Rascolnici: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (→‎External links: fr)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
  
−
[[Image:Boyarynja_Morozova.jpg|frame|Detail of the painting ''Boyarynya Morozova'' by Vasily Surikov depicting a defiant Old Believer arrested by Tsarist authorities in 1671. She holds two fingers raised: a hint of the old (i.e. "proper") way of [[Sign of the cross|cross-signing]] oneself: with two fingers, rather than with three.]]
+
[[Image:Boyarynja Morozova.jpg|frame|Detaliu al picturii ''Boyarynya Morozova'' de Vasily Surikov care prezintă un vechi-credincios arestat de autorităţile ţeriste în 1671. Ea ţine două degete ridicate: o sugestie a vechiului (şi implicit "corect") mod de a face [[Semnul Crucii]]: cu două degete în loc de trei.]]
  
−
In the context of Russian Orthodox church history, the '''Old Believers''' (Russian: ''старове́ры'' or ''старообря́дцы'') separated after 1666-1667 from the hierarchy of the [[Biserica Ortodoxă Rusă]] as a protest against church reforms introduced by [[Patriarch]] [[Nikon al Rusiei]].
+
În contextul istoriei Bisericii Ruse Ortodoxe, '''vechi-credincioşii''' (în ruseşte: ''старове́ры'' sau ''старообря́дцы'') s-au separat în 1666-1667 de ierarhia [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruse]] ca formă de protest împotriva reformelor bisericeşti introduse de [[Patriarh]]ul [[Nikon de Moscova]].
  
−
Old Believers continue liturgical practices which the Russian Orthodox Church maintained before the implementation of these reforms. Because of the use of these older liturgical practices, they are also known as '''Old Ritualists'', especially by those who recognize the faith of the Old Believers as being identical with mainstream Orthodoxy.
+
Vechi-credincioşii au continuat practicile liturgice care erau în vigoare în Biserica Rusă înainte de implementarea acestor reforme. Din cauza folosirii acestor practici liturgice vechi, ei mai sunt cunoscuţi şi sub numele de '''vechi-ritualişti'', în special de cei care recunosc credinţa vechi-credincioşilor ca fiind identică cu corpul principal al Bisericii Ortodoxe.
  
−
Russian-speakers refer to the schism itself as ''raskol'' ('''раскол''' - etymologically indicating a "cleaving-apart").
+
Vorbitorii de rusă se referă la schisma aceasta cu numele de ''raskol'' ('''раскол''' – care, etimologic, înseamnă "separat şi dat deoparte").
  
−
== Introductory summary of origins==
+
==Rezumat introductiv al originilor==
−
In 1652, [[Patriarch]] [[Nikon al Rusiei]] (r. 1652-1658) introduced a number of ritual and textual reforms with the aim of achieving uniformity between Russian and Greek Orthodox practices. Nikon, having noticed discrepancies between Russian and Greek rites and texts, ordered an adjustment of the Russian rites to align with the Greek ones of his time. He acted without adequate consultation with the clergy and without gathering a council. After the implementation of these innovations, Muscovite state power [[anathema]]tized and suppressed those who acted contrary to them. These traditionalists became known as "Old Believers" or "Old Ritualists".
+
În 1652, [[Patriarh]]ul [[Nikon de Moscova]] (r. 1652-1658) a introdus câteva reforme ale slujbelor şi textelor cu scopul de a se alinia la practicile ortodoxe greceşti. Nikon, sesizând discrepanţele dintre slujbele şi textele ruseşti şi greceşti, a dispus o modificare a serviciilor religioase ruseşti după cele greceşti din vremea aceea. El a acţionat fără o consultare potrivită cu clerul şi fără convocarea unui sinod. După implementarea acestor inovaţii, puterea statului moscovit i-a [[anatema|anatemizat]] şi oprimat pe cei care se opuneau acestor inovaţii. Aceşti tradiţionalişti au devenit cunoscuţi sub numele de "vechi-credincioşi" sau "vechi ritualişti".
  
−
==The reforms of Patriarch Nikon ==
+
==Reformele Patriarhului Nikon ==
−
By the middle of the 17th century Greek and Russian church officials, including Patriarch Nikon, had noticed discrepancies between contemporary Russian and Greek usages. They reached the conclusion that the Russian Orthodox Church had, as a result of errors of incompetent copyists, developed rites and missal texts of its own that had significantly deviated from the Greek originals. Thus, the Russian Orthodox Church had become dissonant from the other Orthodox churches. Later research was to vindicate the Muscovite service-books as belonging to a different recension from that which was used by the Greeks at the time of Nikon, and the unrevised Muscovite books were actually older and more venerable than the Greek books, which had undergone several revisions over the centuries and ironically, were newer and contained innovations (Kapterev N.F., 1913, 1914; Zenkovskij S.A., 1995, 2006).  
+
Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, oficiali ai bisericilor ruse şi greceti, inclusiv Patriarhul Nikon, au observat discrepanţele dintre practicile ruseşti şi greceşti din zilele acelea. Ei au ajuns la concluzia că Biserica Ortodoxă Rusă, ca rezultat al erorilor copiştilor incompetenţi, a dezvoltat slujbe şi texte de rugăciune proprii care deviau semnificativ faţă de originalele greceşti. Astfel, Biserica Ortodoxă Rusă devenise disonantă faţă de celelalte Biserici Ortodoxe. Cercetări ulterioare au reabilitat cărţile de cult moscovite deoarece aparţineau unor ediţii diferite faţă de cele folosite de grecii de pe vremea lui Nikon, iar cărţile moscovite nerevizuite erau de fapt mai vechi şi mai respecatbile decât cele greceşti, care trecuseră prin câteva revizuiri de-a lungul secolelor şi, ironic, erau noi şi conţineau inovaţii (Kapterev N.F., 1913, 1914; Zenkovskij S.A., 1995, 2006).  
  
−
Nikon, supported by Tsar [[Alexis I of Russia|Alexis I]] (r. 1645-1676), carried out some preliminary liturgical reforms. In 1652, he convened a [[synod]] and exhorted the clergy on the need to compare Russian ''[[Typikon]]'', ''[[Euchologion]]'', and other [[liturgical books]] with their Greek counterparts. Monasteries from all over Russia received requests to send examples to Moscow in order to have them subjected to a comparative analysis. Such a task would have taken many years of conscientious research and could hardly have given an unambiguous result, given the complex development of the Russian liturgical texts over the previous centuries and an almost complete lack of textual historigraphic techniques at the time.
+
Nikon, sprijinit de Ţarul [[Alexis I de Rusia|Alexis I]] (r. 1645-1676), a iniţiat câteva reforme liturgice preliminare. În 1652, el a convocat un [[sinod]] şi a sfătuit clerul să compare ''[[tipic]]ul'', ''[[Ceaslovul? Euchologion]]'' şi alte [[cărţi liturgice]] ruseşti cu omoloagele lor greceşti. Mănăstiri din întreaga Rusie au primit solicitări de a trimite la Moscova exemple cu scopul de a avea material pentru o analiză comparativă. O astfel de sarcină ar fi luat mulţi ani de cercetare conştiincioasă şi putea foarte uşor să ducă la un rezultat ambiguu, datorită dezvoltării complexe a textelor liturgice ruseşti din secolul precedent şi a unei lipse aproape complete de tehnici istoriagrafice textuale la vremea aceea.
  
−
The ''[[locum tenens]]'' for the Patriarch, [[Pitirim of Krutitsy]], convened a second synod in 1666, which brought Patriarch [[Michael III of Antioch]], Patriarch [[Paisius of Alexandria]] and many [[bishop]]s to Moscow. Some scholars allege that the visiting patriarchs each received both 20,000 roubles in gold and furs for their participation (Zenkovskij S.A., 1995, 2006). This council officially established the reforms and anathematized not only all those opposing the innovations, but the old Russian books and rites themselves as well. As a side-effect of condemning the past of the Russian Orthodox Church and her traditions, the messianic theory depicting Moscow as the [[Third Rome]] appeared weaker. Instead of the guardian of Orthodox faith, Russia seemed an accumulation of serious liturgical mistakes.
+
''[[Locum tenens]]'' al Patriarhului, [[Pitirim de Krutitsy]], a convocat un al doilea sinod în 1666 la Moscova, la care au participat Patriarhul [[Mihail al III-lea de Antiohia]], Patriarhul [[Paisie de Alexandria]] şi mulţi [[episcop]]i. Unii savanţi susţin că patriarhii invitaţi au primit fiecare 20,000 de ruble în aur şi blănuri pentru participarea lor (Zenkovskij S.A., 1995, 2006). Acest sinod a demarat oficial reformele şi a anatemizat nu numai pe toţi cei care se opuneau, ci şi vechile cărţi şi slujbe ruseşti. Ca un efect colateral al condamnării trecutului Bisericii Ortodoxe Ruse şi a tradiţilor ei a fost discreditată teoria mesianică a Moscovei ca cea de-[[A Treia Romă]]. În loc să păzească credinţa ortodoxă, Se părea că Rusia acumulase o greşeli liturgice importante.
  
−
Nevertheless, both Patriarch and Tsar wished to carry out their reforms, although their endeavours may have had as much or more political motivation as religious; several authors on this subject point out that Tsar Alexis, encouraged by his military success in the war against Poland-Lithuania to liberate West Russian provinces and the Ukraine, grew ambitious of becoming the liberator of the Orthodox areas which at that time formed part of the [[Ottoman Empire]]. They also mention the role of the Near-East patriarchs, who actively supported the idea of the Russian Tsar becoming the liberator of all Orthodox Christians (Kapterev N.F. 1913, 1914; Zenkovsky S.A., 1995, 2006).     
+
Cu toate acestea, atât Patriarhul cât şi Ţarul doreau doreau să realizeze aceste reforme, deşi strădaniile lor se parea că ar fi avut mai mult motivaţii politice decât religioase; câţiva autori care au prezentat acest subiect au subliniat faptul că Ţarul Alexis, încurajat de succesele sale militare din războiul contra Poloniei şi Lituaniei pentru eliberarea provinciilor ruseşti apusene şi a Ucrainei, a început să nutrească ambiţia de a deveni eliberatorul regiunilor ortodoxe care la acea vreme erau în componenţa [[Imperiul Otoman|Imperiului Otoman]]. De asemenea, ei menţionează rolul patriarhilor din Orienatul Apropiat, care spijineau activ ideea Ţarului rus de a deveni eliberatorul tuturor creştinilor ortodocşi (Kapterev N.F. 1913, 1914; Zenkovsky S.A., 1995, 2006).     
  
−
=== Main alterations introduced by Patriarch Nikon ===
+
===Principalele modificări introduse de Patriarhul Nikon===
−
The numerous changes in both texts and rites occupied approximately 400 pages. Old Believers present the following as the most crucial changes:
+
Schimbările numeroase din texte şi serviciile religioase ocupau aproximativ 400 de pagini. Vechi-credincioşii le prezintă pe următoarele ca fiind cele mai importante:
  
 
{| class="wikitable"
 
{| class="wikitable"
 
|-
 
|-
−
! !! Old Practice !! New Practice
+
! !! Practica veche !! Practica nouă
 
|-
 
|-
−
! Spelling of ''[[Jesus]]''
+
! Scrierea numelui lui ''[[Iisus]]''
 
| Ісусъ || Іисусъ
 
| Ісусъ || Іисусъ
 
|-
 
|-
−
! [[Creed]]
+
! [[Crezul]]
−
| рождена, '''а''' не сотворена ''(begotten '''but''' not made)''; И в Дѹха Свѧтаго, Господа''' истиннаго''' и Животворѧщаго ''(And in the Holy Ghost, the '''True''' Lord, the Giver of Life)'' || рождена, не сотворена ''(begotten not made)''; И в Дѹха Свѧтаго, Господа Животворѧщаго ''(And in the Holy Ghost, the Lord, the Giver of Life)''
+
| рождена, '''а''' не сотворена ''(născut '''dar''' nu făcut)''; И в Дѹха Свѧтаго, Господа''' истиннаго''' и Животворѧщаго ''(Şi în Sfântul Duh, '''Adevăratul''' Domn, Dătător de viaţă)'' || рождена, не сотворена ''(begotten not made)''; И в Дѹха Свѧтаго, Господа Животворѧщаго ''(Şi în Sfântul Duh, Domnul, Dătător de viaţă)''
 
|-я
 
|-я
−
! [[Sign of the Cross]]
+
! [[Semnul Crucii]]
−
| Two fingers, straightened || Three fingers, straightened
+
| Două degete, drepte || Trei degete, drepte
 
|-
 
|-
−
!Number of [[Prosphora]] in the Liturgy
+
!Numărul [[părticică|părticelelor]] la Sfânta Liturghie
−
| Seven Prosphora || Five Prosphora
+
| Şapte părticele || Cinci părticele
 
|-
 
|-
−
! Direction of Procession
+
! Direcţia de deplasare la ieşiri
−
| Sunwise || Counter-Sunwise
+
| După direcţia soarelui || Invers faţă de mişcarea soarelui
 
|-
 
|-
 
!Alleluia
 
!Alleluia
−
| Аллилуїa, аллилуїa, слава Тебѣ, Боже ''(Alleluia, alleluia, glory to Thee, o God)''|| Аллилуїa, аллилуїa, аллилуїa, слава Тебѣ, Боже (thrice ''alleluia'')
+
| Аллилуїa, аллилуїa, слава Тебѣ, Боже ''(Aleluia, aleluia, slavă Ţie, Dumnezeule)''|| Аллилуїa, аллилуїa, аллилуїa, слава Тебѣ, Боже (de trei ori ''aleluia'')
 
|-
 
|-
−
!Glory be to the Father
+
!Slavă Tatălui
 
| Слава Отцѹ и Сынѹ и Свѧтомѹ Дѹхѹ, И нынe и приснω и во вѣки вѣкωмъ. Аминь. ''(Slava Otsu i Synu i Svyatomu Dukhu, i nynie i prisno i vo vieki viekom. Amin.) || Слава Отцѹ и Сынѹ и Свѧтомѹ Дѹхѹ, И нынe и приснω и во вѣки вѣкωвъ. Аминь. ''(... i vo vieki viekov. Amin)''
 
| Слава Отцѹ и Сынѹ и Свѧтомѹ Дѹхѹ, И нынe и приснω и во вѣки вѣкωмъ. Аминь. ''(Slava Otsu i Synu i Svyatomu Dukhu, i nynie i prisno i vo vieki viekom. Amin.) || Слава Отцѹ и Сынѹ и Свѧтомѹ Дѹхѹ, И нынe и приснω и во вѣки вѣкωвъ. Аминь. ''(... i vo vieki viekov. Amin)''
 
