Mănăstirea Neamț: Diferență între versiuni
(→Arhitectura: completări) |
m (→Arhitectura) |
||
| Linia 39: | Linia 39: | ||
Marea biserică din centrul incintei, „Înălțarea Domnului”, ctitorie a lui [[Ștefan cel Mare]] se impune prin planul și liniile sale măiestrit proporționate, ca și prin bogata și decorare a fațadelor. Peste fundație, prevăzută cu un soclu având două lărgiri succesive, se înalță pereții zidiți cu bolovani de râu și piatră până la două treimi din înălțimea lor. De la acest nivel și până la cornișa de piatră de sub streașină, paramentul este lucrat din cărămidă. Pe această porțiune a paramentului există două rânduri de ocnițe, deasupra cărora se desfășoară o bogată friză de ceramică smălțuită, compusă din discuri, romburi și triunghiuri împodobite cu motive vegetale și geometrice. La aceste elemente de policromie ale fațadelor se adăugă brâiele și pilaștrii de cărămidă smălțuită dispuse în câmpul zidăriei, precum și picturile exterioare din fresca ce se mai păstrează în unele ocnițe. Absidele, în partea lor inferioară, sunt decorate cu firide alungite până la soclu. Contraforturile, caracteristice arhitecturii moldovenești din acea epocă, sunt grupate simetric în jurul bisericii, două fiind dispuse în unghiurile vestice și câte unul de o parte și de alta în dreptul [[pronaos]]ului, în dreptul camerei mormintelor și în dreptul proscomidiarului și diaconicului, precum și unul mic în axul absidei estice. Ferestrele, prin care pătrunde lumina în camera mormintelor, [[naos]] și [[altar]], au fost lărgite și mărite în decursul timpului, dar cu ocazia lucrărilor de restaurare din 1958-1961 li s-a redat forma originară. Turla octogonală, cu patru ferestre și patru contraforturi, este înalțată pe două baze suprapuse, primă cu opt laturi iar a doua de forma stelată cu opt vârfuri, atât bazele cât și fațadele turlei fiind decorate cu ocnițe, firide, discuri și cărămizi smălțuite.<ref name="mmb"/> | Marea biserică din centrul incintei, „Înălțarea Domnului”, ctitorie a lui [[Ștefan cel Mare]] se impune prin planul și liniile sale măiestrit proporționate, ca și prin bogata și decorare a fațadelor. Peste fundație, prevăzută cu un soclu având două lărgiri succesive, se înalță pereții zidiți cu bolovani de râu și piatră până la două treimi din înălțimea lor. De la acest nivel și până la cornișa de piatră de sub streașină, paramentul este lucrat din cărămidă. Pe această porțiune a paramentului există două rânduri de ocnițe, deasupra cărora se desfășoară o bogată friză de ceramică smălțuită, compusă din discuri, romburi și triunghiuri împodobite cu motive vegetale și geometrice. La aceste elemente de policromie ale fațadelor se adăugă brâiele și pilaștrii de cărămidă smălțuită dispuse în câmpul zidăriei, precum și picturile exterioare din fresca ce se mai păstrează în unele ocnițe. Absidele, în partea lor inferioară, sunt decorate cu firide alungite până la soclu. Contraforturile, caracteristice arhitecturii moldovenești din acea epocă, sunt grupate simetric în jurul bisericii, două fiind dispuse în unghiurile vestice și câte unul de o parte și de alta în dreptul [[pronaos]]ului, în dreptul camerei mormintelor și în dreptul proscomidiarului și diaconicului, precum și unul mic în axul absidei estice. Ferestrele, prin care pătrunde lumina în camera mormintelor, [[naos]] și [[altar]], au fost lărgite și mărite în decursul timpului, dar cu ocazia lucrărilor de restaurare din 1958-1961 li s-a redat forma originară. Turla octogonală, cu patru ferestre și patru contraforturi, este înalțată pe două baze suprapuse, primă cu opt laturi iar a doua de forma stelată cu opt vârfuri, atât bazele cât și fațadele turlei fiind decorate cu ocnițe, firide, discuri și cărămizi smălțuite.<ref name="mmb"/> | ||
