercetează orice formă de slujire a idolilor.
*A douăzeci şi doua vamă: cea a sulemenirii sau împodobirii, unde se cercetează cei şi cele care se machiază, parfumează, împodobesc pentru a-i atrage pe alţii spre curvie.
*A douăzeci şi treia vamă: a fumatului.
5.288 de modificări