Iuda Iscarioteanul: Diferență între versiuni
(→Cina cea de taină) |
|||
| (Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | + | [[Image:Judas Betrayal.jpg|220px|right|thumb|<center>'''Sărutul lui Iuda'''.</center> <center><small>(de Giovanni Angelico)</small></center>]] | |
| + | '''Iuda Iscarioteanul''' a fost iniţial unul din cei 12 [[apostol]]i<ref>Iuda a fost și el ales de Mântuitorul: Luca 6, 16.</ref>, dar s-a pus pe sine în afara apostolilor vânzându-L pe [[Iisus Hristos]] şi dându-se apoi morţii (Matei 27, 3-10). [[Post]]ul din fiecare miercuri pomeneşte durerea acestei trădări şi este unul din evenimentele pomenite la slujbele din [[Săptămâna Mare]]. Locul său între Apostoli a fost luat de [[Apostolul Matia|Matia]], după cum se relatează în [[Faptele Apostolilor]]<ref>Faptele Apostolilor 1, 16-26: „Bărbaţi fraţi, trebuia să se împlinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus. Căci era numărat cu noi şi luase sorţul acestei slujiri. Deci acesta a dobândit o ţarină din plata nedreptăţii şi, căzând cu capul înainte, a crăpat pe la mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele. Şi s-a făcut cunoscută aceasta tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim, încât ţarina aceasta s-a numit în limba lor Hacheldamah, adică Ţarina Sângelui. Căci este scris în Cartea Psalmilor: "Facă-se casa lui pustie şi să nu aibă cine să locuiască în ea! Şi slujirea lui s-o ia altul". Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus, Începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui. Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. Şi, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales, Ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.”</ref>. El nu trebuie confundat cu [[Apostolul Iuda]], fratele lui [[Apostolul Iacov cel Drept|Iacov]]. | ||
| − | + | ==Semnificația apelativului „Iscarioteanul”== | |
| − | + | Supranumele de „Iscarioteanul” este considerat de mulţi cercetători ca fiind toponimic<ref>Supranumele sunt cel mai adesea toponimice (Simon din Cirene, Pavel din Tars, Iisus din Nazaret etc.) sau familiale (cutare fiul lui cutare), dar putea fi și porecle legate de caracterul persoanei sau de activitățile pe care le avea sau de grupurile la care aparținea.</ref>. Cercetătorii au observat că un număr de manuscrise biblice transcriu supranumele lui Iuda ca „Skarioth, Skarioti, Iskarioth” ceea ce înseamnă, probabil, "omul de Karioth" sau "de la Kariotes". Conform acestei ipoteze supranumele ar veni de la oraşul Kerioth (Qerijjoth) sau Kariotes sau, poate, micul oraş din Iudeea Kirioth, Kerioth, sau Ezroth Hazor, astăzi că Horbet El Qarjatejn în sudul Iudeei. În urma acestei ipoteze, unii cercetători consideră că Iuda ar fi fost singurul ucenic iudeu (și nu galilean) sau în tot cazul singurul care nu era din Galileea. Această concluzie trebuie luată cu precauție: Iuda este ales de Iisus împreună cu alți apostoli în Galileea (Luca 6, 12-16) și este fiul lui Simon care și el este numit Iscarioteanul, așa că este probabil ca Iuda să nu mai trăiască la vremea aceea în Iudeea, ci doar familia să provină de acolo. În fine, familiaritatea pe care Apostolul Ioan o are la Ierusalim în cartierul aristocratic unde se aflau casele lui Anna și Caiafa sugerează că și familia lui Ioan ar fi putut fi de origine iudaică și aristocratică, așa încât Iuda nu ar fi singurul ucenic iudeu și negalilean. | |
| + | |||