| − | [[Pridvor]]ul bisericii are peretele dinspre apus închis, dar este prevăzut cu două intrări prin uși dispuse față în față pe laturile de nord și de sud ale acestei încăperi. Cadrele acestor uși au arcuri în acoladă la partea lor superioară. Cele cinci ferestre ale pridvorului, trei spre vest și câte una pe laturile de nord și de sud, au ancadramente în stil gotic. Pridvorul este acoperit de o calotă emisferică sprijinită pe arcuri oblice, caracteristice arhitecturii medievale moldovenești. Trecerea în [[pronaos]] se face printr-un portal la care se disting torurile încheiate în arc frânt. Spre deosebire de pridvor, pronaosul este supraînălțat și se înscrie în planul clădirii ca un dreptunghi. Deasupra este boltit, având două calote despărțite printr-un arc median. În cele patru unghiuri ale încăperii, precum și la mijlocul pereților laterali se înalță câte un pilastru încadrat în zidărie, format dintr-un mănunchi de colonete subțiri așezate pe un soclu înalt și terminate la nivelul nașterii arcurilor bolții cu câte un capitel având profile gotice. Pronaosul și încăperea mormintelor sunt despărțite printr-un perete ce are o deschidere de trecere încadrată de baghete încrucișate și muluri gotice săpate în piatră. [[Naos]]ul bisericii are o formă | + | [[Pridvor]]ul bisericii are peretele dinspre apus închis, dar este prevăzut cu două intrări prin uși dispuse față în față pe laturile de nord și de sud ale acestei încăperi. Cadrele acestor uși au arcuri în acoladă la partea lor superioară. Cele cinci ferestre ale pridvorului, trei spre vest și câte una pe laturile de nord și de sud, au ancadramente în stil gotic. Pridvorul este acoperit de o calotă emisferică sprijinită pe arcuri oblice, caracteristice arhitecturii medievale moldovenești. Trecerea în [[pronaos]] se face printr-un portal la care se disting torurile încheiate în arc frânt. Spre deosebire de pridvor, pronaosul este supraînălțat și se înscrie în planul clădirii ca un dreptunghi. Deasupra este boltit, având două calote despărțite printr-un arc median. În cele patru unghiuri ale încăperii, precum și la mijlocul pereților laterali se înalță câte un pilastru încadrat în zidărie, format dintr-un mănunchi de colonete subțiri așezate pe un soclu înalt și terminate la nivelul nașterii arcurilor bolții cu câte un capitel având profile gotice. Pronaosul și încăperea mormintelor sunt despărțite printr-un perete ce are o deschidere de trecere încadrată de baghete încrucișate și muluri gotice săpate în piatră. [[Naos]]ul bisericii are o formă dreptunghiulară, lărgită prin absidele laterale semicirculare. El este încoronat de turla clădită pe două rânduri de arcuri oblice. Absida altarului are o formă semicirculară și este despărțită de naos prin [[catapeteasmă|catapeteasma]] sculptată și aurită.<ref name="crestinortodox"/> |
==Mănăstirea Neamț în prezent== | ==Mănăstirea Neamț în prezent== | ||
Versiunea de la data 14 octombrie 2014 13:32
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
| Mănăstirea Neamț | |
| |
| Jurisdicție | Mitropolia Moldovei şi Bucovinei |
| Tip | călugări |
| Înființată | secolul XIV |
| Ctitori | Petru Mușat Ștefan cel Mare |
| Stareț | Arhimandrit Benedict Sauciuc |
| Mărime aprox. | 100 de viețuitori |
| Localizare | comuna Vânători, jud. Neamț, la aproximativ 15km N-V de Târgu Neamț |
| Limba liturgică | română |
| Cântarea | bizantină |
| Schituri, metocuri și chilii | schitul Vovidenia |
| Hramuri | Înălţarea Domnului |
| Site web oficial | http://neamt.mmb.ro |
Mănăstirea Neamț este o mănăstire ortodoxă de călugări situată în satul Mănăstirea Neamț, comuna Vânători-Neamț, judeţul Neamț, România. Este o ctitorie a voievodului Petru Mușat (1375-1391), fiind cel mai vechi și mai mare așezământ monahal din Moldova[1], supranumit „Ierusalimul ortodoxiei române”[2].
