Alexandru al Constantinopolului: Diferență între versiuni
(wikizare articol şi completări) |
(completări şi legături) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | Cel între [[sfânt|sfinţi]], părintele nostru '''Alexandru de Constantinopol''' a fost primul [[episcop]] de Constantinopol, el fiind episcop al Bizanţului atunci când numele oraşului a fost schimbat în [[Constantinopol]]. Alexandru a participat la [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]] şi a luptat împotriva [[erezie]]i ariene. El este [[prăznuire|pomenit]] de Biserică pe [[30 august]]. | + | Cel între [[sfânt|sfinţi]], părintele nostru '''Alexandru de Constantinopol''' a fost primul [[episcop]] de Constantinopol, el fiind episcop al Bizanţului atunci când numele oraşului a fost schimbat în [[Constantinopol]]. Alexandru a participat la [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]] şi a luptat împotriva [[erezie]]i ariene. El este [[prăznuire|pomenit]] de [[Biserică]] pe [[30 august]]. |
==Viaţa== | ==Viaţa== | ||
| − | Se crede despre Sfântul Alexandru că s-a născut între 237 şi 244. A fost ales [[vicar]] pentru a-l asista pe [[Mitrofan de Constantinopol|Mitrofan]], care era episcop al Bizanţului în primele decade ale secolului al IV-lea şi care era foarte bătrân în vremea Sinodului de la Niceea. Există o mare incertitudine privind transferul dintre Alexandru şi Mitrofan privind episcopia Bizanţului şi decesul lui Mitrofan. [[ | + | Se crede despre Sfântul Alexandru că s-a născut între 237 şi 244. A fost ales [[vicar]] pentru a-l asista pe [[Mitrofan de Constantinopol|Mitrofan]], care era episcop al Bizanţului în primele decade ale secolului al IV-lea şi care era foarte bătrân în vremea Sinodului de la Niceea. Există o mare incertitudine privind transferul dintre Alexandru şi Mitrofan privind episcopia Bizanţului şi decesul lui Mitrofan. [[Hirotonie|Hirotonirea]] lui Alexandru ca vicar a avut loc, probabil, între 313 şi 314, când Alexandru avea 72 de ani. Din cauza vârstei lui Mitrofan, Alexandru a fost cel care a participat la Sinodul de la Niceea, deşi se poate ca şi Mitrofan însuşi să fi participat la acest sinod<ref> Site-ul Patriarhiei Ecumenice [[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en]] spune că Alexandru i-a succedat lui Mitrofan în 314.</ref>. În realitate, Alexandru i-a succedat lui Mitrofan numai după decesul acestuia, conform voinţei lui Mitrofan<ref>Datarea tranziţiei scaunului patriarhal dintre Mitrofan şi Alexandru din acest articol urmăreşte informaţiile postate pe site-ul Patriarhiei Ecumenice [[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en lista patriarhilor]]. Totuşi, aceste informaţii nu coincid cu cele din biografia lui Mitrofan I de pe acelaşi site şi nici cu perioada [[Sinodul I Ecumenic|Primului Sinod Ecumenic]], Alexandru fiind deja Episcop al Bizanţului cu zece ani înainte de sinod</ref>. |
| − | Punctul central al Sinodului de la Niceea a fost disputa teologică provocată de [[Arie (eretic)|Arie]] şi învăţătura sa numită [[arianism]]. Alexandru l-a sprijinit pe [[Alexandru al Alexandriei]] în apărarea poziţiei trinitare la sinod, în final sinodul condamnându-l pe Arie şi arianismul. După sinod, Arie a cerut să reprimit în comuniune. Cu sprijinul lui [[Eusebiu de Nicomidia]], care l-a convins pe împărat, [[Constantin cel Mare]] l-a obligat pe Alexandru să îl reprimească oficial pe Arie în comuniune<ref>[[Atanasie al Alexandriei]] ''Ep. ad Serap.''; Rufinus, ''Hist.'' i.</ref>. În conformitate cu relatarea lui Socrate Scolasticul, Arie nu s-a dezis faptic de erezia lui, ci a adoptat o poziţie echivocă, lucru de care Episcopul Alexandru fusese avertizat | + | Punctul central al Sinodului de la Niceea a fost disputa teologică provocată de [[Arie (eretic)|Arie]] şi învăţătura sa numită [[arianism]]. Alexandru l-a sprijinit pe [[Alexandru al Alexandriei]] în apărarea poziţiei trinitare la sinod, în final sinodul condamnându-l pe Arie şi arianismul. După sinod, Arie a cerut să reprimit în comuniune. Cu sprijinul lui [[Eusebiu de Nicomidia]], care l-a convins pe împărat, [[Constantin cel Mare]] l-a obligat pe Alexandru să îl reprimească oficial pe Arie în comuniune<ref>[[Atanasie al Alexandriei]] ''Ep. ad Serap.''; Rufinus, ''Hist.'' i.