|}
 
|}
  
−
Notes on other differences appear below. Modern readers may perceive these alterations as trivial, but the faithful of that time saw rituals and dogmas as strongly interconnected: church rituals had from the very beginning represented and symbolised doctrinal truth (see the section on ''Justification of Old Belief'' below). Furthermore, the authorities imposed the reforms in an autocratic fashion, with no consultation of the people who would become subject to them, and the reaction against the so-called Nikonian reforms would have objected as much to the manner of imposition as to the actual alterations. In addition, changes often occurred arbitrarily in the texts. For example, wherever the books read 'Христосъ' ("Christ"), Nikon's assistants substituted 'Сынъ' ("the Son"), and wherever they read 'Сынъ' they substituted 'Христосъ'. Another example is that wherever the books read 'Церковь' ("Church"), Nikon substituted 'Храмъ' ("Temple") and vice-versa. The perceived arbitrariness of the changes infuriated the faithful, who resented needless change for the sake of change.
+
Comentarii despre alte modificări sunt prezentate mai jos. Cititorii zilelor noastre pot vedea aceste modificări ca triviale, dar credinciosul acelor vremuri vedea cultul şi dogmele ca fiind puternic interconectate: cultul bisericesc, încă de la începuturi, reprezenta şi simboliza adevărul dogmatic (vezi secţiunea despre ''Justificările vechi-credincioşilor'' mai jos). În plus, autorităţile au impus reformle într-un mod autocratic, fără nici un fel de consultare a poporului care devenea subiectul acestora şi astfel reacţia împotriva aşa-numitelor reforme nikoniene ar fi fost atât un protest la adresa modului de impunere cât şi unul la modificările efective. În plus, adesea schimbările din text erau arbitrare. De exemplu, acolo unde cărţile conţineau 'Христосъ' ("Hristos"), asistenţii lui Nikon au trecut 'Сынъ' ("Fiul") iar acolo unde era scris 'Сынъ' ei au înlocuit cu 'Христосъ'. Un alt exemplu este acela că unde în cărţi scria 'Церковь' ("Biserică"), Nikon a înlocuit cu 'Храмъ' ("Templu") şi invers. Inconsistenţa acestor schimbări a fost percepută de credincioşi care s-au înfuriat şi au fost jigniţi de inutilitatea schimbării de dragul schimbării.
  
−
== The Schism or "Raskol" ==
+
==Schisma sau "Raskol" ==
−
Opponents of the ecclesiastical reforms of Nikon emerged among all strata of the people and in relatively large numbers. Even after the deposition of patriarch Nikon (1658), who presented too strong a challenge to the Tsar's authority, a series of church councils officially endorsed Nikon's liturgical reforms. The Old Believers fiercely rejected all innovations, and the most radical amongst them maintained that the official Church had fallen into the hands of the [[Antichrist]]. Under the guidance of Archpriest [[Avvakum]] Petrov (1620 or 1621 to 1682), who had become the leader of the conservative camp within the Old Believers' movement, the Old Believers publicly denounced and rejected all ecclesiastical reforms. The State church anathematized both the old rites and books and those who wished to stay loyal to them at the synod of 1666. From that moment, the Old Believers officially lacked all civil rights. The State church had the most active Old Believers arrested, and executed several of them (including Archpriest Avvakum) some years later in 1682.  
+
Oponenţii la reformele ecleziastice ale lui Nikon proveneau din toate păturile sociale şi erau într-un număr destul de mare. Chiar şi după demiterea Patriarhului Nikon (1658), care reprezenta o provocare prea mare pentru autoritatea Ţarului, o serie de sinoade bisericeşti au anulat oficial reformele lui Nikon. Vechi-credincioşii au respins violent toate inovaţiile iar cei mai radicali dintre ei au susţinut că Biserica oficială căzuse în mâinile [[Antihrist]]ului. Sub conducerea Protopopului [[Avacum]] Petrov (1620 sau 1621 - 1682), care devenise liderul taberei conservatoare din mişcarea vechi-credincioşilor, vechi-credincioşii au denunţat public şi respins toate reformele ecleziastice. Biserica statală a anatemizat atât cărţile şi cultul vechi cât şi pe cei care doreau să rămână loiali acestora la sinodul din 1666. Din acel moment, vechi-credincioşii au devenit lipsiţi de toate drepturile civile. Biserica statală i-a arestat pe cei mai activi dintre vechi-credincioşi şi i-a executat pe unii dintre ei (inclusin Protopopul Avacum), câţiva ani mai târziu în 1682.  
  
−
=== After the schism ===
+
===După schismă===
−
After [[1685]] a period of persecutions began, including both torture and executions. Many Old Believers fled Russia altogether. However, Old Believers became the dominant denomination in many regions, including Pomorye (Arkhangelsk region), Guslitsy, Kursk region, the Urals, Siberia, etc. A compact 40,000-strong Lipovan community of Old Believers still lives in neighboring Kiliia raion (Vilkov) of Ukraine and Tulcea County of Romania in the Danube Delta. By the 1910s, about 25% of the population in Russia said that they belonged to one of the Old Believer branches.
+
După [[1685]] a început o perioadă de persecuţii, inclusiv de tortură şi execuţii. Mulţi vechi-credincioşi au ppărăsit Rusia definitiv. Cu toate acestea, vechi-credincioşii au devenit populaţia predominantă în multe regiuni, inclusiv în Pomorye (regiunea Arkhangelsk), Guslitsy, regiunea Kursk, Urali, Siberia, etc. O comunitate de 40,000 de lipoveni vechi-credincioşi încă mai locuiesc în vecinătăţile raionului Chilia (Vilkov) din Ucraina şi în judeţul Tulcea din Romania în Delta Dunării. Prin anii 1910, aproximativ 25% din populaţia Rusiei se declara ca aparţinând uneia din ramurile vechi-credincioşilor.
  
−
Government oppression could vary from relatively moderate, as under [[Peter the Great]] (r. 1682-1725) (Old Believers had to pay double taxation and a separate tax for wearing a beard), to intense, as under Tsar [[Nicholas I of Russia|Nicholas I]] (r. 1825-1855). The Russian synodal state church and the state authorities often saw Old Believers as dangerous elements and as a threat to the Russian state.
+
Opresiunea guvernamentală se situa între moderat, ca sub [[Petru cel Mare]] (r. 1682-1725) (vechi-credincioşii plăteau taxe duble şi o taxă specială pentru purtarea bărbii), şi puternică, ca sub Ţarul [[Nicolae I de Rusia|Nicolae I]] (r. 1825-1855). Biserica sinodală statală şi autorităţile statului îi vedeau adesea pe vechi-credincioşi ca elemente periculoase şi ca ameninţări la adresa statului rus.
  
−
In 1905 Tsar [[Nicholas II of Russia|Nicholas II]] signed an Act of religious freedom, which ended the persecution of all religious minorities in Russia. The Old Believers gained the right to build churches, to ring church bells, to hold processions and to organize themselves. It became prohibited (as under [[Catherine the Great]] (reigned 1762 - 1796)) to refer to Old Believers as ''raskolniki'' (schismatics), a name they consider insulting. People often refer to the period from 1905 until 1917 as "the Golden Age of the Old Faith". One can regard the Act of 1905 as emancipating the Old Believers, who had until then occupied an almost illegal position in Russian society. Nevertheless some restrictions for Old Believers continued: for example, they had no right to join the civil service.
+
În 1905 Ţarul [[Nicolae al II-lea de Rusia|Nicolae al II-lea]] a semnat un Document al libertăţii religioase, care a pus capăt persecuţiilor minorităţilor religioase din Rusia. Vechi/credincioşii au câştigat dreptul de a-şi construi biserici, de a bate clopotele, de a ţine procesiuni şi de a se auto-organiza. A devenit interzisă (ca sub [[Ecaterina cea Mare]] (a domnit între 1762 şi 1796)) referirea la vechi-credincioşi cu termenul ''raskolniki'' (schismatici), nume pe care ei îl consideră o insultă. Adesea, oamenii se referă la perioada dintre 1905 şi 1917 sub numele de "epoca de aur s vechii credinţe". Unul din motive este că prin Documentul din 1905, vechii-credincioşii au fost emancipaţi, după ce până atunci avuseseră o situaţie aproape ilegală în societatea rusă. Cu toate acestea, au continuat anumite restricţii faţă de vechi-credincioşi: de exemplu, nu aveau dreptul de a intra în administraţia civilă.
  
−
== Modern situation ==
+
==Situaţia în zilele noastre==
−
[[Image:Oldbelieverchurch in Oregon.jpg|thumb|200px|Old Believer church outside of Gervais, Oregon.]]
+
[[Image:Oldbelieverchurch in Oregon.jpg|thumb|200px|Biserica a vechi-credincioşilor în afara oraşului Gervais, Oregon.]]
  
−
In 1971 the Moscow Patriarchate revoked the anathemas placed on the Old Believers in the 17th century, but most Old Believer communities have not returned to Communion with other Orthodox Christians.
+
În 1971, Patriarhia Moscovei a revocat anatemele asupra vechi-credincioşilor încă din secolul al XVII-lea, dar majoritatea comunităţilor de vechi-credincioşi nu s-au reîntors încă la Comuniunea cu ceilalţi creştini ortodocşi.
  
−
Estimates place the total number of Old Believers remaining today at from 1 to 10 millions, some living in extremely isolated communities in places to which they fled centuries ago to avoid persecution. One [http://www.churchofthenativity.net/index.html Old-Believer parish] in the United States has entered into communion with the [[Russian Orthodox Church Outside Russia]].
+
Estimările plasează numărul total al vechi-credincioşilor din zilele noastre între 1 şi 10 milioane, unii dintre ei trăind în comunităţi extrem de izolate în locurile unde au fugit cu secole în urmă pentru a evita persecuţiile. O [http://www.churchofthenativity.net/index.html parohie de vechi-credincioşi] din Statele Unite a intrat în comuniune cu [[Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei]].
  
−
Old-Believer churches in Russia currently have started restoration of their property, although Old Believers (unlike the nearly-official mainstream Orthodoxy) face many difficulties in claiming their restitution rights for their churches. Moscow has churches for all the most important Old Believer branches: [[Rogozhskaya Zastava]] ([[Popovtsy]] of the [[Belokrinitskaya hierarchy]] official center), a cathedral for the [[Novozybkovskaya hierarchy]] in [[Zamoskvorech'ye]] and [[Preobrazhenskaya Zastava]] where [[Pomortsy]] and [[Fedoseevtsy]] coexist.
+
În prezent, bisericile de vechi-credincioşi din Rusia au început procedurile de retrocedare a proprietăţilor lor, cu toate că vechi-credincioşii (spre deosebire de Ortodoxia aproape oficială) trebuie să facă faţă multor dificultăţi în refacerea drepturilor de restituire pentru bisericile lor. În Moscova există biserici ale tuturor ramurilor importante de vechi-credincioşi: [[Rogozhskaya Zastava]] ([[Popovtsy]] din centrul oficial al [[Ierarhia Belokrinitskaya|Ierarhiei Belokrinitskaya]]), o catedrala a [[Ierarhia Novozybkovskaya|Ierarhiei Novozybkovskaya]] în [[Zamoskvorech'ye]] şi [[Preobrazhenskaya Zastava]] unde [[Pomortsy]] şi [[Fedoseevtsy]] coexistă.
  
−
[[Image:Evstafiev-old-believers-oregon-usa.jpg|thumb|250px|Russian Old Believers in Woodburn, Oregon. Photo by Mikhail Evstafiev.]]
+
[[Image:Evstafiev-old-believers-oregon-usa.jpg|thumb|250px|Vechi-credincios rus în Woodburn, Oregon. Foto de Mikhail Evstafiev.]]
  
−
Within the Old-Believer world, only [[Pomortsy]] and [[Fedoseevtsy]] treat each other relatively well; none of the other denominations acknowledge each other. Ordinary Old Believers display some tendencies of intra-branch [[ecumenism]], but these trends find sparse support among the official leaders of the congregations.
+
În lumea vechi-credincioşilor, doar [[Pomortsy]] şi [[Fedoseevtsy]] se tratează una pe cealaltă aproape bine; nici una din celelalte denominaţiuni nu o recunoaşte pe cealaltă. Vechi-credincioşii obişnuiţi au tendinţe de [[ecumenism]] în interiorul ramurilor, dar aceste tendinţe nu au suport printre liderii oficiali ai comunităţilor.
  
−
Nowadays Old Believers live all over the world they scattered mainly due to persecutions under the Tsars and due to the Russian Revolution of 1917. Significant Old-Believer communities exist in Plamondon, Alberta; Woodburn, Oregon; Erie, Pennsylvania; Erskine, Minnesota and in various parts of Alaska including near Homer (Voznesenka, Razdolna, and Kachemak Selo), Anchor Point (Nikolaevsk), and Delta Junction. A flourishing community also exists in Sydney, Australia.
+
Vechi-credincioşii zilelor noastre trăiesc în lumea întreagă unde s-au împrăştiat în principal datorită persecuţiilor de sub ţari şi datorită revoluţiei ruse din 1917. Comunităţi importante de vechi-credincioşi există în Plamondon, Alberta; Woodburn, Oregon; Erie, Pennsylvania; Erskine, Minnesota şi în diferite părţi din Alaska inclusiv până aproape de Homer (Voznesenka, Razdolna şi Kachemak Selo), Anchor Point (Nikolaevsk) şi Delta Junction. De asemenea, există o comunitate înfloritoare în Sydney, Australia.
  
−
== Old Believer groups ==
+
==Grupuri de vechi-credincioşi==
−
Although all Old Believers groups emerged as a result of opposition to the Nikonian reform, they do not constitute a single monolithic body. In fact, the Old Believers feature a great diversity of groups that profess different interpretations of the church tradition and often are not in communion with each other. Some groups even practice re-baptism before admitting a member of another group into their midst.  
+
Cu toate că vechii-credincioşii au apărut ca rezultat al opoziţiei la reforma lui Nikon, ei nu constituie un bloc unitar. De fapt, vechi-credincioşii sunt caracterizaţi printr-o mare diversitate de grupuri care declară diferite interpretări ale tradiţiei bisericii şi, adesea, nu sunt în comuniune unii cu alţii. Unele grupuri merg până acolo încât practică rebotezarea înainte de a primii în mijlocul lor membrii care anterior au fost în alte grupuri.  
  