Mănăstirea Neamț este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare NT-II-a-A-10629.[3]
Istoric
Primul ctitor al acestui sfânt lăcaș a fost Petru Mușat, Domn al Moldovei între 1375-1391. El a construit mănăstirea pe locul unui schit mai vechi, în apropiere de Cetatea Neamțului, ridicată tot de el.[4]
Primul document scris despre Mănăstirea Neamț, care s-a păstrat, este actul din 7 ianuarie 1407, din în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, de către Iosif Mușat, primul mitropolit al Moldovei, rudă apropiată a lui Petru Mușat. Acest act arată că la acea dată Mănăstirea Neamț era înzestrată cu două sate dăruite de către Petru Mușat, două mori, două vii și mai avea și cărți, odăjdii și vase. Faptul acesta vine să confirme existența unui personal destul de numeros încă la acea dată, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să afirme că mănăstirea luase ființă cu mult înainte.[5]
Urmașii lui Petru Mușat pe tronul Moldovei au continuat construcțiile de la Mănăstirea Neamț, înzestrând-o cu chilii, diferite clădiri, turnuri și ziduri de aparare. Pe latura apuseană a incintei în formă de dreptunghi a mănăstirii străjuiește și în prezent turnul clopotniță, străbătut la baza sa de intrarea principală, boltită. Partea inferioară a acestui turn-clopotniță a fost zidită pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432), iar cele două niveluri superioare au fost ridicate ulterior.[5]
Actuala biserică a mănăstirii, având hramul Înălțarea Domnului, a fost zidită de Ștefan cel Mare în 1495-1497, acesta fiind considerat ca al doilea ctitor al Mănăstirii Neamț. Deasupra ușii de intrare în pridvor se află pisania bisericii, cu următorul conținut[1]:
- Doamne Iisuse Hristoase, primește acest hram care s-a zidit cu ajutorul Tău întru Slava Sfântă și Slăvită de la pământ la cer, Înălțarea Ta și Tu sfinte acopere-ne cu mila Ta, de acum și până în veac. Io Ştefan Voievod, cu mila Lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a binevoit și început și a zidit acest hram pentru Rugăciunea sa și a doamnei sale Maria și a fiului său Bogdan și a celorlalți fii ai săi și s-a săvârșit la anul 7605[6], iar al domniei sale anul patruzeci și cel dintâi curgător luna lui Noiembrie 14.
Tot Ștefan cel Mare a întărit privilegiile acordate mănăstirii de voievozii de dinaintea lui și a înzestrat-o, printre altele, cu un clopot mare (în 1485) și cu un panaghiar (în 1502).
Arhitectura
În afară de zidurile de apărare, turnul-clopotniță și biserica cu hramul „Înălțarea Domnului”, care și-au păstrat aspectul inițial, celelalte construcții din incinta sfintei mănăstiri, așa cum se prezintă ele astăzi, datează din secolele XVIII-XIX.
Marea biserică din centrul incintei, „Înălțarea Domnului”, ctitorie a lui Ștefan cel Mare se impune prin planul și liniile sale măiestrit proporționate, ca și prin bogata și decorare a fațadelor. Peste fundație, prevăzută cu un soclu având două lărgiri succesive, se înalță pereții zidiți cu bolovani de râu și piatră până la două treimi din înălțimea lor. De la acest nivel și până la cornișa de piatră de sub streașină, paramentul este lucrat din cărămidă. Pe această porțiune a paramentului există două rânduri de ocnițe, deasupra cărora se desfășoară o bogată friză de ceramică smălțuită, compusă din discuri, romburi și triunghiuri împodobite cu motive vegetale și geometrice. La aceste elemente de policromie ale fațadelor se adăugă brâiele și pilaștrii de cărămidă smălțuită dispuse în câmpul zidăriei, precum și picturile exterioare din fresca ce se mai păstrează în unele ocnițe. Absidele, în partea lor inferioară, sunt decorate cu firide alungite până la soclu. Contraforturile, caracteristice arhitecturii moldovenești din acea epocă, sunt grupate simetric în jurul bisericii, două fiind dispuse în unghiurile vestice și câte unul de o parte și de alta în dreptul pronaosului, în dreptul camerei mormintelor și în dreptul proscomidiarului și diaconicului, precum și unul mic în axul absidei estice. Ferestrele, prin care pătrunde lumina în camera mormintelor, naos și altar, au fost lărgite și mărite în decursul timpului, dar cu ocazia lucrărilor de restaurare din 1958-1961 li s-a redat forma originară. Turla octogonală, cu patru ferestre și patru contraforturi, este înalțată pe două baze suprapuse, primă cu opt laturi iar a doua de forma stelată cu opt vârfuri, atât bazele cât și fațadele turlei fiind decorate cu ocnițe, firide, discuri și cărămizi smălțuite.[5]