| + | O altă interpretare posibilă este aceea că „Iscarioteanul” ar putea fi asociat cu mișcarea religioasă și politică a [[Zeloţi|zeloţilor]]. În limba latină a epocii, zeloții erau uneori numiți sicarius (lat. ''jefuitor''), după cum scrie [[Iosif Flavius]]<ref>[[Iosif Flavius]], ''Antichități iudaice'', XX, 8, 10</ref>. „Sicarii” a fi fost chiar unul din grupurile cele mai radicale şi extremiste ale zeloţilor, poate un fel de gherilă urbană<ref>Απόστολος Γλαβίνας, ''Οι δώδεκα Απόστολοι'', σελ. 132</ref>. | ||
| + | |||
| + | Punctele de vedere că „Iscarioteanul” ar înseamna "om de minciuni" sau "om de pe Sichar" nu au suficientă întemeiere lingvistică<ref>Απόστολος Γλαβίνας, ''Οι δώδεκα Απόστολοι'', σελ. 132</ref>. | ||
==Trădarea== | ==Trădarea== | ||
===Complotul împotriva lui Iisus=== | ===Complotul împotriva lui Iisus=== | ||
| − | Iuda s-a înţeles cu mai marele preoţilor evrei să- | + | Iuda s-a înţeles cu mai marele preoţilor evrei să-L vândă pe Iisus pentru treizeci de monede de argint (conform cu [[Evanghelia după Matei|Matei]] 26:14-16, [[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 14:10-11, [[Evanghelia după Luca|Luca]] 22:1-6, [[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 13:2-3). |
===Cina cea de taină=== | ===Cina cea de taină=== | ||
| − | Iisus a dezvăluit la Cina cea de Taină că Iuda Îl va vinde, împlinind astfel profeţia din [[Vechiul Testament]]. După ce a frânt pâinea şi a binecuvântat-o, Iuda a plecat pentru a aduce un grup de soldaţi care să-l aresteze pe Iisus (cf. Matei 26:20-25; Marcu 14:18-21; Luca 22:21-23; Ioan 13:10-11, 18-29). | + | Iisus a dezvăluit la Cina cea de Taină că Iuda Îl va vinde, împlinind astfel profeţia din [[Vechiul Testament]]. După ce Iisus a frânt pâinea şi a binecuvântat-o, Iuda a plecat pentru a aduce un grup de soldaţi care să-l aresteze pe Iisus (cf. Matei 26:20-25; Marcu 14:18-21; Luca 22:21-23; Ioan 13:10-11, 18-29). |
| − | ===Arestarea=== | + | ===Arestarea lui Iisus=== |
După ce Iisus şi apostolii Săi au mâncat, Iuda a venit cu un grup de oameni înarmaţi şi l-a trădat pe Iisus cu un sărut. Iisus a permis acestea pentru că făceau parte din cele pe care El alesese să le sufere (cf. Matei 26:46-50, Marcu 14:42-45, Luca 22:47-48, Ioan 18:2-5). | După ce Iisus şi apostolii Săi au mâncat, Iuda a venit cu un grup de oameni înarmaţi şi l-a trădat pe Iisus cu un sărut. Iisus a permis acestea pentru că făceau parte din cele pe care El alesese să le sufere (cf. Matei 26:46-50, Marcu 14:42-45, Luca 22:47-48, Ioan 18:2-5). | ||
| − | ===Moartea=== | + | ===Moartea lui Iuda=== |
| − | Există două relatări ale morţii | + | Există două relatări ale morţii lui Iuda: |
| − | * Iuda, plin de remuşcări, a încercat să | + | * Iuda, plin de remuşcări, a încercat să înapoieze banii, dar a fost refuzat, astfel încât i-a aruncat în templu. Apoi s-a spânzurat. Banii au fost folosiţi la cumpărarea unei bucăţi de pământ pentru înmormântarea străinilor (cf. Matei 27:3-10). |
* Iuda a cumpărat un teren unde a căzut şi a murit (cf. [[Faptele Apostolilor|Fapte]] 1:18-19). | * Iuda a cumpărat un teren unde a căzut şi a murit (cf. [[Faptele Apostolilor|Fapte]] 1:18-19). | ||
| + | Aceste două relatări sunt ireconciliabile, fiecare purtând autoritatea unui [[evanghelist]] (Matei și, respectiv, Luca - autorul Faptelor Apostolilor). Matei însă era unul din cei doisprezece Apostoli, iar Luca, [[ucenic]] al sfântului [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]], medic de origine antiohiană. De aceea, tradiția Bisericii tinde să acorde întâietate relatării sfântului apostol și evanghelist Matei. | ||
| + | |||
| + | ===Trădare sau vânzare?=== | ||