−
The terminology used for the divisions within the Old-Believer denomination does not always make precise delineations. Generally, people may refer to a larger movement or group — especially in the case of such major ones as ''popovtsy'' and ''bespopovtsy'' — as a ''soglasie'' or ''soglas'' (in English: "agreement" or more generally, "confession"). Another term, ''tolk'' (English: "teaching") usually applies to lesser divisions within the major "confessions". In particular it can characterize multiple sects that have appeared within the ''bespopovtsy'' movement.
+
Terminologia folosită pentru diviziunile din cadrul denominaţiunilor de vechi-credincioşi nu face întotdeauna o separare exactă. În general, oamenii se pot referi la o mişcare sau grup mai larg — în special în cazul celor importante cum ar fi ''popovtsy'' şi ''bespopovtsy'' — cu termenul de ''soglasie'' sau ''soglas'' ("înţelegere" sau mai general "confesiune"). Un alt termen, ''tolk'' ("învăţătură") se aplică de obicei diviziunilor mai mici din cadrul "confesiunilor" importante. În particular pot fi considerate ca secte multiple care au apărut în cadrul mişcării ''bespopovtsy''.
  
 
=== Popovtsy ===
 
=== Popovtsy ===
−
Since none of the bishops joined the Old Believers (except Bishop Pavel of Kolomna, who suffered execution), apostolically ordained priests of the old rite would have soon become extinct. Two responses appeared to this dilemma: the “priestist” Old Believers (поповцы (''[[Popovtsy]]'')) and the non-priestist Old Believers (беспоповцы ([[Bespopovtsy]] — literally "priestless ones")).
+
Deoarece niciunul din episcopi nu a aderat la vechi-credincioşi (cu excepţia episcopului Pavel de Kolomna, care a fost executat), preoţii din succesiunea apostolică au dispărut curând. La această dilemă au apărut două răspunsuri: vechi-credincioşii cu “preoţie” (поповцы (''[[Popovtsy]]'')) şi vechi –credincioşii fără preoţie (беспоповцы ([[Bespopovtsy]] — literar "cei fără preoţi")).
  
−
The Popovtsy represented the more moderate conservative opposition, those who strove to continue religious and church life as it had existed before the reforms of Nikon. They recognized ordained priests from the new-style Russian Orthodox church who joined the Old Believers and who had denounced the Nikonian reforms. In 1846 they convinced Amvrosii Popovich (1791-1863), a deposed [[Greek Orthodox]] bishop whom Turkish pressure had had removed from his see at Sarajevo, to become an Old Believer and to consecrate three Russian Old-Believer priests as bishops. In 1859, the number of Old-Believer bishops in Russia reached ten, and they established their own [[episcopate]], the so called [[Belokrinitskaya hierarchy]]. Not all priestist Old Believers recognized this hierarchy. Dissenters known as беглопоповцы (''beglopopovtsy'') obtained their own hierarchy in the 1920s. The priestist Old Believers thus manifest as two churches which share the same beliefs, but which treat each other's hierarchy as illegitimate. [[Popovtsy]] have priests, bishops and all [[sacrament]]s, including the [[eucharist]].  
+
Popovtsy reprezintă opoziţia conservativă cea mai moderată, aceia care au continuat s-au străduit să continue viaţa bisericească în forma de dinainte de reformele lui Nikon. Ei au recunoscut preoţii hirotoniţi de Biserica Ortodoxă Rusă de stil nou şi care au aderat la mişcarea vechi-credincioşilor şi au denunţat reformele lui Nikon. În 1846 ei l-au convins pe Amvrosii Popovici (1791-1863), un episcop [[ortodox grec]] destituit pe care presiunile turcilor îl îndepărtaseră din scaunul de Sarajevo, să devină un vechi-credincios şi să hirotonească trei preoţi ruşi vechi-credincioşi ca episcopi. În 1859, numărul episcopilor vechi-credincioşi din Rusia a ajuns la zece şi ei şi-au înfiinţat propriul [[episcopat]], aşa-numita [[Ierarhia Belokrinitskaya]]. Nu toţi vechi-credincioşii cu preoţi recunosc această ierarhie. Dizidenţii, cunoscuţi sub numele de беглопоповцы (''beglopopovtsy'') şi-au procurat propria ierarhie în anii 1920. Astfel vechi-credicncioşii cu preoţi se manifestă prin două biserici care împărtăşesc aceleaşi credinţe, dar ale căror ierarhii se consideră una pe cealaltă ca ilegitimă. [[Popovtsy]] au preoţi, episcopi şi toate [[Sfintele Taine]], inclusiv [[Euharistia]].  
−
** [[Belokrinitskaya hierarchy]] - The largest [[Popovtsy]] denomination. One can refer to the Russian part of this denomination as the [[Belokrinitskoe Soglasie]] (the "Belokrinitsky Agreement") or as the [[Russian Orthodox Old-Rite Church]].
+
** [[Ierarhia Belokrinitskaya]] – Cea mai mare denominaţiune [[Popovtsy]]. Ne putem referi la partea rusă a acestei denominaţiuni ca [[Belokrinitskoe Soglasie]] ("Înţelegerea Belokrinitsky ") sau ca [[Biserica Vechiului Cult Ortodox Rus]].
−
*** Okruzhniki (extinct)
+
*** Okruzhniki (dispărută)
−
*** Neokruzhniki (extinct)
+
*** Neokruzhniki (dispărută)
−
** Novozybkovskaya hierarchy or [[Russian Old-Orthodox Church]]
+
** Ierarhia Novozybkovskaya sau [[Biserica Ortodoxă Veche Rusă]]
−
** [[Beglopopovtsy]] (extinct, now the Russian Old-Orthodox Church)
+
** [[Beglopopovtsy]] (dispărută, acum Biserica Ortodoxă Veche Rusă)
−
** Luzhkane, also known as ''Luzhkovskoe soglasie'' (extinct). In some places, they had no priests and so belonged to [[Bespopovtsy]].
+
** Luzhkane, cunoscută şi sub numele de ''Luzhkovskoe soglasie'' (dispărută). În unele locuri nu au preoţi şi astfel aparţin de [[Bespopovtsy]].
  
 
=== Bespopovtsy ===
 
=== Bespopovtsy ===
−
The Bespopovtsy (the "priestless") rejected "the World" where [[Antichrist]] reigned; they preached the imminent end of the world, [[asceticism]], adherence to the old rituals and the old faith. The Bespopovtsy claimed that the true church of Christ had ceased to exist on Earth, and they therefore renounced priests and all sacraments except [[baptism]]. The Bespopovtsy movement has many sub-groups. [[Bespopovtsy]] have no priests and no [[eucharist]].
+
Bespopovtsy (cei "fără preoţi") au respins "Lumea" unde domneşte [[Antihrist]]; ei propovăduiesc sfârşitul iminent al lumii, [[asceticism]]ul şi aderenţa la vechile forme de cult şi la credinţa veche. Bespopovtsy pretind că adevărata Biserică a lui Hristos a încetat să existe în pe Pământ şi astfel ei au renunţat la preoţi şi la toate Sfintele Tainecu excepţia [[botez]]ului. Mişcarea Bespopovtsy are mai multe sub-grupuri. [[Bespopovtsy]] nu au preoţi şi nici [[Euharistie]].
−
** [[Pomortsy]] or Danilovtsy (not to be confused with Pomors) originated in North European Russia (Russian Karelia, Arkhangelsk region). Initially they rejected marriage and prayer for the Tsar.  
+
** [[Pomortsy]] sau Danilovtsy (nu trebuie confundaţi cu Pomor) îşi au originea în Rusia Europeană Nordică (Karelia rusă, regiunea Arkhangelsk). Iniţial ei au respins căsătoria şi rugăciunea pentru ţar.  
−
** Novopomortsy, or "New Pomortsy" - accept marriage
+
** Novopomortsy, sau "Pomortsy noi" – acceptă căsătoria
−
** Staropomortsy, or "Old Pomortsy" - reject marriage
+
** Staropomortsy, "Pomortsy vechi" – resping căsătoria
−
** [[Fedoseevtsy]] – “Society of Christian Old Believers of the Old Pomortsy Unmarried Confession” (1690s- present); deny marriage and practise cloister-style asceticism.
+
** [[Fedoseevtsy]] – “Societatea vechi-credincioşilor creştini a confesiunii vechiului Pomortsy necăsătoriţi” (1690- prezent); resping căsătoria şi practică un ascetism de tip cloister.
 
** [[Fillipovtsy]].
 
** [[Fillipovtsy]].
−
** [[Chasovennye]] (from a word ''chasovnya'' - a chapel) - Siberian branch. The Chasovennye initially had priests, but later decided to change to a priestless practice. Also known as [[Semeyskie]] (in the lands east of Baykal Lake).
+
** [[Chasovennye]] (de la cuvântul ''chasovnya'' – o capelă) – ramura siberiană. Iniţial, Chasovennye au avut preoţi, dar mai târziu au decis să treacă la o tradiţie fără preoţi. Mai sunt cunoscuţi sub numele de [[Semeyskie]] (în zonele din estul Lacului Baykal).
  
−
====Bespopovsty: Minor groups====
+
====Bespopovsty: grupuri minore====
−
Aside from these major groups, many smaller groups have emerged and died out at various times since the end of 17th century:
+
Pe lângă aceste grupuri importante, au apărut şi dispărut multe grupuri mărunte în diverse perioade începând cu sfârşitul secolului al XVII-lea:
−
* ''Aristovtsy'' (beginning of 19th to the beginning of 20th centuries; extinct) - from the name of the merchant Aristov;
+
* ''Aristovtsy'' (începutul secolului al XIX-lea spre începutul secolului XX; dispărut) – de la numele comerciantului Aristov;
−
* ''Titlovtsy'' (extinct in 20th cent.) - emerged from [[Fedoseevtsy]], supported the use of [[Pontius Pilate|Pilate]]'s inscription upon the cross (''titlo''), which other groups rejected;
+
* ''Titlovtsy'' (dispărut în secolul XX) – desprins din [[Fedoseevtsy]], predicau folosirea inscripţiei lui [[Pilat din Pont|Pilat]] de pe cruce (''titlo''), ceea ce alte grupuri respingeau;
−
* ''Troparion'' confession (troparschiki) - a group that commemorated the tsar in the hymns ([[troparia]]);
+
* Confesiunea ''troparului'' (troparschiki) – un grup care îl pomenea pe ţar în imnuri ([[tropar]]e);
−
* Daniel’s confession of the “partially married” (''danilovtsy polubrachnye'');
+
* Confesiunea lui Daniel a celor “parţial căsătoriţi” (''danilovtsy polubrachnye'');
−
* Adamant confession (''adamantovy'') - refused to use money and passports (as containing the seal of [[Antichrist]]);  
+
* Confesiunea Adamant (''adamantovy'') – refuzau să folosească bani şi paşaport (deoarece aveau pecetea lui [[Antihrist]]);  
−
* Aaron's confession (''aaronovtsy'') - second half of the 18th century, a spin-off of the Fillipovtsy.
+
* Confesiunea lui Aaron (''aaronovtsy'') – a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, orbitând în jurul Fillipovtsy.
−
* “Grandmother’s confession” or the Self-baptized - practiced self-baptism or the baptism by midwives (''babushki''), since the priesthood — in their opinion — had ceased to exist;
+
* “Confesiunea bunicii” sau cei auto-botezaţi – practicau auto-botezul sau botezul realizat de moaşe (''babushki''), deoarece preoţia — în opinia lor — a încetat să existe;
−
* “Hole-worshippers” (''dyrniki'') - relinquished the use of [[icons]] and prayed to the east through a hole in the wall (!);
+
* “Şoptitorii la gaură” (''dyrniki'') – renunţaseră la cinstirea [[icoană|icoanelor]] şi se rugau spre est printr-o gaură în perete (!);
−
* Melchisedecs (in Moscow and in [[Bashkortostan]]) - practiced a peculiar lay "quasi-eucharistic" rite;
+
* Melchisedecii (în Moscova şi în [[Bashkortostan]]) – practicanţi ai unui cult mirean "cvasi-euharistic";
−
* “Runaways” (''beguny'') or “Wanderers” (''stranniki'');
+
* “Fugarii” (''beguny'') sau “Vagabonţii” (''stranniki'');
−
* “Netovtsy” or Saviour’s confession - denied the possibility of celebrating sacraments and praying in churches; the name comes from the Russian ''net'' "no", since they have "no" sacraments, "no" churches, "no" priests etc.
+
* “Netovtsy” sau Confesiunea Mântuitorului – respingeau posibilitatea celebrării Sfintelor Taine şi rugăciunea în biserici; numele vine de la rusescul ''net'' "nu", deoarece ei spuneau "nu" tainelor, "nu" bisericilor, "nu" preoţilor etc.
  
 
==Yedinovertsy==
 
==Yedinovertsy==
−
'''Yedinovertsy''' (единоверчество) - Agreed to become a part of the official Russian Orthodox Church while saving the old rites. First appearing in 1800, the Yedinovertsy come under the [[omophor]] of the Russian Orthodox Church of the Moscow Patriarchate or of the Russian Church Abroad. They retain the use of the pre-Nikonian rituals. One can call them "Old Ritualists", but they do not count as "Old Believers" in the standard sense.
+
'''Yedinovertsy''' (единоверчество) – Au hotărât să redevină parte din Biserica Ortodoxă Rusă oficială păstrându-şi cultul vechi. Prima dată apăruţi în 1800, Yedinovertsy au intrat sub [[omofor]]ul Bisericii Ortodoxe Ruse. Ei au păstrat cultul pre-nikonian. Îi putem numi "vechi-ritualişti", dar ei nu sunt "vechi-credincioşi" în adevăratul sens al cuvântului.
  
−
== Differences between the Old Believers and post-Nikonian Russian Orthodoxy ==
+
==Diferenţe dintre vechi-credincioşi şi Ortodoxia rusă post-nikoniană==
−
[[Image:Pantokrator of Sinai.jpg|thumb|right|6th century icon, depicting Christ giving a blessing. Two fingers appear straightened, three folded. The Old Believers regard this as the proper way of making the sign of the Cross.]]
+
[[Image:Pantokrator of Sinai.jpg|thumb|right|Icoană din secolul al VI-lea care îl prezintă pe Hristos binecuvântând. Două degete sunt întinse iar trei culcate. Vechi-credincioşii consideră că acesta este modul adecvat de a face Semnul Crucii.]]
  
