Sofronie Miclescu: Diferență între versiuni
RappY (Discuție | contribuții) m (Adăugare legătură) |
RappY (Discuție | contribuții) m (Adăugare legătură) |
||
Linia 30: | Linia 30: | ||
După 25 de ani în care a păstorit Episcopia Hușilor, în 1851 a fost ales [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]]. | După 25 de ani în care a păstorit Episcopia Hușilor, în 1851 a fost ales [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]]. | ||
− | A fost un sprijinitor al Unirii Principatelor. Astfel, în 1957 mitropolitul Sofronie, împreună cu tot clerul pe care-l păstorea, s-a opus caimacamului Nicolae Vogoride, reușind anularea alegerilor măsluite de către acesta. A fost ales președinte al Divanului Ad-Hoc al Moldovei (septembrie-decembrie 1857), lucrările acestuia încheindu-se cu adoptarea mai multor hotărâri, printre care: respectarea vechilor capitulații dintre Țările Române și Înalta Poartă, din 1393, 1460, 1513 și 1634, care prevedeau că acestea sunt teritorii neocupate și independente, convocarea unei Adunări obștești pe o bază electorală „după datinele cele mai vechi ale țării”, | + | A fost un sprijinitor al [[Preoții ortodocși români și unirea din 1859|Unirii Principatelor]]. Astfel, în 1957 mitropolitul Sofronie, împreună cu tot clerul pe care-l păstorea, s-a opus caimacamului Nicolae Vogoride, reușind anularea alegerilor măsluite de către acesta. A fost ales președinte al Divanului Ad-Hoc al Moldovei (septembrie-decembrie 1857), lucrările acestuia încheindu-se cu adoptarea mai multor hotărâri, printre care: respectarea vechilor capitulații dintre Țările Române și Înalta Poartă, din 1393, 1460, 1513 și 1634, care prevedeau că acestea sunt teritorii neocupate și independente, convocarea unei Adunări obștești pe o bază electorală „după datinele cele mai vechi ale țării”, |
unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele de România, principe străin cu tron ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui succesori să fie crescuți în religia țării și altele.<ref name="Focseneanu">Eleodor, Focșeneanu, ''Istoria constituțională a României 1859-1991'', ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 17-18.</ref> De asemenea, el a prezidat și Adunarea electivă a Moldovei, în care Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei (5/17 ianuarie 1859), primul pas concret spre Unirea Principatelor. | unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele de România, principe străin cu tron ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui succesori să fie crescuți în religia țării și altele.<ref name="Focseneanu">Eleodor, Focșeneanu, ''Istoria constituțională a României 1859-1991'', ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 17-18.</ref> De asemenea, el a prezidat și Adunarea electivă a Moldovei, în care Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei (5/17 ianuarie 1859), primul pas concret spre Unirea Principatelor. | ||
Versiunea curentă din 20 aprilie 2024 15:42
Afiliere canonică (jurisdicție) |
Biserica Ortodoxă Română |
Funcția episcopală | |
Reședință | Iași |
Titlul | Mitropolit al Moldovei |
Formulă de adresare | IPS |
Perioada | 1851-1860 |
Predecesor | Veniamin Costache |
Succesor | Calinic Miclescu |
Cariera ecleziastică | |
Hirotonire preot | 1824 |
Hirotonire episcopală | 3 iunie 1826 |
Episcopi consecratori | |
Titluri precedente (scaune episcopale) |
Episcop al Hușilor (1826-1851) |
Alte funcții | |
Date personale | |
Data nașterii | 1790 |
Locul nașterii | Suceava |
Data morții | d. 18 mai 1861 |
Locul morții | Mănăstirea Slatina |
Sofronie Miclescu (pe numele de mirean Sandu Miclescu; n. 1790, Suceava - d. 18 mai 1861, Mănăstirea Slatina, județul Suceava) a fost episcop al Hușilor (1826-1851) și Mitropolit al Moldovei (1851-1860).
Viața
Sandu Miclescu s-a născut în jurul anului 1790 într-o familie de boieri moldoveni, fiind fiul marelui vornic Constantin Miclescu și al soției sale Zoe, născută Vârnav. Fratele său, logofătul Scarlat Miclescu, este tatăl Mitropolitului primat al României, Calinic Miclescu.
A fost tuns în monahism la Mănăstirea Secu (1818), primind numele monahal Sofronie. După ce a trecut la Mănăstirea Neamț, a fost hirotonit ierodiacon (în 1821), apoi ieromonah (în 1824).
Pentru meritele sale deosebite în viața religioasă a Moldovei, a fost ales Episcop al Hușilor (la 26 mai 1826; hirotonit la 3 iunie în același an).
După 25 de ani în care a păstorit Episcopia Hușilor, în 1851 a fost ales Mitropolit al Moldovei.
A fost un sprijinitor al Unirii Principatelor. Astfel, în 1957 mitropolitul Sofronie, împreună cu tot clerul pe care-l păstorea, s-a opus caimacamului Nicolae Vogoride, reușind anularea alegerilor măsluite de către acesta. A fost ales președinte al Divanului Ad-Hoc al Moldovei (septembrie-decembrie 1857), lucrările acestuia încheindu-se cu adoptarea mai multor hotărâri, printre care: respectarea vechilor capitulații dintre Țările Române și Înalta Poartă, din 1393, 1460, 1513 și 1634, care prevedeau că acestea sunt teritorii neocupate și independente, convocarea unei Adunări obștești pe o bază electorală „după datinele cele mai vechi ale țării”, unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele de România, principe străin cu tron ereditar, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei apusene, ai cărui succesori să fie crescuți în religia țării și altele.[1] De asemenea, el a prezidat și Adunarea electivă a Moldovei, în care Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei (5/17 ianuarie 1859), primul pas concret spre Unirea Principatelor.
A păstorit Mitropolia Moldovei până la 7 noiembrie 1860, când a fost suspendat din scaunul mitropolitan deoarece s-a opus unor reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza care duceau la un amestec evident al puterii politice în treburile Bisericii. La 18 ianuarie 1861 și-a dat demisia (paretisis) din înalta sa funcție arhierească, pentru a aplana astfel conflictul dintre mitropolie și domnitorul țării. S-a retras la Mănăstirea Slatina, unde a decedat la 18 mai 1861. A fost înmormântat în pridvorul bisericii voievodale de la Mănăstirea Neamț (acolo unde a fost îngropat mai târziu, în 1886, și nepotul său, mitropolitul Calinic Miclescu).
Note
- ↑ Eleodor, Focșeneanu, Istoria constituțională a României 1859-1991, ediția a II-a, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 17-18.
Bibliografie
Sofronie Miclescu | ||
---|---|---|
Precedat de: Veniamin Costache |
Mitropolit al Moldovei 1851-1860 |
Urmat de: Calinic Miclescu |
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Episcopi > Mitropoliți > Mitropoliți români
Categorii > Teologie > Eclesiologie > Jurisdicții
Categorii > Teologie > Eclesiologie > Jurisdicții > Mitropolia Moldovei
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Biserica Ortodoxă Română
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Ierarhi români
Ortodoxia în România > Ortodoxia în România > Ierarhi români