| + | Iuda este numit de evangheliști „vânzător” (Mt 10, 4; 26, 25; 27, 3; Mc 3, 19; In 6, 71; 12, 4; 13, 2; 18, 2, 5), cu o singură excepție, și anume Luca 6, 16, unde este numit „trădător” de sfântul evanghelist [[Apostolul Luca|Luca]]. Dar cum tot Luca, în primul capitol din [[Faptele Apostolilor]] (care este o continuare a evangheliei sale), reformulează expresia pentru a spune „care s-a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus”, cercetătorii Noului Testament înclină să creadă că Iuda a fost considerat în comunitatea apostolilor și în Biserica primară ca un vânzător „rău credincios”, și nu ca un trădător în sensul direct al cuvântului. Cei mai mulți comentatori ai Noului Testament consideră astăzi că Iuda ar fi vrut, între altele, să descopere mesianitatea lui Iisus, dar așa cum o concepea el (greșit) în mintea lui, și nu așa cum o înțelegea Iisus. | ||
==Înțelesul teologic== | ==Înțelesul teologic== | ||
| − | + | ===Profeții din Vechiul Testament=== | |
| + | Vânzarea lui Hristos a fost profeţită în [[Vechiul Testament]] de [[prooroc]]ii [[Ieremia]]<ref>Citatul noutestamentar din proorocul Ieremia nu a putut fi identificat în scrierile Vechiului Testament, și a fost contestat până recent de unii critici ai Noului Testament. Dar un manuscris copt al unor profeții necunoscute a lui Ieremia, descoperit în secolul XX, cuprinde această referință.</ref> şi [[Zaharia (prooroc)|Zaharia]]: Şi le-am zis: "Dacă socotiţi cu cale, daţi-Mi simbria, iar dacă nu, să nu Mi-o plătiţi. Şi Mi-au cântărit simbria Mea treizeci de arginţi. Atunci a grăit Domnul către Mine: "Aruncă-l olarului preţul acela scump cu care Eu am fost preţuit de ei". Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria templului Domnului, pentru olar.” (Zaharia 11, 12-13). | ||
| + | |||
| + | Tot în Vechiul Testament, istoria vânzării lui [[Iosif (Vechiul Testament)|Iosif patriarhul]] (Facere 37) ar putea fi văzută ca o imagine inversată a ceea ce a făcut Iuda Iscarioteanul: Iosif patriarhul povestește fraților săi visul său mesianic, iar frații săi, invidioși, se hotărăsc să-l omoare; dar Iuda, unul dintre frați, îl salvează pe Iosif de la moarte, convingându-i pe frații săi să-l vândă ca sclav pentru 30 de arginți<ref>Această istorie a vânzării lui Iosif patriarhul ar fi, după unii, un fel de profeție inversată, care s-ar fi putut aplica lui Iuda Iscarioteanul dacă nu ceda împătimirii minții proprii ca să vândă pe Iisus, și ca un fel de semn a ne-predestinării lui Iuda.</ref>. | ||
| + | |||
| + | ===Iubirea de arginți și mândria=== | ||
| + | În tradiția spiritualității ortodoxe, sfinții părinți învață că iubirea de arginți și mândria sunt patimile începătoare ale toată răutatea. Iuda Iscarioteanul este un fel de icoană a acestor patimi. | ||
| + | |||
| + | Pe de-o parte, Iuda este prezentat ca împătimit de iubirea de arginți atât în evanghelii, cât și în imnografia Bisericii. În slujbele din [[Săptămâna Mare|Miercurea Mare]], Iuda este pus în opoziţie cu femeia păcătoasă, cea care l-a uns pe Iisus cu un [[mir]] / aromate de preț înainte de [[Intrarea Domnului în Ierusalim|Intrarea în Ierusalim]] și Patima Sa (Matei 26, 6-13): „Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de putoarea răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflând împotriva darului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor.” (troparul Joii celei Mari). ''Legenda Aurea'' (o scriere occidentală din secolul al XIII-lea) spune că prețul acestui mir era de 300 de arginți și că Iuda avea intenția să vândă acel mir și să recupereze 10% din preț, care considera că i se cuvine, adică 30 de arginți. | ||
| + | |||