−
* Old Believers use two fingers while making the [[sign of the cross]] (two fingers straightened, three folded) while new-style Orthodoxy uses three fingers for the sign of cross (three fingers straightened, two fingers folded). Old Ritualists generally say the [[Jesus Prayer]] with the Sign of the Cross, while New Ritualists use the Sign of the Cross as a Trinitarian symbol. This makes for a significant difference between the two branches of Russian Orthodoxy, and one of the most noticeable.
+
* Vechi-credincioşii folosesc două degete pentru a-şi face [[Semnul Crucii]] (două degete ţinute drept, trei lipite de podul palmei) în timp ce ortodocşii de stil-nou folosesc trei degete pentru Semnul Crucii (trei degete ţinute drept, două lipite de podul palmei). În general, ritualiştii vechi spun [[Rugăciunea lui Iisus]] făcându-şi Semnul Crucii în timp ce ritualiştii noi folosesc simbolul Sfintei Treimi pentru Semnul Crucii. Acest lucru este o deosebire semnificativă între cele două ramuri ale Ortodoxiei Ruse şi este una din cele mai uşor de observat.
−
* Old Believers reject all changes and emendations of liturgical texts and rituals introduced by the reforms of Patriarch [[Nikon al Rusiei|Nikon]]. Thus they continue to use the older [[Church Slavonic]] translation of the sacred texts, including the [[Psalter]], striving to preserve intact the "pre-Nikonian" practices of the Russian Church.
+
* Vechi-credincioşii resping toate schimbările şi amendamentele din textele liturgice şi cult introduse de reforma Patriarhului [[Nikon de Moscova|Nikon]]. Astfel, ei continuă să folosească traducerea în [[slavona veche]] anterioară reformelor a textelor sacre, inclusiv a [[Psaltirea|Psaltirii]], forţându-se să păstreze intacte practicile "pre-nikoniene" ale Bisericii Ruse.
−
* Old Believers only recognize performing [[baptism]] through three full immersions, and reject the validity of any baptismal rite performed otherwise (for example through pouring or sprinkling, as the Russian Orthodox Church has occasionally accepted since the 18th century).
+
* Vechi-credincioşii recunosc doar [[botez]]ul realizat prin scufundare de trei ori şi resping validitatea oricărui botez realizat printr-o metodă diferită (de exemplu prin turnare sau stropire, aşa cum acceptă Biserica Rusă, ocazional, din secolul al XVIII-lea).
−
* Old Believers in principle oppose [[ecumenism]], despite many instances of good relationships and collaboration with other Eastern Orthodox churches.
+
* Vechi-credincioşii se opun, în principiu, [[ecumenism]]ului, în ciuda multor exemple de bune relaţii şi colaborări cu alte biserici Ortodoxe Răsăritene.
  
−
Old Believers and new-style Orthodoxy have a lot of small, but essential differences in their respective church services. The very style and atmosphere of the services differs:
+
Vechi-credincioşii şi Ortodoxia de stil nou au foarte multe diferenţe mici, dar esenţiale în cultul bisericilor respective. Atmosfera şi modul de desfăşurare al cultului diferă:
−
** Old Believers perform the [[Divine Liturgy]] with seven [[prosphora]], not five, as in new-style Orthodoxy.  
+
** Vechi-credincioşii slujesc [[Sfânta Liturghie]] cu şapte [[părticică|părticele]], în loc de cinci ca în Ortodoxia de stil nou.  
−
** Old Believers chant the [[alleluia]] verse after the psalmody twice, not three times.
+
** Vechi-credincioşii cântă refrenul [[aliluia]] de două ori după psalmodiere, nu de trei ori.
−
** Old Believers do not use [[polyphony|polyphonic]] singing, but only monophonic (unison) chant. They also have their own way of writing down music: not with linear notation, but with special signs — ''kryuki'' or ''znamena'' ("hooks: or "banners" in English translation; see [[Znamenny Chant]]). Old Believers practice several different types of  Znamenny Chan]: [[znamenny raspev]], [[stolpovoy raspev]], [[pomorsky raspev]] (or khomovoe singing), [[demestvenny raspev]], etc.  
+
** Vechi-credincioşii nu folosesc cântarea [[polifonie|polifonică]], doar cântarea monofonă (la unison). De asemenea, au propriul mod de notare a muzicii: nu prin notaţia liniară ci folosind semne speciale — ''kryuki'' sau ''znamena'' ("cârlige": sau "steaguri"; vezi [[Cântarea Znamenny]]). Vechi credincioşii practică mai multe tipuri de Cântare Znamenny: [[znamenny raspev]], [[stolpovoy raspev]], [[pomorsky raspev]] (sau cântarea), [[demestvenny raspev]], etc.  
−
** Old Believers use only [[icon]]s of old Russian or Byzantine iconography; they do not believe in venerating realistic images of Christ, the [[Theotokos]] and the saints as icons (which has wide acceptance in new-style Orthodoxy). Old Ritualists do not accept photographic or printed reproductions of icons in their worship.  
+
** Vechi-credincioşii folosesc doar [[icoană|icoane]] ale iconografiei ruse sau bizantine vechi; ei nu cred în cinstirea imaginilor realiste ale lui Hristos, ale [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] şi ale sfinţilor ca icoane (care au o largă acceptare în Ortodoxia de stil nou). Vechi-ritualiştii nu acceptă reproduceri fotografice sau tipărite ale icoanelor în cultul lor.  
−
** Old Believers do not kneel while praying, but in comparison with new-style Orthodoxy, they perform more bows and prostrations. While making prostrations, Old Believers use a special little rug called a ''[[podruchnik]]'', placing their hands on it. The fingers used to make the Sign of the Cross must remain clean during the prayers.
+
** Vechi-credincioşii nu îngenunchiază la rugăciune, dar, în comparaţie cu ortodocşii de stil nou, fac mai multe plecăciuni şi mătănii. În timpul mătăniilor, vechi-credincioşii folosesc un mic covoraş special, numit ''[[podruchnik]]'', punându-şi mâinile pe el. Degetele folosite pentru Semnul Crucii trebuie să rămână curate în timpul rugăciunii.
−
** On average the Old Believers' services last two to three times longer than in new-style Orthodoxy. In general, the Old Believers insist on following the rubrics to the letter, and refrain from shortening the [[Psalter]] readings and hymnography. They also tend to combine several services together, sometimes redundantly. Thus, a typical Old-Rite "vigil service" (''vsenoschnoe bdenie'') would include shortened ("small") [[vespers]], a solemn ("great") vespers, [[compline]], midnight office, [[matins]] and [[Hours|the First Hour]].
+
** În medie, slujbele vechi-credincioşilor durează de două până la de trei ori mai mult decât în Ortodoxia de stil nou. În general, vechi-credincioşii insistă pe urmarea alineatelor până la virgulă şi se abţin de la scurtarea citirilor din Psaltire şi ale imnografiei. De asemenea, au tendinţa de a combina mai multe slujbe la un loc, de multe ori de prisos. Astfel, o "slujbă de priveghere" tipică a vechi-ritualiştilor (''vsenoschnoe bdenie'') va include o [[vecernie]] prescurtată ("mică"), o vecernie solemnă ("mare"), [[pavecerniţă]], slujba de la miezul nopţii, [[utrenie]] şi [[Orele|Prima Oră]].
 
[[Image:Lestovka.jpg|right|thumb|Lestovka]]
 
[[Image:Lestovka.jpg|right|thumb|Lestovka]]
−
** While saying repetitive prayers, Old Believers use a special type of beads called ''[[lestovka]]''.
+
** În timp ce spun rugăciuni repetate, vechi-credincioşii folosesc un tip special de mătănii numit ''[[lestovka]]''.
−
** Old Believers who have ordained priests use a more strict preparation before [[Eucharist|Communion]] — with very strict fasting within the week before Communion. This explains in part why Communion among laity is common only during the [[Lent]] and other long fasts.
+
** Vechi-credincioşii care au hirotonit preoţii au o pregătire pentru [[Sfânta Împărtăşanie]] mult mai strictă — cu reguli de postire stricte în săptămâna de dinaintea Împărtăşirii. Acest lucru explică în parte de ce Împărtăşirea în rândul laicilor are loc de obicei în [[Postul Mare]] şi în celelalte posturi lungi.
−
** It is common after each [[confession]] to have some [[epitimia]]. Usually, it is certain number of bows, which are counted with the help of a lestovka.
+
** Este un obicei obişnuit ca după fiecare [[spovedanie]] să fie făcute câteva [[epitimia?]]. De obicei, acest lucru înseamnă câteva plecăciuni care sunt numărate cu ajutorul lestovka.
−
* Old Believers do not venerate saints that appeared in Orthodoxy after 1666. For example, they do not venerate St. [[Seraphim of Sarov]], one of the most well-known Russian saints of the 19th century. On the other hand, many Old Believers' ecclesial bodies have [[canonization|canonized]] a number of saints who are not recognized by the Russian Orthodox Church, e.g. [[Avvakum]] and others.
+
* Ovechi credincioşii nu venerează sfinţi de după 1666. De exemplu, ei nu îl cinstesc pe Sfântul [[Serafim de Sarov]], unul din cei mai bine cunoscuţi sfinţi din secolul XIX. Pe de altă parte, multe comunităţi ecleziastice de vechi-credincioşi au [[canonizare|canonizat]] câţiva sfinţi care nu sunt recunoscuţi de Biserica Ortodoxă Rusă, cum ar fi [[Avacum]] şi alţii.
−
* Old Believers use cast (silver, bronze) and carved (wooden) icons as well as painted ones. The new-style Orthodoxy prohibited the veneration of icons in relief. In Old Believer circles the practice continued and became very popular, since Old Believers had often to hide their religious implements. Cast icons of small size (and often also folding; see [[skladen]]) proved very useful in that respect.
+
* Vechi-credincioşii folosesc icoane din turnate (din argint, bronz) şi sculptate (din lemn) la fel de mult ca şi pe cele pictate. Ortodoxia de stil nou interzice folosirea icoanelor în relief. În cercurile de vechi-credincioşii această practică a continuat şi a devenit foarte populară, deoarece adesea vechi-credincioşii trebuiau să-şi ascundă credinţa religioasă. Icoane turnate de mici dimensiuni (şi în plus, adeseori, pliabile; vezi [[skladen]]) s-au dovedit foarte folositoare în această direcţie.
  
−
Old Believers also have unique daily-life practices. They consider shaving one's beard a [[sin]], though some modern denominations of Old Believers show more tolerance towards shaven chins. Some Bespopovsty denominations prohibit drinking coffee and tea. Smoking or any other use of tobacco counts as a dire sin. The most strict and [[eschatology|eschatological]] Bespopovsty have practices of refraining from contact with the outer world. That may include prohibitions on sharing meals with people of other faiths, on using their belongings and wares, etc.
+
De asemenea, vechi-credincioşii au obiceiuri zilnice unice. Ei consideră că raderea bărbii este un [[păcat]], cu toate că unele denominaţiuni moderne de vechi-credincioşi arată mult mai multă toleranţă faţă de feţele bărbierite. Unele denominaţiuni Bespopovsty interzic consumul de cafea şi ceai. Fumatul sau folosirea de orice fel de alt tutun este considerat un păcat de moarte. Cei mai stricţi şi [[eshatologie|eshatologici]] Bespopovsty practică anumite abţineri referitor la contactul cu restul lumii. Acestea pot cuprinde împărţirea hranei cu oameni de altă credinţă, folosirea bunurilor şi vaselor proprii, etc.
  
−
== Validity of the Reformist Theory: sources of Russian traditions ==
+
==Validitatea teoriei reformiste: izvoare ale tradiţiilor ruseşti==
−
Vladimir officially converted the Eastern Slavs to Christianity in 988, and the people had adopted Greek Orthodox liturgical practices. At the end of 11th century, the efforts of St. Theodosius of the Caves in Kiev (''Феодосий Киево-Печерский'', d. 1074) introduced the so-called Studite Typikon to Russia. This [[typikon]] reflected the traditions of the urban monastic community of the famous [[Studion Monastery]] in Constantinople. The Studite Typikon predominated throughout the western part of the [[Byzantine Empire]] and was accepted throughout the Russian lands. In the end of 14th century, through the work of St. [[Cyprian]], metropolitan of Moscow and [[Kiev]], the Studite liturgical practices were gradually replaced in Russia with the so-called ''Jerusalem Typicon'' or the ''Typicon of St. Sabbas'' - originally, an adaptation of the Studite liturgy to the customs of Palestinian monasteries. The process of gradual change of ''typica'' would continue throughout the 15th century and, because of its slow implementation, met with little resistance - unlike Nikon's reforms, conducted with abruptness and violence. However, in the course of 15th-17th centuries, Russian scribes continued to insert some Studite material into the general shape of ''Jerusalem Typicon''. This explains the differences between the modern version of the ''Typicon'', used by the Russian Orthodox Church, and the pre-Nikonian Russian recension of ''Jerusalem Typicon'', called ''Oko Tserkovnoe'' (Rus. "eye of the church"). This pre-Nikonian version, based on the Moscow printed editions of 1610, 1633 and 1641, continues to be used by modern Old Believers.
+
Vladimir i-a convertit oficial pe slavii răsăriteni la creştinism în 988 iar poporul a adoptat practicile liturgice ortodoxe greceşti. La sfârşitul secolului al XI-lea, eforturile Sfântului Teodosie al Peşterilor (''Феодосий Киево-Печерский'', dec. 1074) au introdus aşa-numitul Tipic studit în Rusia. Acest [[Tipic]] reflecta tradiţiile comunităţii monahale orăşeneşti a faimoasei [[Mănăstirea Studion|Mănăstiri Studion]] din Constantinopol. Tipicul studit era predominant în partea vestică a [[Imperiul Bizantin|Imperiului Bizantin]] şi a fost acceptat în teritoriile ruseşti. La sfârşitul secolului al XIV-lea, prin munca Sfântului [[Ciprian]], Mitropolit de Moscova şi [[Kiev]], practicile liturgice studite au fost înlocuite treptat în Rusia cu aşa-numitul ''Tipic de la Ierusalim'' sau ''Tipicul Sfântului Sava'' - iniţial, o adaptare a liturgicii studite la obiceiurile mănăstirilor palestiniene. Procesul de schimbare graduală a ''tipicului'' vor continua de-a lungul secolului al XV-lea şi, din cauza vitezei reduse de implementare, vor întâmpina o rezistenţă mult mai redusă decât reformele lui Nikon, realizate abrupt şi violent. Cu toate acestea, de-a lungul secolelor XV-XVII, copiştii ruşi au continuat să insereze anumite texte studite în forma generală a ''Tipicului de la Ierusalim''. Acest lucru explică diferenţele dintre versiunile moderne ale ''Tipicului'', folosit de Biserica Rusă şi ''Tipicul de la Ierusalim'' ediţia rusă pre-nikoniană, numită ''Oko Tserkovnoe'' (în ruseşte "ochiul bisericii"). Această versiune pre-nikoniană, care îşi are baza în ediţiile tipărite la Moscova în 1610, 1633 şi 1641, continuă să fie folosită de vechi-credincioşii moderni.
  