</ref>. În conformitate cu relatarea lui Socrate Scolasticul, Arie nu s-a dezis faptic de erezia lui, ci a adoptat o poziţie echivocă, lucru de care Episcopul Alexandru fusese avertizat<ref>Socrates Scholasticus, ''op. cit.'' i. 37</ref>. Deşi adepţii lui Eusebiu l-au ameninţat pe Alexandru cu [[depunere]]a şi alungarea, el a persistat în a refuza să-l admită pe Arie înapoi în sânul Bisericii. Alexandru s-a închis singur în Biserica Sfânta Irina, care la acea vreme era [[catedrală|catedrala]] Constantinopolului, în rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu cerând să fie luat din lumea aceasta mai degrabă decât să fie forţat să refacă comuniunea cu cineva care doar se prefăcea că se [[pocăinţă|pocăieşte]]. Aşa cum se cunoaşte, Arie a murit în 336 în drum spre biserică, înainte de a putea fi reprimit în comuniune. |
Alexandru nu i-a supravieţuit mult timp lui Arie<ref>Socrates Scholasticus, ''op. cit.'' ii. 6 ; Theodoret, ''op. cit.''i. 19</ref>. Se spune că pe patul de moarte el şi-a numit succesorul în persoana vicarului său, [[Pavel I de Constantinopol|Pavel]] şi că şi-a avertizat [[cler]]ul împotriva lui [[Macedonius]], un [[semi-arianism|semi-arian]] care a devenit episcop de Constantinopol în 342 şi ale cărui învăţături au inspirat [[macedonianism]]ul. | Alexandru nu i-a supravieţuit mult timp lui Arie<ref>Socrates Scholasticus, ''op. cit.'' ii. 6 ; Theodoret, ''op. cit.''i. 19</ref>. Se spune că pe patul de moarte el şi-a numit succesorul în persoana vicarului său, [[Pavel I de Constantinopol|Pavel]] şi că şi-a avertizat [[cler]]ul împotriva lui [[Macedonius]], un [[semi-arianism|semi-arian]] care a devenit episcop de Constantinopol în 342 şi ale cărui învăţături au inspirat [[macedonianism]]ul. | ||
| Linia 12: | Linia 12: | ||
[[Tropar]], [[glas]]ul al IV-lea: | [[Tropar]], [[glas]]ul al IV-lea: | ||
| − | :Dumnezeul Părinţilor noştri, care facu pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor | + | :Dumnezeul Părinţilor noştri, care facu pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor Sfinţilor Patriarhi Alexandru, Ioan şi Pavel cel Nou, în pace îndreptează viaţa noastră. |
[[Condac]], glasul al VIII-lea: | [[Condac]], glasul al VIII-lea: | ||
| Linia 35: | Linia 35: | ||
{{start box}} | {{start box}} | ||
{{succesiune| | {{succesiune| | ||
| − | înainte= | + | înainte=[[Mitrofan de Constantinopol|Mitrofan]]| |
titlu=Episcop al Bizanţului – [[vicar]]| | titlu=Episcop al Bizanţului – [[vicar]]| | ||
| − | ani= | + | ani= ?-314 | |
după=—}} | după=—}} | ||
{{succesiune| | {{succesiune| | ||
| − | înainte= | + | înainte= — | |
titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Episcop de Constantinopol]]| | titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Episcop de Constantinopol]]| | ||
ani=314-337| | ani=314-337| | ||
Versiunea de la data 28 august 2010 13:27
Cel între sfinţi, părintele nostru Alexandru de Constantinopol a fost primul episcop de Constantinopol, el fiind episcop al Bizanţului atunci când numele oraşului a fost schimbat în Constantinopol. Alexandru a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea şi a luptat împotriva ereziei ariene. El este pomenit de Biserică pe 30 august.
Viaţa
Se crede despre Sfântul Alexandru că s-a născut între 237 şi 244. A fost ales vicar pentru a-l asista pe Mitrofan, care era episcop al Bizanţului în primele decade ale secolului al IV-lea şi care era foarte bătrân în vremea Sinodului de la Niceea. Există o mare incertitudine privind transferul dintre Alexandru şi Mitrofan privind episcopia Bizanţului şi decesul lui Mitrofan. Hirotonirea lui Alexandru ca vicar a avut loc, probabil, între 313 şi 314, când Alexandru avea 72 de ani. Din cauza vârstei lui Mitrofan, Alexandru a fost cel care a participat la Sinodul de la Niceea, deşi se poate ca şi Mitrofan însuşi să fi participat la acest sinod[1]. În realitate, Alexandru i-a succedat lui Mitrofan numai după decesul acestuia, conform voinţei lui Mitrofan[2].