| + | Pe de altă parte, Iuda era bolnav de mândrie, pentru că a pus mai presus propria sa viziune despre ce ar trebui să fie și să facă Iisus, și nu ceea ce Iisus spunea despre El însuși. Mândria lui Iuda a continuat și după arestarea și condamnarea Mântuitorului. Evanghelistul Matei relatează că Iuda „s-a căit”, adică i-a părut rău că Iisus a fost osândit (Matei 27, 3), ceea ce înseamnă că nu credea că lucrurile se vor desfășura așa (că Iisus va fi condamnat la moarte). Dar și această părere de rău era tot după ideile și mintea lui, drept pentru care nu s-a întors la ceilalți apostoli cu smerenie și adevărată pocăință, ci s-a dus și s-a spânzurat deznădăjduit. | ||
| + | |||
| + | Aceste două patimi capitale, la care Iuda s-a lăsat pe sine supus, l-au făcut să-L vândă pe Iisus. Vânzarea lui Iuda este imaginea extremă a vânzării lui Iisus de către fiecare creștin atunci când se lasă supus [[Patimă|patimilor]]. În rugăciunile pregătitoare de dinainte de primirea Sfintei Împărtăşanii, el este pus în opoziţie cu tâlharul care s-a mărturisit lui Hristos pe [[cruce]]: "... nu voi spune vrăjmașilor Tăi taina Ta, nici sărutare îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul, mărturisindu-mă, strig Ție: 'Pomeneşte-mă, Doamne, când Vei veni întru Împărăţia Ta.'" | ||
| + | |||
| + | ==Imnografie== | ||
| + | ===În sfânta şi marea zi de Miercuri din Săptămâna Patimilor=== | ||
| + | La stihologia de la [[utrenie]]: | ||
| + | |||
| + | :Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de putoarea răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflând împotriva darului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale. | ||
| + | |||
| + | :Iuda cel înşelător, poftind iubirea de argint, a gândit cu vicleşug să Te vândă, Doamne, pe Tine, comoara vieţii. Pentru aceasta şi îmbătându-se, a alergat la jidovi şi a zis călcătorilor de lege: Ce-mi veţi da mie? Şi eu îl voi da pe El vouă, ca să-L răstigniţi. | ||
| + | |||
| + | ===În sfânta şi marea zi de Joi din Săptămâna Patimilor=== | ||
| + | '''[[Tropar]]ul Joiei celei Mari''' (la [[Denie]] / [[Utrenie]]): | ||
| + | |||
| + | :Când măriţii ucenici, la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubire de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare şi-a agonisit; fugi de sufletul nesăţios, cel ce a îndrăznit unele care acestea asupra Învăţătorului. Cela ce eşti spre toţi bun, Doamne, mărire Ţie. | ||
| + | |||
| + | '''[[Condac]]''': | ||
| + | |||
| + | :Pâine luând în mâini vânzătorul, pe ascuns aceleaşi le-a tins şi a luat preţul Celui ce a zidit cu mâinile Sale pe om; şi neîndreptat a rămas Iuda, sluga şi înşelătorul. | ||
| + | |||
| + | '''[[Icos]]''': | ||
| − | + | :Apropiindu-ne toţi cu frică la masa cea de taină, să luăm pâinea cu suflete curate, petrecând împreună cu Stăpânul; ca să vedem cum spală picioarele ucenicilor şi să facem precum am văzut, plecându-ne unul altuia şi spălând picioarele unul altuia. Că Hristos aşa a poruncit apostolilor Săi şi mai înainte le-a zis: Aşa să faceţi. Dară n-a ascultat Iuda, sluga şi înşelătorul. | |
| − | + | ==Note== | |
| + | <references /> | ||
==Legături externe== | ==Legături externe== | ||
Versiunea curentă din 23 septembrie 2015 05:08
Iuda Iscarioteanul a fost iniţial unul din cei 12 apostoli[1], dar s-a pus pe sine în afara apostolilor vânzându-L pe Iisus Hristos şi dându-se apoi morţii (Matei 27, 3-10). Postul din fiecare miercuri pomeneşte durerea acestei trădări şi este unul din evenimentele pomenite la slujbele din Săptămâna Mare. Locul său între Apostoli a fost luat de Matia, după cum se relatează în Faptele Apostolilor[2]. El nu trebuie confundat cu Apostolul Iuda, fratele lui Iacov.