−
However, in the course of the polemics against Old Believers, the official [[Biserica Ortodoxă Rusă]] often claimed the discrepancies (which emerged in the texts between the Russian and the Greek churches) as Russian innovations, errors, or arbitrary translations.  
+
Totuşi, în vremea polemicilor împotriva vechi-credincioşilor, [[Biserica Ortodoxă Rusă]] oficială a pretins adesea că aceste discrepanţe (care reieşeau din textele bisericilor rusă şi greacă) sunt inovaţii ruseşti, erori sau traduceri arbitrare.  
−
This charge of "Russian innovation" re-appeared repeatedly in the textbooks and anti-''raskol'' treatises and catecheses, including, for example, those by [[Dimitri of Rostov]]. The critical evaluation of the sources and of the essence of Nikonian reforms began only in the 1850s with the groundbreaking work of Nikolai F. Kapterev (1847-1917), continued later by Serge Zenkovsky. Kapterev demonstrated—for the first time to the wider Russian audience—that the rites, rejected and condemned by the Nikonian reforms, were genuine customs of the Orthodox Church which suffered alterations in the Greek usage during the 15th-16th centuries, but remained unchanged in Russia. The pre-Nikonian liturgical practices, including some elements of the Russian typicon, ''Oko Tserkovnoe'', were demonstrated to have preserved many earlier Byzantine material, being actually closer to the earlier Byzantine texts than some later Greek customs (Kapterev, N.F. 1913; Zenkovsky, S.A. 2006).
+
Această acuzaţie de "inovaţie rusească" a reapărut repetat în cărţile şi în tratatele şi catehezele anti-''rascolnice'', inclusiv în, de exemplu, acelea ale lui [[Dimitrie de Rostov]]. Evaluarea critică a izvoarelor şi esenţa reformelor nikoniene a început doar în anii 1850 prin munca deschizătorului de drumuri Nikolai F. Kapterev (1847-1917), continuată ulterior de Serge Zenkovsky. Kapterev a demonstrat—pentru prima dată audienţei largi a ruşilor—că de fapt cultul respins şi condamnat de reformele nikoniene era formată din obiceiurile originale ale Bisericii Ortodoxe care suferiseră modificări în practica greacă în timpul secolelor XV şi XVI, dar care rămăseseră neschimbate în Rusia. S-a demonstrat că practicile liturgice pre-nikoniene, inclusiv unele elemente dinTipicul rus, ''Oko Tserkovnoe'', au păstrat multe elemente bizantine timpurii, fiind de fapt mai aproape de textele timpurii bizantine decât unele obiceiuri greceşti târzii (Kapterev, N.F. 1913; Zenkovsky, S.A. 2006).
  
−
Remarkably, the scholars who opened the new avenues for re-evaluation of the reform by the Russian Church — Kapterev and E.E. Golubinsky — themselves held membership of the "official" church, but took up study of the causes and background of the reforms and of the resulting schism. Their research revealed the official theory regarding the old Russian books and rites as unsustainable. Zenkovsky has described Kapterev's as
+
Este de remarcat faptul că acei savanţi care au deschis calea reevaluării reformelor din Biserica Rusă— Kapterev şi E.E. Golubinsky — erau ei înşişi membrii ai bisericii "oficiale", dar au studiat cauzele şi ambianţa reformelor şi a schismei care a rezultat. Cercetările lor au reevaluat teoria oficială privind cărţile şi cultul vechi rusesc ca nesustenabilă. Zenkovsky l-a descris pe Kapterev ca
−
[...] the first historian who questioned the theory about the “pervertedness” or incorrectness of the Old Russian ritual and pointed out that the Russian ritual was not at all perverted, but had on the contrary preserved a number of early Old Byzantine rituals, among them the sign of the cross with two fingers, which had been changed later on by the Greeks themselves, in the 12th and 13th century, which caused the discrepancy between the Old Russian and the New Greek church rituals. — Zenkovsky, S.A., ''Russkoe staroobrjadčestvo'', 1970,1990, p. 19-20.
+
[...] primul istoric care a pus sub semnul întrebării teoria privind “pervertirea” sau incorectitudinea vechiului cult rusesc şi care a demonstrat că vechiul cult nu era în întregime alterat, ci dimpotrivă, păstrase anumite elemente bizantine timpurii, printre care şi Semnul Crucii cu două degete, care ulterior va fi schimbat de greci înşişi, în secolele al XII-lea şi al XIII-lea, care au cauzat discrepanţele dintre cultul nou grecesc şi cultul rusesc vechi. — Zenkovsky, S.A., ''Russkoe staroobrjadčestvo'', 1970,1990, p. 19-20.
 
</blockquote>
 
</blockquote>
  
−
== Justification of Old Belief ==
+
==Justificarea credinţei vechi==
−
[[image:Raskolnikchurch.jpg|thumb|300px|right|Old Believer Church in Ulan Ude, Buryatia, Russia]]
+
[[image:Raskolnikchurch.jpg|thumb|300px|right|Biserică a vechi-credincioşilor în Ulan Ude, Buriatia, Rusia]]
−
The Old Believer schism did not occur simply as a result of a few individuals with power and influence. The schism had complex causes, revealing historical processes and circumstances in 17th-century Russian society. Those who broke loose from the hierarchy of the official State Church had quite divergent views on church, faith, society, state power and social issues. Thus the collective term “Old Believers” groups together various movements within Russian society which actually had existed long before 1666/1667. They shared a distrust of state power and of the episcopate, insisting upon the right of the people to arrange their own spiritual life, and expressing the ambition to aim for such control.
+
Schisma credinţei vechi nu a decurs pur şi simplu ca rezultat al unor indivizi cu putere şi influenţă. Schisma are cauze complexe, dezvăluind procese istorice şi circumstanţe din societatea rusă a secolului al XVII-lea. Aceia care s-au separat de ierarhia bisericii oficiale a statului aveau de fapt opinii divergente despre biserică, credinţă, societate, puterea statului şi subiecte oficiale. Astfel, termenul colectiv de “vechi-credincioşi” grupează împreună mişcări diferite din societatea rusă care de fapt existau cu mult înainte de 1666/1667. Ei aveau o neîncredere în puterea statului şi în episcopat, insistând asupra dreptului poporului de a-şi rostui viaţa spirituală şi exprimând năzuinţa de a atinge un astfel de ţel.
  
−
Both the popovtsy and bespopovtsy, although theologically and psychologically two different teachings, manifested  spiritual, eschatological and mystical tendencies throughout Russian religious thought and church life. One can also emphasize the schism's position in the political and cultural backgrounds of its time: increasing Western influence, secularization, and attempts to subordinate the Church to the state. Nevertheless, the Old Believers sought above all to defend and preserve the purity of the Orthodox faith, embodied in the old rituals, which inspired many to strive against Patriarch Nikon’s church reforms even unto death.
+
Atât popovtsy cât şi bespopovtsy, cu toate că propovăduiau învăţături teologice şi fiziologice diferite, au manifestat porniri spirituale, eshatologice şi mistice diferite în toate aspectele religiei ruseşti şi ale vieţii spirituale. Se poate accentua schisma prin prisma mediului politic şi cultural al vremii: influenţa apuseană în creştere, secularizarea şi încercare de subordonare a Bisericii faţă de stat. Cu toate acestea, vechi-credincioşii au încercat înainte de toate să apere şi să păstreze puritatea credinţei ortodoxe, sub forma cultului vechi, ceea ce i-a făcut pe mulţi să se opună reformelor bisericii Patriarhului Nikon chiar şi cu preţul vieţii.
  
−
Outsiders have often depicted the Old Believers' movement as an obscure, fanatic faith in rituals that led to the deaths of tens of thousands of ignorant people. All people of that time, however, felt that ritual expressed the very essence of their faith. Old Believers hold that the preservation of a certain "microclimate" that enables the salvation of one's soul requires not only living by the commandments of [[Christ]], but also carefully preserving Church tradition, which contains the [[spirituality|spiritual]] power and knowledge of past centuries, embodied in external forms.  
+
Cei din afară i-au zugrăvit adesea pe vechi-credincioşi ca pe nişte fanatici şi obscuri în credinţă care au provocat moartea a zeci de mii de oameni ignoranţi. Totuşi, poporul din vremea aceea simţea că formele de cult exprimă esenţa reală a credinţei lor. Vechi-credincioşii susţin că păstrarea unui anumit "microclimat" care permite mântuirea sufletului nu numai prin respectarea poruncilor lui [[Hristos]], dar şi prin păstrarea cu grijă a tradiţiei Bisericii, care conţine puterea [[spiritualitate|spirituală]] şi înţelegerea secolelor trecute, îmbrăcată în forme exterioare.  
  
−
The circumstance that the church reforms of Nikon considered mainly liturgical texts and rituals, sometimes leads to a view of the Old believers faith as being extremely conservative, not able to develop, and preferring form to content. From an Old Believers' point of view, the idea of contents ''a priori'' prevailing over form appears simplistic. To illustrate their response, consider poetry. If one converts a poem into prose, the "contents" of the poem may remain intact, but the poem will lose its charm, emotional impact, and much of its ability to influence an audience's reaction; moreover, the poem will essentially no longer exist. In the case of religious rituals, form and contents do not just form two separable, autonomous entities, but connect with each other through complex relationships, including theological, psychological, phenomenal, aesthetic and historic dimensions.
+
Circumstanţele prin care reformele lui Nikon au luat în considerare în principal textele şi cultul liturgice, de multe ori duc la considerarea credinţei vechi-credincioşilor ca fiind extrem de conservativă, incapabilă de dezvoltare şi preferând forma în locul conţinutului. Din punctul de vedere al unui vechi-credincios, ideea unui conţinut ''a priori'' prevalând în faţă formei apare ca simplistă. Pentru a ilustra răspunsul lor vom folosi poezia. Dacă cineva converteşte poezia în proză, "conţinutul" poemului poate rămâne intact, dar poemul îşi va pierde farmecul, impactul emoţinal şi mult din capacitatea sa de a influenţa reacţia audienţei; mai mult, în esenţă poemul nu va mai exista. În cazul cultului religios, forma şi conţinutul nu sunt doar două entităţi separate, autonome, ci se conectează una cu cealaltă prin relaţii complexe, inclusiv prin dimensiuni teologice, psihologice, fenomenologice, estetice şi istorice.
  
−
These aspects, in their turn, play a role in the perception of these rituals by the faithful and in their spiritual lives. Considering the fact that Church rituals from their very beginning have had a connection with doctrinal truth, changing these rituals can have a tremendous effect on religious conscience and a severe impact on the faithful.
+
Aceste aspecte, la rândul lor, joacă un rol în percepţia acestor ritualuri de către credincioşi şi în viaţa lor spirituală. Luând în considerare faptul că ritualurile Bisericii, chiar de la începuturile lor, au avut o legătură cu adevărul dogmatic, schimbarea acestor ritualuri poate avea un efect groaznic asupra conştiinţei religioase şi un impact puternic asupra credincioşilor.
  
−
Nevertheless, centuries of persecution and the nature of their origin have made some Old Believers very culturally conservative and mistrustful of anything they see as insufficiently Russian. Some Old Believers go so far as to consider any pre-Nikonian Orthodox Russian practice or artifact as exclusively theirs, denying that the Russian Orthodox Church has any claims upon a history before Patriarch Nikon.  
+
Cu toate acestea, secolele de persecuţii şi natura originii acestora i-a făcut pe mulţi vechi-credincioşi să fie din punct de vedere cultural foarte conservativi şi neîncrezători faţă de orice ei consideră ca fiind insuficient de rusesc. Unii vechi-credincioşi merg până acolo încât consideră că practicile şi artefactele ortodoxe ruseşti pre-nikoniene ca aparţinându-le exclusiv, respingând Bisericii Ortodoxe Ruse orice drept asupra istoriei de dinaintea Patriarhului Nikon.  
  
−
However, Russian economic history of the late 19th and early 20th centuries reveals the Old-Believer merchant families as more flexible and more open to innovations while creating factories and starting the first Russian industries. This observation stands in apparent contradiction of the official doctrines of the Old Believers' faith, but centuries of struggle developed in them a habit of working and living without great concern for the State or for mainstream cultural influences. Old Believers also lent money to each other with a much lower interest rate than any financial institutions and individuals, which helped them to arrange a cross-financing network and to accumulate capital.
+
În orice caz, istoria economică a Rusiei de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX dezvăluie faptul că familiile de comercianţi vechi-credincioşi erau mult mai flexibile şi deschise inovaţiilor în tmp ce construiau fabrici şi dădeau startul primelor industrii ruseşti. Această observaţie este în aparentă contradicţie cu doctrina oficială a vechi-credincioşilor, dar secole de rezistenţă a dezvoltat în ei obiceiul de a lucra şi trăi fără mare preocupare faţă de intervenţia statului sau fără influenţele curentelor culturale. De asemenea, vechi-credincioşii îşi împrumută bani la o dobândă mult mai mică decât orice instituţie financiară sau individ, ceea ce i-a ajutat la crearea de reţele încrucişate şi la acumularea de capital.
  