Punctul central al Sinodului de la Niceea a fost disputa teologică provocată de Arie şi învăţătura sa numită arianism. Alexandru l-a sprijinit pe Alexandru al Alexandriei în apărarea poziţiei trinitare la sinod, în final sinodul condamnându-l pe Arie şi arianismul. După sinod, Arie a cerut să reprimit în comuniune. Cu sprijinul lui Eusebiu de Nicomidia, care l-a convins pe împărat, Constantin cel Mare l-a obligat pe Alexandru să îl reprimească oficial pe Arie în comuniune[3]. În conformitate cu relatarea lui Socrate Scolasticul, Arie nu s-a dezis faptic de erezia lui, ci a adoptat o poziţie echivocă, lucru de care Episcopul Alexandru fusese avertizat[4]. Deşi adepţii lui Eusebiu l-au ameninţat pe Alexandru cu depunerea şi alungarea, el a persistat în a refuza să-l admită pe Arie înapoi în sânul Bisericii. Alexandru s-a închis singur în Biserica Sfânta Irina, care la acea vreme era catedrala Constantinopolului, în rugăciuni fierbinţi către Dumnezeu cerând să fie luat din lumea aceasta mai degrabă decât să fie forţat să refacă comuniunea cu cineva care doar se prefăcea că se pocăieşte. Aşa cum se cunoaşte, Arie a murit în 336 în drum spre biserică, înainte de a putea fi reprimit în comuniune.
Alexandru nu i-a supravieţuit mult timp lui Arie[5]. Se spune că pe patul de moarte el şi-a numit succesorul în persoana vicarului său, Pavel şi că şi-a avertizat clerul împotriva lui Macedonius, un semi-arian care a devenit episcop de Constantinopol în 342 şi ale cărui învăţături au inspirat macedonianismul.
Imnografie
- Dumnezeul Părinţilor noştri, care facu pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor Sfinţilor Patriarhi Alexandru, Ioan şi Pavel cel Nou, în pace îndreptează viaţa noastră.
Condac, glasul al VIII-lea:
- Cu turma ta, ca cel ce m-am izbăvit de cei răucredincioşi, aduc semne de biruinţă şi mulţumire, ţie nebiruitului viteaz, ierarhe. Pentru că ai omorât pe Arie cel nebun şi ai amuţit pe filosoful cel semeţ. Pentru aceea grăiesc către tine: Bucură-te, Părinte, de trei ori fericite.
Alt condac, glasul al VIII-lea[6]:
- Aprinşi fiind de dragostea lui Hristos, slăviţilor, aţi luat jugul sfintei Sale Cruci, următori arătându-vă Lui în vieţile voastre, şi astfel făcutu-v-aţi părtaţi dumnezeieştii Sale slave, înţeleptule Alexandru împreună cu minunatul Ioan şi cu slăvitul Pavel. Stând înaintea tronului Său, rugaţi-vă statornic pentru sufletele noastre.
Note şi referinţe
- ↑ Site-ul Patriarhiei Ecumenice [[1]] spune că Alexandru i-a succedat lui Mitrofan în 314.
- ↑ Datarea tranziţiei scaunului patriarhal dintre Mitrofan şi Alexandru din acest articol urmăreşte informaţiile postate pe site-ul Patriarhiei Ecumenice [lista patriarhilor]. Totuşi, aceste informaţii nu coincid cu cele din biografia lui Mitrofan I de pe acelaşi site şi nici cu perioada Primului Sinod Ecumenic, Alexandru fiind deja Episcop al Bizanţului cu zece ani înainte de sinod
- ↑ Atanasie al Alexandriei Ep. ad Serap.; Rufinus, Hist. i.
- ↑ Socrates Scholasticus, op. cit. i. 37
- ↑ Socrates Scholasticus, op. cit. ii. 6 ; Theodoret, op. cit.i. 19
- ↑ Condac tradus din limba engleză
Surse
Legături externe
| Alexandru al Constantinopolului | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Mitrofan |
Episcop al Bizanţului – vicar ?-314 |
Urmat de: — |
| Precedat de: — |
Episcop de Constantinopol 314-337 |
Urmat de: Pavel I |