Cuprins
Semnificația apelativului „Iscarioteanul”
Supranumele de „Iscarioteanul” este considerat de mulţi cercetători ca fiind toponimic[3]. Cercetătorii au observat că un număr de manuscrise biblice transcriu supranumele lui Iuda ca „Skarioth, Skarioti, Iskarioth” ceea ce înseamnă, probabil, "omul de Karioth" sau "de la Kariotes". Conform acestei ipoteze supranumele ar veni de la oraşul Kerioth (Qerijjoth) sau Kariotes sau, poate, micul oraş din Iudeea Kirioth, Kerioth, sau Ezroth Hazor, astăzi că Horbet El Qarjatejn în sudul Iudeei. În urma acestei ipoteze, unii cercetători consideră că Iuda ar fi fost singurul ucenic iudeu (și nu galilean) sau în tot cazul singurul care nu era din Galileea. Această concluzie trebuie luată cu precauție: Iuda este ales de Iisus împreună cu alți apostoli în Galileea (Luca 6, 12-16) și este fiul lui Simon care și el este numit Iscarioteanul, așa că este probabil ca Iuda să nu mai trăiască la vremea aceea în Iudeea, ci doar familia să provină de acolo. În fine, familiaritatea pe care Apostolul Ioan o are la Ierusalim în cartierul aristocratic unde se aflau casele lui Anna și Caiafa sugerează că și familia lui Ioan ar fi putut fi de origine iudaică și aristocratică, așa încât Iuda nu ar fi singurul ucenic iudeu și negalilean.
O altă interpretare posibilă este aceea că „Iscarioteanul” ar putea fi asociat cu mișcarea religioasă și politică a zeloţilor. În limba latină a epocii, zeloții erau uneori numiți sicarius (lat. jefuitor), după cum scrie Iosif Flavius[4]. „Sicarii” a fi fost chiar unul din grupurile cele mai radicale şi extremiste ale zeloţilor, poate un fel de gherilă urbană[5].
Punctele de vedere că „Iscarioteanul” ar înseamna "om de minciuni" sau "om de pe Sichar" nu au suficientă întemeiere lingvistică[6].
Trădarea
Complotul împotriva lui Iisus
Iuda s-a înţeles cu mai marele preoţilor evrei să-L vândă pe Iisus pentru treizeci de monede de argint (conform cu Matei 26:14-16, Marcu 14:10-11, Luca 22:1-6, Ioan 13:2-3).
Cina cea de taină
Iisus a dezvăluit la Cina cea de Taină că Iuda Îl va vinde, împlinind astfel profeţia din Vechiul Testament. După ce Iisus a frânt pâinea şi a binecuvântat-o, Iuda a plecat pentru a aduce un grup de soldaţi care să-l aresteze pe Iisus (cf. Matei 26:20-25; Marcu 14:18-21; Luca 22:21-23; Ioan 13:10-11, 18-29).
Arestarea lui Iisus
După ce Iisus şi apostolii Săi au mâncat, Iuda a venit cu un grup de oameni înarmaţi şi l-a trădat pe Iisus cu un sărut. Iisus a permis acestea pentru că făceau parte din cele pe care El alesese să le sufere (cf. Matei 26:46-50, Marcu 14:42-45, Luca 22:47-48, Ioan 18:2-5).