−
==Old Believer churches==
+
==Biserici ale vechi-credincioşilor==
−
* [[Russian Orthodox Old-Rite Church]] (Belokrinitskaya hierarchy)
+
* [[Biserica Vechiului Cult Ortodox Rus]] (Ierarhia Belokrinitskaya)
−
* [[Lipovan Orthodox Old-Rite Church]] (Belokrinitskaya hierarchy)
+
* [[Biserica Vechiului Cult Ortodox Lipovean]] (Ierarhia Belokrinitskaya)
−
* [[Russian Old-Orthodox Church]] (Novozybkovskaya hierarchy)
+
* [[Biserica Ortodoxă Veche Rusă]] (Ierarhia Novozybkovskaya)
−
* [[Pomorian Old-Orthodox Church]] (Pomory)
+
* [[Biserica Ortodoxă Veche Pomoriană]] (Pomory)
  
−
==References and select bibliography==
+
==Referinţe şi bibliografie==
−
*In English:
+
*În engleză:
 
**Cherniavsky, M., "The Reception of the Council of Florence in Moscow" and Shevchenko I., "Ideological Repercussions of the Council of Florence", ''Church History'' XXIV (1955), 147-157 and 291-323 (articles)  
 
**Cherniavsky, M., "The Reception of the Council of Florence in Moscow" and Shevchenko I., "Ideological Repercussions of the Council of Florence", ''Church History'' XXIV (1955), 147-157 and 291-323 (articles)  
 
**Crummey, Robert O. ''The Old Believers & The World Of Antichrist; The Vyg Community & The Russian State'', Wisconsin U.P., 1970  
 
**Crummey, Robert O. ''The Old Believers & The World Of Antichrist; The Vyg Community & The Russian State'', Wisconsin U.P., 1970  
Linia 186: Linia 186:
 
**Zenkovsky, S.: "The Russian Schism", ''[[Russian Review]]'', 1957, XVI, 37-58
 
**Zenkovsky, S.: "The Russian Schism", ''[[Russian Review]]'', 1957, XVI, 37-58
  
−
*In Russian:
+
*În rusă:
 
**Зеньковский С.А. ''Русское старообрядчество'', том I и II, Москва 2006 / Zenkovsky S.A. “Russia’s Old Believers”, volumes I and II, Moscow 2006  
 
**Зеньковский С.А. ''Русское старообрядчество'', том I и II, Москва 2006 / Zenkovsky S.A. “Russia’s Old Believers”, volumes I and II, Moscow 2006  
 
**Голубинский Е.Е. ''История русской церкви'', Москва 1900 / Golubinskij E.E. “History of the Russian Church”, Moscow 1900  
 
**Голубинский Е.Е. ''История русской церкви'', Москва 1900 / Golubinskij E.E. “History of the Russian Church”, Moscow 1900  
Linia 196: Linia 196:
 
**Мельников Ф.И., ''Краткая история древлеправославной (старообрядческой) церкви''. Барнаул, 1999 (Russian) / Melnikov F.I., 1999 “Short history of the Old orthodox (Old ritualist) Church” Barnaul 1999
 
**Мельников Ф.И., ''Краткая история древлеправославной (старообрядческой) церкви''. Барнаул, 1999 (Russian) / Melnikov F.I., 1999 “Short history of the Old orthodox (Old ritualist) Church” Barnaul 1999
  
−
==Source==
+
==Izvoare==
 
*[http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Old_Believers&oldid=144360416 Wikipedia:Old Believers] (accessed July 13, 2007)
 
*[http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Old_Believers&oldid=144360416 Wikipedia:Old Believers] (accessed July 13, 2007)
  
−
==External links==
+
==Legături externe==
 
*[http://oldbelievers.wetpaint.com/ Old-Rite Russian Orthodox Christian Wiki]
 
*[http://oldbelievers.wetpaint.com/ Old-Rite Russian Orthodox Christian Wiki]
 
*[http://www.geocities.com/fatman2021/index.html How Old Believers make the sign of the cross]
 
*[http://www.geocities.com/fatman2021/index.html How Old Believers make the sign of the cross]
Linia 220: Linia 220:
  
 
[[Categorie:Jurisdicţii]]
 
[[Categorie:Jurisdicţii]]
−
[[Categorie:Old Believer Jurisdictions|*]]
+
[[Categorie:Jurisdicţii ale vechi-credincioşilor|*]]
−
 
 
−
[[en:Old Believers]]
 
−
[[fr:Orthodoxes vieux-croyants]]
 

Versiunea de la data 7 octombrie 2008 15:50

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Detaliu al picturii Boyarynya Morozova de Vasily Surikov care prezintă un vechi-credincios arestat de autorităţile ţeriste în 1671. Ea ţine două degete ridicate: o sugestie a vechiului (şi implicit "corect") mod de a face Semnul Crucii: cu două degete în loc de trei.

În contextul istoriei Bisericii Ruse Ortodoxe, vechi-credincioşii (în ruseşte: старове́ры sau старообря́дцы) s-au separat în 1666-1667 de ierarhia Bisericii Ortodoxe Ruse ca formă de protest împotriva reformelor bisericeşti introduse de Patriarhul Nikon de Moscova.

Vechi-credincioşii au continuat practicile liturgice care erau în vigoare în Biserica Rusă înainte de implementarea acestor reforme. Din cauza folosirii acestor practici liturgice vechi, ei mai sunt cunoscuţi şi sub numele de 'vechi-ritualişti, în special de cei care recunosc credinţa vechi-credincioşilor ca fiind identică cu corpul principal al Bisericii Ortodoxe.

Vorbitorii de rusă se referă la schisma aceasta cu numele de raskol (раскол – care, etimologic, înseamnă "separat şi dat deoparte").

Rezumat introductiv al originilor

În 1652, Patriarhul Nikon de Moscova (r. 1652-1658) a introdus câteva reforme ale slujbelor şi textelor cu scopul de a se alinia la practicile ortodoxe greceşti. Nikon, sesizând discrepanţele dintre slujbele şi textele ruseşti şi greceşti, a dispus o modificare a serviciilor religioase ruseşti după cele greceşti din vremea aceea. El a acţionat fără o consultare potrivită cu clerul şi fără convocarea unui sinod. După implementarea acestor inovaţii, puterea statului moscovit i-a anatemizat şi oprimat pe cei care se opuneau acestor inovaţii. Aceşti tradiţionalişti au devenit cunoscuţi sub numele de "vechi-credincioşi" sau "vechi ritualişti".

Reformele Patriarhului Nikon

Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, oficiali ai bisericilor ruse şi greceti, inclusiv Patriarhul Nikon, au observat discrepanţele dintre practicile ruseşti şi greceşti din zilele acelea. Ei au ajuns la concluzia că Biserica Ortodoxă Rusă, ca rezultat al erorilor copiştilor incompetenţi, a dezvoltat slujbe şi texte de rugăciune proprii care deviau semnificativ faţă de originalele greceşti. Astfel, Biserica Ortodoxă Rusă devenise disonantă faţă de celelalte Biserici Ortodoxe. Cercetări ulterioare au reabilitat cărţile de cult moscovite deoarece aparţineau unor ediţii diferite faţă de cele folosite de grecii de pe vremea lui Nikon, iar cărţile moscovite nerevizuite erau de fapt mai vechi şi mai respecatbile decât cele greceşti, care trecuseră prin câteva revizuiri de-a lungul secolelor şi, ironic, erau noi şi conţineau inovaţii (Kapterev N.F., 1913, 1914; Zenkovskij S.A., 1995, 2006).

Nikon, sprijinit de Ţarul Alexis I (r. 1645-1676), a iniţiat câteva reforme liturgice preliminare. În 1652, el a convocat un sinod şi a sfătuit clerul să compare tipicul, Ceaslovul? Euchologion şi alte cărţi liturgice ruseşti cu omoloagele lor greceşti. Mănăstiri din întreaga Rusie au primit solicitări de a trimite la Moscova exemple cu scopul de a avea material pentru o analiză comparativă. O astfel de sarcină ar fi luat mulţi ani de cercetare conştiincioasă şi putea foarte uşor să ducă la un rezultat ambiguu, datorită dezvoltării complexe a textelor liturgice ruseşti din secolul precedent şi a unei lipse aproape complete de tehnici istoriagrafice textuale la vremea aceea.

Locum tenens al Patriarhului, Pitirim de Krutitsy, a convocat un al doilea sinod în 1666 la Moscova, la care au participat Patriarhul Mihail al III-lea de Antiohia, Patriarhul Paisie de Alexandria şi mulţi episcopi. Unii savanţi susţin că patriarhii invitaţi au primit fiecare 20,000 de ruble în aur şi blănuri pentru participarea lor (Zenkovskij S.A., 1995, 2006). Acest sinod a demarat oficial reformele şi a anatemizat nu numai pe toţi cei care se opuneau, ci şi vechile cărţi şi slujbe ruseşti. Ca un efect colateral al condamnării trecutului Bisericii Ortodoxe Ruse şi a tradiţilor ei a fost discreditată teoria mesianică a Moscovei ca cea de-A Treia Romă. În loc să păzească credinţa ortodoxă, Se părea că Rusia acumulase o greşeli liturgice importante.

Cu toate acestea, atât Patriarhul cât şi Ţarul doreau doreau să realizeze aceste reforme, deşi strădaniile lor se parea că ar fi avut mai mult motivaţii politice decât religioase; câţiva autori care au prezentat acest subiect au subliniat faptul că Ţarul Alexis, încurajat de succesele sale militare din războiul contra Poloniei şi Lituaniei pentru eliberarea provinciilor ruseşti apusene şi a Ucrainei, a început să nutrească ambiţia de a deveni eliberatorul regiunilor ortodoxe care la acea vreme erau în componenţa Imperiului Otoman. De asemenea, ei menţionează rolul patriarhilor din Orienatul Apropiat, care spijineau activ ideea Ţarului rus de a deveni eliberatorul tuturor creştinilor ortodocşi (Kapterev N.F. 1913, 1914; Zenkovsky S.A., 1995, 2006).

Principalele modificări introduse de Patriarhul Nikon

Schimbările numeroase din texte şi serviciile religioase ocupau aproximativ 400 de pagini. Vechi-credincioşii le prezintă pe următoarele ca fiind cele mai importante:

Practica veche Practica nouă
Scrierea numelui lui Iisus Ісусъ Іисусъ
Crezul рождена, а не сотворена (născut dar nu făcut); И в Дѹха Свѧтаго, Господа истиннаго и Животворѧщаго (Şi în Sfântul Duh, Adevăratul Domn, Dătător de viaţă) рождена, не сотворена (begotten not made); И в Дѹха Свѧтаго, Господа Животворѧщаго (Şi în Sfântul Duh, Domnul, Dătător de viaţă)
Semnul Crucii Două degete, drepte Trei degete, drepte
Numărul părticelelor la Sfânta Liturghie Şapte părticele Cinci părticele
Direcţia de deplasare la ieşiri După direcţia soarelui Invers faţă de mişcarea soarelui
Alleluia Аллилуїa, аллилуїa, слава Тебѣ, Боже (Aleluia, aleluia, slavă Ţie, Dumnezeule) Аллилуїa, аллилуїa, аллилуїa, слава Тебѣ, Боже (de trei ori aleluia)
Slavă Tatălui Слава Отцѹ и Сынѹ и Свѧтомѹ Дѹхѹ, И нынe и приснω и во вѣки вѣкωмъ. Аминь. (Slava Otsu i Synu i Svyatomu Dukhu, i nynie i prisno i vo vieki viekom. Amin.) Слава Отцѹ и Сынѹ и Свѧтомѹ Дѹхѹ, И нынe и приснω и во вѣки вѣкωвъ. Аминь. (... i vo vieki viekov. Amin)

Comentarii despre alte modificări sunt prezentate mai jos. Cititorii zilelor noastre pot vedea aceste modificări ca triviale, dar credinciosul acelor vremuri vedea cultul şi dogmele ca fiind puternic interconectate: cultul bisericesc, încă de la începuturi, reprezenta şi simboliza adevărul dogmatic (vezi secţiunea despre Justificările vechi-credincioşilor mai jos). În plus, autorităţile au impus reformle într-un mod autocratic, fără nici un fel de consultare a poporului care devenea subiectul acestora şi astfel reacţia împotriva aşa-numitelor reforme nikoniene ar fi fost atât un protest la adresa modului de impunere cât şi unul la modificările efective. În plus, adesea schimbările din text erau arbitrare. De exemplu, acolo unde cărţile conţineau 'Христосъ' ("Hristos"), asistenţii lui Nikon au trecut 'Сынъ' ("Fiul") iar acolo unde era scris 'Сынъ' ei au înlocuit cu 'Христосъ'. Un alt exemplu este acela că unde în cărţi scria 'Церковь' ("Biserică"), Nikon a înlocuit cu 'Храмъ' ("Templu") şi invers. Inconsistenţa acestor schimbări a fost percepută de credincioşi care s-au înfuriat şi au fost jigniţi de inutilitatea schimbării de dragul schimbării.

Schisma sau "Raskol"

Oponenţii la reformele ecleziastice ale lui Nikon proveneau din toate păturile sociale şi erau într-un număr destul de mare. Chiar şi după demiterea Patriarhului Nikon (1658), care reprezenta o provocare prea mare pentru autoritatea Ţarului, o serie de sinoade bisericeşti au anulat oficial reformele lui Nikon. Vechi-credincioşii au respins violent toate inovaţiile iar cei mai radicali dintre ei au susţinut că Biserica oficială căzuse în mâinile Antihristului. Sub conducerea Protopopului Avacum Petrov (1620 sau 1621 - 1682), care devenise liderul taberei conservatoare din mişcarea vechi-credincioşilor, vechi-credincioşii au denunţat public şi respins toate reformele ecleziastice. Biserica statală a anatemizat atât cărţile şi cultul vechi cât şi pe cei care doreau să rămână loiali acestora la sinodul din 1666. Din acel moment, vechi-credincioşii au devenit lipsiţi de toate drepturile civile. Biserica statală i-a arestat pe cei mai activi dintre vechi-credincioşi şi i-a executat pe unii dintre ei (inclusin Protopopul Avacum), câţiva ani mai târziu în 1682.

După schismă

După 1685 a început o perioadă de persecuţii, inclusiv de tortură şi execuţii. Mulţi vechi-credincioşi au ppărăsit Rusia definitiv. Cu toate acestea, vechi-credincioşii au devenit populaţia predominantă în multe regiuni, inclusiv în Pomorye (regiunea Arkhangelsk), Guslitsy, regiunea Kursk, Urali, Siberia, etc. O comunitate de 40,000 de lipoveni vechi-credincioşi încă mai locuiesc în vecinătăţile raionului Chilia (Vilkov) din Ucraina şi în judeţul Tulcea din Romania în Delta Dunării. Prin anii 1910, aproximativ 25% din populaţia Rusiei se declara ca aparţinând uneia din ramurile vechi-credincioşilor.

Opresiunea guvernamentală se situa între moderat, ca sub Petru cel Mare (r. 1682-1725) (vechi-credincioşii plăteau taxe duble şi o taxă specială pentru purtarea bărbii), şi puternică, ca sub Ţarul Nicolae I (r. 1825-1855). Biserica sinodală statală şi autorităţile statului îi vedeau adesea pe vechi-credincioşi ca elemente periculoase şi ca ameninţări la adresa statului rus.