Pridvorul bisericii are peretele dinspre apus închis, dar este prevăzut cu două intrări prin uși dispuse față în față pe laturile de nord și de sud ale acestei încăperi. Cadrele acestor uși au arcuri în acoladă la partea lor superioară. Cele cinci ferestre ale pridvorului, trei spre vest și câte una pe laturile de nord și de sud, au ancadramente în stil gotic. Pridvorul este acoperit de o calotă emisferică sprijinită pe arcuri oblice, caracteristice arhitecturii medievale moldovenești. Trecerea în pronaos se face printr-un portal la care se disting torurile încheiate în arc frânt. Spre deosebire de pridvor, pronaosul este supraînălțat și se înscrie în planul clădirii ca un dreptunghi. Deasupra este boltit, având două calote despărțite printr-un arc median. În cele patru unghiuri ale încăperii, precum și la mijlocul pereților laterali se înalță câte un pilastru încadrat în zidărie, format dintr-un mănunchi de colonete subțiri așezate pe un soclu înalt și terminate la nivelul nașterii arcurilor bolții cu câte un capitel având profile gotice. Pronaosul și încăperea mormintelor sunt despărțite printr-un perete ce are o deschidere de trecere încadrată de baghete încrucișate și muluri gotice săpate în piatră. Naosul bisericii are o formă dreptunghiulară, lărgită prin absidele laterale semicirculare. El este încoronat de turla clădită pe două rânduri de arcuri oblice. Absida altarului are o formă semicirculară și este despărțită de naos prin catapeteasma sculptată și aurită.[2]
Mănăstirea Neamț în prezent
...
În imediata vecinătate a Mănăstirii Neamț se află Seminarul Teologic „Veniamin Costachi”. În incinta acestuia a fost de curând ridicată o nouă și frumoasă biserică având hramul „Sf. Ioan Iacob Hozevitul”. Locul pe care se află astăzi acest impunător sfânt lăcaş a fost sfinţit la 5 august 1994, de către PF Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Târnosirea sfântului altar al acestei biserici a avut loc la 12 octombrie 1997, cu o solemnitate deosebită, momentul fiind legat și de împlinirea a 500 de ani de la sfințirea bisericii Mănăstirii Neamț. Slujba de sfințire a fost săvârșită de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, împreună cu vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române, la aceasta participând mulți alți arhierei, preoți și diaconi din întreaga țară.[7]. La 8 septembrie 2009, după terminarea lucrărilor de construcție și a finisărilor de la interior, a fost sfințită pictura bisericii, de către PF Părinte Patriarh Daniel, în prezența IPS Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei și a altor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.[8]
Imagini
Turnul clopotniță
Agheazmatarul mănăstirii
Biserica „Sf. Ioan Iacob Hozevitul” a Seminarului teologic de la Mănăstirea Neamț
Note
- ↑ 1,0 1,1 Patriarhia Română - Mănăstiri, biserici și monumente: Mănăstirea Neamț, accesat 18 septembrie 2014
- ↑ 2,0 2,1 CrestinOrtodox.ro: Mănăstirea Neamț, de Teodor Danalache, accesat 18 septembrie 2014
- ↑ Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004 - aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004.
- ↑ Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908, p. 30.
- ↑ 5,0 5,1 5,2 Mitropolia Moldovei și Bucovinei: Mănăstirea Neamț, istoric
- ↑ De la facerea lumii, deci anul 1497 d.Hr.
- ↑ Cristian Bostan: Casă nouă pentru sfântul român din valea Hozevei, Ziarul Lumina, 5 august 2011
- ↑ Constantin Ciofu: Pictura Bisericii „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul” va fi sfinţită astăzi, Ziarul Lumina, 8 septembrie 2009