Moartea lui Iuda
Există două relatări ale morţii lui Iuda:
- Iuda, plin de remuşcări, a încercat să înapoieze banii, dar a fost refuzat, astfel încât i-a aruncat în templu. Apoi s-a spânzurat. Banii au fost folosiţi la cumpărarea unei bucăţi de pământ pentru înmormântarea străinilor (cf. Matei 27:3-10).
- Iuda a cumpărat un teren unde a căzut şi a murit (cf. Fapte 1:18-19).
Aceste două relatări sunt ireconciliabile, fiecare purtând autoritatea unui evanghelist (Matei și, respectiv, Luca - autorul Faptelor Apostolilor). Matei însă era unul din cei doisprezece Apostoli, iar Luca, ucenic al sfântului Apostol Pavel, medic de origine antiohiană. De aceea, tradiția Bisericii tinde să acorde întâietate relatării sfântului apostol și evanghelist Matei.
Trădare sau vânzare?
Iuda este numit de evangheliști „vânzător” (Mt 10, 4; 26, 25; 27, 3; Mc 3, 19; In 6, 71; 12, 4; 13, 2; 18, 2, 5), cu o singură excepție, și anume Luca 6, 16, unde este numit „trădător” de sfântul evanghelist Luca. Dar cum tot Luca, în primul capitol din Faptele Apostolilor (care este o continuare a evangheliei sale), reformulează expresia pentru a spune „care s-a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus”, cercetătorii Noului Testament înclină să creadă că Iuda a fost considerat în comunitatea apostolilor și în Biserica primară ca un vânzător „rău credincios”, și nu ca un trădător în sensul direct al cuvântului. Cei mai mulți comentatori ai Noului Testament consideră astăzi că Iuda ar fi vrut, între altele, să descopere mesianitatea lui Iisus, dar așa cum o concepea el (greșit) în mintea lui, și nu așa cum o înțelegea Iisus.
Înțelesul teologic
Profeții din Vechiul Testament
Vânzarea lui Hristos a fost profeţită în Vechiul Testament de proorocii Ieremia[7] şi Zaharia: Şi le-am zis: "Dacă socotiţi cu cale, daţi-Mi simbria, iar dacă nu, să nu Mi-o plătiţi. Şi Mi-au cântărit simbria Mea treizeci de arginţi. Atunci a grăit Domnul către Mine: "Aruncă-l olarului preţul acela scump cu care Eu am fost preţuit de ei". Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria templului Domnului, pentru olar.” (Zaharia 11, 12-13).
Tot în Vechiul Testament, istoria vânzării lui Iosif patriarhul (Facere 37) ar putea fi văzută ca o imagine inversată a ceea ce a făcut Iuda Iscarioteanul: Iosif patriarhul povestește fraților săi visul său mesianic, iar frații săi, invidioși, se hotărăsc să-l omoare; dar Iuda, unul dintre frați, îl salvează pe Iosif de la moarte, convingându-i pe frații săi să-l vândă ca sclav pentru 30 de arginți[8].
Iubirea de arginți și mândria
În tradiția spiritualității ortodoxe, sfinții părinți învață că iubirea de arginți și mândria sunt patimile începătoare ale toată răutatea. Iuda Iscarioteanul este un fel de icoană a acestor patimi.
Pe de-o parte, Iuda este prezentat ca împătimit de iubirea de arginți atât în evanghelii, cât și în imnografia Bisericii. În slujbele din Miercurea Mare, Iuda este pus în opoziţie cu femeia păcătoasă, cea care l-a uns pe Iisus cu un mir / aromate de preț înainte de Intrarea în Ierusalim și Patima Sa (Matei 26, 6-13): „Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de putoarea răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflând împotriva darului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor.” (troparul Joii celei Mari). Legenda Aurea (o scriere occidentală din secolul al XIII-lea) spune că prețul acestui mir era de 300 de arginți și că Iuda avea intenția să vândă acel mir și să recupereze 10% din preț, care considera că i se cuvine, adică 30 de arginți.