În 1905 Ţarul Nicolae al II-lea a semnat un Document al libertăţii religioase, care a pus capăt persecuţiilor minorităţilor religioase din Rusia. Vechi/credincioşii au câştigat dreptul de a-şi construi biserici, de a bate clopotele, de a ţine procesiuni şi de a se auto-organiza. A devenit interzisă (ca sub Ecaterina cea Mare (a domnit între 1762 şi 1796)) referirea la vechi-credincioşi cu termenul raskolniki (schismatici), nume pe care ei îl consideră o insultă. Adesea, oamenii se referă la perioada dintre 1905 şi 1917 sub numele de "epoca de aur s vechii credinţe". Unul din motive este că prin Documentul din 1905, vechii-credincioşii au fost emancipaţi, după ce până atunci avuseseră o situaţie aproape ilegală în societatea rusă. Cu toate acestea, au continuat anumite restricţii faţă de vechi-credincioşi: de exemplu, nu aveau dreptul de a intra în administraţia civilă.

Situaţia în zilele noastre

Fișier:Oldbelieverchurch in Oregon.jpg
Biserica a vechi-credincioşilor în afara oraşului Gervais, Oregon.

În 1971, Patriarhia Moscovei a revocat anatemele asupra vechi-credincioşilor încă din secolul al XVII-lea, dar majoritatea comunităţilor de vechi-credincioşi nu s-au reîntors încă la Comuniunea cu ceilalţi creştini ortodocşi.

Estimările plasează numărul total al vechi-credincioşilor din zilele noastre între 1 şi 10 milioane, unii dintre ei trăind în comunităţi extrem de izolate în locurile unde au fugit cu secole în urmă pentru a evita persecuţiile. O parohie de vechi-credincioşi din Statele Unite a intrat în comuniune cu Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei.

În prezent, bisericile de vechi-credincioşi din Rusia au început procedurile de retrocedare a proprietăţilor lor, cu toate că vechi-credincioşii (spre deosebire de Ortodoxia aproape oficială) trebuie să facă faţă multor dificultăţi în refacerea drepturilor de restituire pentru bisericile lor. În Moscova există biserici ale tuturor ramurilor importante de vechi-credincioşi: Rogozhskaya Zastava (Popovtsy din centrul oficial al Ierarhiei Belokrinitskaya), o catedrala a Ierarhiei Novozybkovskaya în Zamoskvorech'ye şi Preobrazhenskaya Zastava unde Pomortsy şi Fedoseevtsy coexistă.

Fișier:Evstafiev-old-believers-oregon-usa.jpg
Vechi-credincios rus în Woodburn, Oregon. Foto de Mikhail Evstafiev.

În lumea vechi-credincioşilor, doar Pomortsy şi Fedoseevtsy se tratează una pe cealaltă aproape bine; nici una din celelalte denominaţiuni nu o recunoaşte pe cealaltă. Vechi-credincioşii obişnuiţi au tendinţe de ecumenism în interiorul ramurilor, dar aceste tendinţe nu au suport printre liderii oficiali ai comunităţilor.

Vechi-credincioşii zilelor noastre trăiesc în lumea întreagă unde s-au împrăştiat în principal datorită persecuţiilor de sub ţari şi datorită revoluţiei ruse din 1917. Comunităţi importante de vechi-credincioşi există în Plamondon, Alberta; Woodburn, Oregon; Erie, Pennsylvania; Erskine, Minnesota şi în diferite părţi din Alaska inclusiv până aproape de Homer (Voznesenka, Razdolna şi Kachemak Selo), Anchor Point (Nikolaevsk) şi Delta Junction. De asemenea, există o comunitate înfloritoare în Sydney, Australia.

Grupuri de vechi-credincioşi

Cu toate că vechii-credincioşii au apărut ca rezultat al opoziţiei la reforma lui Nikon, ei nu constituie un bloc unitar. De fapt, vechi-credincioşii sunt caracterizaţi printr-o mare diversitate de grupuri care declară diferite interpretări ale tradiţiei bisericii şi, adesea, nu sunt în comuniune unii cu alţii. Unele grupuri merg până acolo încât practică rebotezarea înainte de a primii în mijlocul lor membrii care anterior au fost în alte grupuri.

Terminologia folosită pentru diviziunile din cadrul denominaţiunilor de vechi-credincioşi nu face întotdeauna o separare exactă. În general, oamenii se pot referi la o mişcare sau grup mai larg — în special în cazul celor importante cum ar fi popovtsy şi bespopovtsy — cu termenul de soglasie sau soglas ("înţelegere" sau mai general "confesiune"). Un alt termen, tolk ("învăţătură") se aplică de obicei diviziunilor mai mici din cadrul "confesiunilor" importante. În particular pot fi considerate ca secte multiple care au apărut în cadrul mişcării bespopovtsy.

Popovtsy

Deoarece niciunul din episcopi nu a aderat la vechi-credincioşi (cu excepţia episcopului Pavel de Kolomna, care a fost executat), preoţii din succesiunea apostolică au dispărut curând. La această dilemă au apărut două răspunsuri: vechi-credincioşii cu “preoţie” (поповцы (Popovtsy)) şi vechi –credincioşii fără preoţie (беспоповцы (Bespopovtsy — literar "cei fără preoţi")).

Popovtsy reprezintă opoziţia conservativă cea mai moderată, aceia care au continuat s-au străduit să continue viaţa bisericească în forma de dinainte de reformele lui Nikon. Ei au recunoscut preoţii hirotoniţi de Biserica Ortodoxă Rusă de stil nou şi care au aderat la mişcarea vechi-credincioşilor şi au denunţat reformele lui Nikon. În 1846 ei l-au convins pe Amvrosii Popovici (1791-1863), un episcop ortodox grec destituit pe care presiunile turcilor îl îndepărtaseră din scaunul de Sarajevo, să devină un vechi-credincios şi să hirotonească trei preoţi ruşi vechi-credincioşi ca episcopi. În 1859, numărul episcopilor vechi-credincioşi din Rusia a ajuns la zece şi ei şi-au înfiinţat propriul episcopat, aşa-numita Ierarhia Belokrinitskaya. Nu toţi vechi-credincioşii cu preoţi recunosc această ierarhie. Dizidenţii, cunoscuţi sub numele de беглопоповцы (beglopopovtsy) şi-au procurat propria ierarhie în anii 1920. Astfel vechi-credicncioşii cu preoţi se manifestă prin două biserici care împărtăşesc aceleaşi credinţe, dar ale căror ierarhii se consideră una pe cealaltă ca ilegitimă. Popovtsy au preoţi, episcopi şi toate Sfintele Taine, inclusiv Euharistia.

Bespopovtsy

Bespopovtsy (cei "fără preoţi") au respins "Lumea" unde domneşte Antihrist; ei propovăduiesc sfârşitul iminent al lumii, asceticismul şi aderenţa la vechile forme de cult şi la credinţa veche. Bespopovtsy pretind că adevărata Biserică a lui Hristos a încetat să existe în pe Pământ şi astfel ei au renunţat la preoţi şi la toate Sfintele Tainecu excepţia botezului. Mişcarea Bespopovtsy are mai multe sub-grupuri. Bespopovtsy nu au preoţi şi nici Euharistie.

    • Pomortsy sau Danilovtsy (nu trebuie confundaţi cu Pomor) îşi au originea în Rusia Europeană Nordică (Karelia rusă, regiunea Arkhangelsk). Iniţial ei au respins căsătoria şi rugăciunea pentru ţar.
    • Novopomortsy, sau "Pomortsy noi" – acceptă căsătoria
    • Staropomortsy, "Pomortsy vechi" – resping căsătoria
    • Fedoseevtsy – “Societatea vechi-credincioşilor creştini a confesiunii vechiului Pomortsy necăsătoriţi” (1690- prezent); resping căsătoria şi practică un ascetism de tip cloister.
    • Fillipovtsy.
    • Chasovennye (de la cuvântul chasovnya – o capelă) – ramura siberiană. Iniţial, Chasovennye au avut preoţi, dar mai târziu au decis să treacă la o tradiţie fără preoţi. Mai sunt cunoscuţi sub numele de Semeyskie (în zonele din estul Lacului Baykal).

Bespopovsty: grupuri minore

Pe lângă aceste grupuri importante, au apărut şi dispărut multe grupuri mărunte în diverse perioade începând cu sfârşitul secolului al XVII-lea:

  • Aristovtsy (începutul secolului al XIX-lea spre începutul secolului XX; dispărut) – de la numele comerciantului Aristov;
  • Titlovtsy (dispărut în secolul XX) – desprins din Fedoseevtsy, predicau folosirea inscripţiei lui Pilat de pe cruce (titlo), ceea ce alte grupuri respingeau;
  • Confesiunea troparului (troparschiki) – un grup care îl pomenea pe ţar în imnuri (tropare);
  • Confesiunea lui Daniel a celor “parţial căsătoriţi” (danilovtsy polubrachnye);
  • Confesiunea Adamant (adamantovy) – refuzau să folosească bani şi paşaport (deoarece aveau pecetea lui Antihrist);
  • Confesiunea lui Aaron (aaronovtsy) – a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, orbitând în jurul Fillipovtsy.
  • “Confesiunea bunicii” sau cei auto-botezaţi – practicau auto-botezul sau botezul realizat de moaşe (babushki), deoarece preoţia — în opinia lor — a încetat să existe;
  • “Şoptitorii la gaură” (dyrniki) – renunţaseră la cinstirea icoanelor şi se rugau spre est printr-o gaură în perete (!);
  • Melchisedecii (în Moscova şi în Bashkortostan) – practicanţi ai unui cult mirean "cvasi-euharistic";
  • “Fugarii” (beguny) sau “Vagabonţii” (stranniki);
  • “Netovtsy” sau Confesiunea Mântuitorului – respingeau posibilitatea celebrării Sfintelor Taine şi rugăciunea în biserici; numele vine de la rusescul net "nu", deoarece ei spuneau "nu" tainelor, "nu" bisericilor, "nu" preoţilor etc.

Yedinovertsy

Yedinovertsy (единоверчество) – Au hotărât să redevină parte din Biserica Ortodoxă Rusă oficială păstrându-şi cultul vechi. Prima dată apăruţi în 1800, Yedinovertsy au intrat sub omoforul Bisericii Ortodoxe Ruse. Ei au păstrat cultul pre-nikonian. Îi putem numi "vechi-ritualişti", dar ei nu sunt "vechi-credincioşi" în adevăratul sens al cuvântului.

Diferenţe dintre vechi-credincioşi şi Ortodoxia rusă post-nikoniană

Icoană din secolul al VI-lea care îl prezintă pe Hristos binecuvântând. Două degete sunt întinse iar trei culcate. Vechi-credincioşii consideră că acesta este modul adecvat de a face Semnul Crucii.
  • Vechi-credincioşii folosesc două degete pentru a-şi face Semnul Crucii (două degete ţinute drept, trei lipite de podul palmei) în timp ce ortodocşii de stil-nou folosesc trei degete pentru Semnul Crucii (trei degete ţinute drept, două lipite de podul palmei). În general, ritualiştii vechi spun Rugăciunea lui Iisus făcându-şi Semnul Crucii în timp ce ritualiştii noi folosesc simbolul Sfintei Treimi pentru Semnul Crucii. Acest lucru este o deosebire semnificativă între cele două ramuri ale Ortodoxiei Ruse şi este una din cele mai uşor de observat.
  • Vechi-credincioşii resping toate schimbările şi amendamentele din textele liturgice şi cult introduse de reforma Patriarhului Nikon. Astfel, ei continuă să folosească traducerea în slavona veche anterioară reformelor a textelor sacre, inclusiv a Psaltirii, forţându-se să păstreze intacte practicile "pre-nikoniene" ale Bisericii Ruse.
  • Vechi-credincioşii recunosc doar botezul realizat prin scufundare de trei ori şi resping validitatea oricărui botez realizat printr-o metodă diferită (de exemplu prin turnare sau stropire, aşa cum acceptă Biserica Rusă, ocazional, din secolul al XVIII-lea).
  • Vechi-credincioşii se opun, în principiu, ecumenismului, în ciuda multor exemple de bune relaţii şi colaborări cu alte biserici Ortodoxe Răsăritene.

Vechi-credincioşii şi Ortodoxia de stil nou au foarte multe diferenţe mici, dar esenţiale în cultul bisericilor respective. Atmosfera şi modul de desfăşurare al cultului diferă:

    • Vechi-credincioşii slujesc Sfânta Liturghie cu şapte părticele, în loc de cinci ca în Ortodoxia de stil nou.
    • Vechi-credincioşii cântă refrenul aliluia de două ori după psalmodiere, nu de trei ori.
    • Vechi-credincioşii nu folosesc cântarea polifonică, doar cântarea monofonă (la unison). De asemenea, au propriul mod de notare a muzicii: nu prin notaţia liniară ci folosind semne speciale — kryuki sau znamena ("cârlige": sau "steaguri"; vezi Cântarea Znamenny). Vechi credincioşii practică mai multe tipuri de Cântare Znamenny: znamenny raspev, stolpovoy raspev, pomorsky raspev (sau cântarea), demestvenny raspev, etc.
    • Vechi-credincioşii folosesc doar icoane ale iconografiei ruse sau bizantine vechi; ei nu cred în cinstirea imaginilor realiste ale lui Hristos, ale Maicii Domnului şi ale sfinţilor ca icoane (care au o largă acceptare în Ortodoxia de stil nou). Vechi-ritualiştii nu acceptă reproduceri fotografice sau tipărite ale icoanelor în cultul lor.
    • Vechi-credincioşii nu îngenunchiază la rugăciune, dar, în comparaţie cu ortodocşii de stil nou, fac mai multe plecăciuni şi mătănii. În timpul mătăniilor, vechi-credincioşii folosesc un mic covoraş special, numit podruchnik, punându-şi mâinile pe el. Degetele folosite pentru Semnul Crucii trebuie să rămână curate în timpul rugăciunii.
    • În medie, slujbele vechi-credincioşilor durează de două până la de trei ori mai mult decât în Ortodoxia de stil nou. În general, vechi-credincioşii insistă pe urmarea alineatelor până la virgulă şi se abţin de la scurtarea citirilor din Psaltire şi ale imnografiei. De asemenea, au tendinţa de a combina mai multe slujbe la un loc, de multe ori de prisos. Astfel, o "slujbă de priveghere" tipică a vechi-ritualiştilor (vsenoschnoe bdenie) va include o vecernie prescurtată ("mică"), o vecernie solemnă ("mare"), pavecerniţă, slujba de la miezul nopţii, utrenie şi Prima Oră.
Lestovka
    • În timp ce spun rugăciuni repetate, vechi-credincioşii folosesc un tip special de mătănii numit lestovka.
    • Vechi-credincioşii care au hirotonit preoţii au o pregătire pentru Sfânta Împărtăşanie mult mai strictă — cu reguli de postire stricte în săptămâna de dinaintea Împărtăşirii. Acest lucru explică în parte de ce Împărtăşirea în rândul laicilor are loc de obicei în Postul Mare şi în celelalte posturi lungi.
    • Este un obicei obişnuit ca după fiecare spovedanie să fie făcute câteva epitimia?. De obicei, acest lucru înseamnă câteva plecăciuni care sunt numărate cu ajutorul lestovka.
  • Ovechi credincioşii nu venerează sfinţi de după 1666. De exemplu, ei nu îl cinstesc pe Sfântul Serafim de Sarov, unul din cei mai bine cunoscuţi sfinţi din secolul XIX. Pe de altă parte, multe comunităţi ecleziastice de vechi-credincioşi au canonizat câţiva sfinţi care nu sunt recunoscuţi de Biserica Ortodoxă Rusă, cum ar fi Avacum şi alţii.
  • Vechi-credincioşii folosesc icoane din turnate (din argint, bronz) şi sculptate (din lemn) la fel de mult ca şi pe cele pictate. Ortodoxia de stil nou interzice folosirea icoanelor în relief. În cercurile de vechi-credincioşii această practică a continuat şi a devenit foarte populară, deoarece adesea vechi-credincioşii trebuiau să-şi ascundă credinţa religioasă. Icoane turnate de mici dimensiuni (şi în plus, adeseori, pliabile; vezi skladen) s-au dovedit foarte folositoare în această direcţie.

De asemenea, vechi-credincioşii au obiceiuri zilnice unice. Ei consideră că raderea bărbii este un păcat, cu toate că unele denominaţiuni moderne de vechi-credincioşi arată mult mai multă toleranţă faţă de feţele bărbierite. Unele denominaţiuni Bespopovsty interzic consumul de cafea şi ceai. Fumatul sau folosirea de orice fel de alt tutun este considerat un păcat de moarte. Cei mai stricţi şi eshatologici Bespopovsty practică anumite abţineri referitor la contactul cu restul lumii. Acestea pot cuprinde împărţirea hranei cu oameni de altă credinţă, folosirea bunurilor şi vaselor proprii, etc.

Validitatea teoriei reformiste: izvoare ale tradiţiilor ruseşti

Vladimir i-a convertit oficial pe slavii răsăriteni la creştinism în 988 iar poporul a adoptat practicile liturgice ortodoxe greceşti. La sfârşitul secolului al XI-lea, eforturile Sfântului Teodosie al Peşterilor (Феодосий Киево-Печерский, dec. 1074) au introdus aşa-numitul Tipic studit în Rusia. Acest Tipic reflecta tradiţiile comunităţii monahale orăşeneşti a faimoasei Mănăstiri Studion din Constantinopol. Tipicul studit era predominant în partea vestică a Imperiului Bizantin şi a fost acceptat în teritoriile ruseşti. La sfârşitul secolului al XIV-lea, prin munca Sfântului Ciprian, Mitropolit de Moscova şi Kiev, practicile liturgice studite au fost înlocuite treptat în Rusia cu aşa-numitul Tipic de la Ierusalim sau Tipicul Sfântului Sava - iniţial, o adaptare a liturgicii studite la obiceiurile mănăstirilor palestiniene. Procesul de schimbare graduală a tipicului vor continua de-a lungul secolului al XV-lea şi, din cauza vitezei reduse de implementare, vor întâmpina o rezistenţă mult mai redusă decât reformele lui Nikon, realizate abrupt şi violent. Cu toate acestea, de-a lungul secolelor XV-XVII, copiştii ruşi au continuat să insereze anumite texte studite în forma generală a Tipicului de la Ierusalim. Acest lucru explică diferenţele dintre versiunile moderne ale Tipicului, folosit de Biserica Rusă şi Tipicul de la Ierusalim ediţia rusă pre-nikoniană, numită Oko Tserkovnoe (în ruseşte "ochiul bisericii"). Această versiune pre-nikoniană, care îşi are baza în ediţiile tipărite la Moscova în 1610, 1633 şi 1641, continuă să fie folosită de vechi-credincioşii moderni.

Totuşi, în vremea polemicilor împotriva vechi-credincioşilor, Biserica Ortodoxă Rusă oficială a pretins adesea că aceste discrepanţe (care reieşeau din textele bisericilor rusă şi greacă) sunt inovaţii ruseşti, erori sau traduceri arbitrare. Această acuzaţie de "inovaţie rusească" a reapărut repetat în cărţile şi în tratatele şi catehezele anti-rascolnice, inclusiv în, de exemplu, acelea ale lui Dimitrie de Rostov. Evaluarea critică a izvoarelor şi esenţa reformelor nikoniene a început doar în anii 1850 prin munca deschizătorului de drumuri Nikolai F. Kapterev (1847-1917), continuată ulterior de Serge Zenkovsky. Kapterev a demonstrat—pentru prima dată audienţei largi a ruşilor—că de fapt cultul respins şi condamnat de reformele nikoniene era formată din obiceiurile originale ale Bisericii Ortodoxe care suferiseră modificări în practica greacă în timpul secolelor XV şi XVI, dar care rămăseseră neschimbate în Rusia. S-a demonstrat că practicile liturgice pre-nikoniene, inclusiv unele elemente dinTipicul rus, Oko Tserkovnoe, au păstrat multe elemente bizantine timpurii, fiind de fapt mai aproape de textele timpurii bizantine decât unele obiceiuri greceşti târzii (Kapterev, N.F. 1913; Zenkovsky, S.A. 2006).

Este de remarcat faptul că acei savanţi care au deschis calea reevaluării reformelor din Biserica Rusă— Kapterev şi E.E. Golubinsky — erau ei înşişi membrii ai bisericii "oficiale", dar au studiat cauzele şi ambianţa reformelor şi a schismei care a rezultat. Cercetările lor au reevaluat teoria oficială privind cărţile şi cultul vechi rusesc ca nesustenabilă. Zenkovsky l-a descris pe Kapterev ca [...] primul istoric care a pus sub semnul întrebării teoria privind “pervertirea” sau incorectitudinea vechiului cult rusesc şi care a demonstrat că vechiul cult nu era în întregime alterat, ci dimpotrivă, păstrase anumite elemente bizantine timpurii, printre care şi Semnul Crucii cu două degete, care ulterior va fi schimbat de greci înşişi, în secolele al XII-lea şi al XIII-lea, care au cauzat discrepanţele dintre cultul nou grecesc şi cultul rusesc vechi. — Zenkovsky, S.A., Russkoe staroobrjadčestvo, 1970,1990, p. 19-20. </blockquote>

Justificarea credinţei vechi

Fișier:Raskolnikchurch.jpg
Biserică a vechi-credincioşilor în Ulan Ude, Buriatia, Rusia

Schisma credinţei vechi nu a decurs pur şi simplu ca rezultat al unor indivizi cu putere şi influenţă. Schisma are cauze complexe, dezvăluind procese istorice şi circumstanţe din societatea rusă a secolului al XVII-lea. Aceia care s-au separat de ierarhia bisericii oficiale a statului aveau de fapt opinii divergente despre biserică, credinţă, societate, puterea statului şi subiecte oficiale. Astfel, termenul colectiv de “vechi-credincioşi” grupează împreună mişcări diferite din societatea rusă care de fapt existau cu mult înainte de 1666/1667. Ei aveau o neîncredere în puterea statului şi în episcopat, insistând asupra dreptului poporului de a-şi rostui viaţa spirituală şi exprimând năzuinţa de a atinge un astfel de ţel.

Atât popovtsy cât şi bespopovtsy, cu toate că propovăduiau învăţături teologice şi fiziologice diferite, au manifestat porniri spirituale, eshatologice şi mistice diferite în toate aspectele religiei ruseşti şi ale vieţii spirituale. Se poate accentua schisma prin prisma mediului politic şi cultural al vremii: influenţa apuseană în creştere, secularizarea şi încercare de subordonare a Bisericii faţă de stat. Cu toate acestea, vechi-credincioşii au încercat înainte de toate să apere şi să păstreze puritatea credinţei ortodoxe, sub forma cultului vechi, ceea ce i-a făcut pe mulţi să se opună reformelor bisericii Patriarhului Nikon chiar şi cu preţul vieţii.

Cei din afară i-au zugrăvit adesea pe vechi-credincioşi ca pe nişte fanatici şi obscuri în credinţă care au provocat moartea a zeci de mii de oameni ignoranţi. Totuşi, poporul din vremea aceea simţea că formele de cult exprimă esenţa reală a credinţei lor. Vechi-credincioşii susţin că păstrarea unui anumit "microclimat" care permite mântuirea sufletului nu numai prin respectarea poruncilor lui Hristos, dar şi prin păstrarea cu grijă a tradiţiei Bisericii, care conţine puterea spirituală şi înţelegerea secolelor trecute, îmbrăcată în forme exterioare.

Circumstanţele prin care reformele lui Nikon au luat în considerare în principal textele şi cultul liturgice, de multe ori duc la considerarea credinţei vechi-credincioşilor ca fiind extrem de conservativă, incapabilă de dezvoltare şi preferând forma în locul conţinutului. Din punctul de vedere al unui vechi-credincios, ideea unui conţinut a priori prevalând în faţă formei apare ca simplistă. Pentru a ilustra răspunsul lor vom folosi poezia. Dacă cineva converteşte poezia în proză, "conţinutul" poemului poate rămâne intact, dar poemul îşi va pierde farmecul, impactul emoţinal şi mult din capacitatea sa de a influenţa reacţia audienţei; mai mult, în esenţă poemul nu va mai exista. În cazul cultului religios, forma şi conţinutul nu sunt doar două entităţi separate, autonome, ci se conectează una cu cealaltă prin relaţii complexe, inclusiv prin dimensiuni teologice, psihologice, fenomenologice, estetice şi istorice.

Aceste aspecte, la rândul lor, joacă un rol în percepţia acestor ritualuri de către credincioşi şi în viaţa lor spirituală. Luând în considerare faptul că ritualurile Bisericii, chiar de la începuturile lor, au avut o legătură cu adevărul dogmatic, schimbarea acestor ritualuri poate avea un efect groaznic asupra conştiinţei religioase şi un impact puternic asupra credincioşilor.

Cu toate acestea, secolele de persecuţii şi natura originii acestora i-a făcut pe mulţi vechi-credincioşi să fie din punct de vedere cultural foarte conservativi şi neîncrezători faţă de orice ei consideră ca fiind insuficient de rusesc. Unii vechi-credincioşi merg până acolo încât consideră că practicile şi artefactele ortodoxe ruseşti pre-nikoniene ca aparţinându-le exclusiv, respingând Bisericii Ortodoxe Ruse orice drept asupra istoriei de dinaintea Patriarhului Nikon.

În orice caz, istoria economică a Rusiei de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX dezvăluie faptul că familiile de comercianţi vechi-credincioşi erau mult mai flexibile şi deschise inovaţiilor în tmp ce construiau fabrici şi dădeau startul primelor industrii ruseşti. Această observaţie este în aparentă contradicţie cu doctrina oficială a vechi-credincioşilor, dar secole de rezistenţă a dezvoltat în ei obiceiul de a lucra şi trăi fără mare preocupare faţă de intervenţia statului sau fără influenţele curentelor culturale. De asemenea, vechi-credincioşii îşi împrumută bani la o dobândă mult mai mică decât orice instituţie financiară sau individ, ceea ce i-a ajutat la crearea de reţele încrucişate şi la acumularea de capital.

Biserici ale vechi-credincioşilor

Referinţe şi bibliografie

  • În engleză:
    • Cherniavsky, M., "The Reception of the Council of Florence in Moscow" and Shevchenko I., "Ideological Repercussions of the Council of Florence", Church History XXIV (1955), 147-157 and 291-323 (articles)
    • Crummey, Robert O. The Old Believers & The World Of Antichrist; The Vyg Community & The Russian State, Wisconsin U.P., 1970
    • Gill, T. The Council of Florence, Cambridge, 1959
    • Meyendorff, P.": Russia - Ritual and Reform: The Liturgical Reforms of Nikon in the 17th Century", St Vladimir's Seminary Press, Crestwood, NY, 1991
    • Zenkovsky, Serge A. "The ideology of the Denisov brothers", Harvard Slavic Studies, 1957. III, 49-66
    • Zenkovsky, S.: "The Old Believer Avvakum", Indiana Slavic Studies, 1956, I, 1-51
    • Zenkovsky, Serge A.: Pan-Turkism and Islam in Russia, Harvard U.P., 1960 and 1967
    • Zenkovsky, S.: "The Russian Schism", Russian Review, 1957, XVI, 37-58
  • În rusă:
    • Зеньковский С.А. Русское старообрядчество, том I и II, Москва 2006 / Zenkovsky S.A. “Russia’s Old Believers”, volumes I and II, Moscow 2006
    • Голубинский Е.Е. История русской церкви, Москва 1900 / Golubinskij E.E. “History of the Russian Church”, Moscow 1900
    • Голубинский Е.Е. К нашей полимике со старообрядцами, ЧОИДР, 1905 / “Contribution to our polemic with the Old believers”, ČOIDR, 1905
    • Каптерев Н.Ф. Патриарх Никон и его противники в деле исправления церковныx обрядов, Москва 1913 / Kapterv N.F. “Patriarch Nikon and his opponents in the correction of church rituals”, Moscow 1913
    • Каптерев Н.Ф. Характер отношений России к православному востоку в XVI и XVII вв., Москва 1914/Kapterev N.F. "Character of the relationships between Russia and the orthodox East in the XVI and XVII centuries", Moscow 1914
    • Карташов А.В. Очерки по иситории русской церкви, Париж 1959 / Kartašov A.V. “Outlines of the history of the Russian church”, Paris 1959
    • Ключевский И.П. Сочинения, I – VIII, Москва 1956-1959 / Ključevskij I.P. "Works", I – VIII, Moscow 1956-1959
    • Мельников Ф.И., Краткая история древлеправославной (старообрядческой) церкви. Барнаул, 1999 (Russian) / Melnikov F.I., 1999 “Short history of the Old orthodox (Old ritualist) Church” Barnaul 1999

Izvoare

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Rascolnici&oldid=11344”