Pe de altă parte, Iuda era bolnav de mândrie, pentru că a pus mai presus propria sa viziune despre ce ar trebui să fie și să facă Iisus, și nu ceea ce Iisus spunea despre El însuși. Mândria lui Iuda a continuat și după arestarea și condamnarea Mântuitorului. Evanghelistul Matei relatează că Iuda „s-a căit”, adică i-a părut rău că Iisus a fost osândit (Matei 27, 3), ceea ce înseamnă că nu credea că lucrurile se vor desfășura așa (că Iisus va fi condamnat la moarte). Dar și această părere de rău era tot după ideile și mintea lui, drept pentru care nu s-a întors la ceilalți apostoli cu smerenie și adevărată pocăință, ci s-a dus și s-a spânzurat deznădăjduit.
Aceste două patimi capitale, la care Iuda s-a lăsat pe sine supus, l-au făcut să-L vândă pe Iisus. Vânzarea lui Iuda este imaginea extremă a vânzării lui Iisus de către fiecare creștin atunci când se lasă supus patimilor. În rugăciunile pregătitoare de dinainte de primirea Sfintei Împărtăşanii, el este pus în opoziţie cu tâlharul care s-a mărturisit lui Hristos pe cruce: "... nu voi spune vrăjmașilor Tăi taina Ta, nici sărutare îţi voi da ca Iuda, ci ca tâlharul, mărturisindu-mă, strig Ție: 'Pomeneşte-mă, Doamne, când Vei veni întru Împărăţia Ta.'"
Imnografie
În sfânta şi marea zi de Miercuri din Săptămâna Patimilor
La stihologia de la utrenie:
- Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, iubitorule de oameni, şi s-a vindecat cu porunca Ta de putoarea răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflând împotriva darului Tău, l-a lepădat pe el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale.
- Iuda cel înşelător, poftind iubirea de argint, a gândit cu vicleşug să Te vândă, Doamne, pe Tine, comoara vieţii. Pentru aceasta şi îmbătându-se, a alergat la jidovi şi a zis călcătorilor de lege: Ce-mi veţi da mie? Şi eu îl voi da pe El vouă, ca să-L răstigniţi.
În sfânta şi marea zi de Joi din Săptămâna Patimilor
Troparul Joiei celei Mari (la Denie / Utrenie):
- Când măriţii ucenici, la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubire de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fără de lege pe Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţii, pe cel ce pentru aceasta spânzurare şi-a agonisit; fugi de sufletul nesăţios, cel ce a îndrăznit unele care acestea asupra Învăţătorului. Cela ce eşti spre toţi bun, Doamne, mărire Ţie.
- Pâine luând în mâini vânzătorul, pe ascuns aceleaşi le-a tins şi a luat preţul Celui ce a zidit cu mâinile Sale pe om; şi neîndreptat a rămas Iuda, sluga şi înşelătorul.
Icos:
- Apropiindu-ne toţi cu frică la masa cea de taină, să luăm pâinea cu suflete curate, petrecând împreună cu Stăpânul; ca să vedem cum spală picioarele ucenicilor şi să facem precum am văzut, plecându-ne unul altuia şi spălând picioarele unul altuia. Că Hristos aşa a poruncit apostolilor Săi şi mai înainte le-a zis: Aşa să faceţi. Dară n-a ascultat Iuda, sluga şi înşelătorul.
Note
- ↑ Iuda a fost și el ales de Mântuitorul: Luca 6, 16.
- ↑ Faptele Apostolilor 1, 16-26: „Bărbaţi fraţi, trebuia să se împlinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus. Căci era numărat cu noi şi luase sorţul acestei slujiri. Deci acesta a dobândit o ţarină din plata nedreptăţii şi, căzând cu capul înainte, a crăpat pe la mijloc şi i s-au vărsat toate măruntaiele. Şi s-a făcut cunoscută aceasta tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim, încât ţarina aceasta s-a numit în limba lor Hacheldamah, adică Ţarina Sângelui. Căci este scris în Cartea Psalmilor: "Facă-se casa lui pustie şi să nu aibă cine să locuiască în ea! Şi slujirea lui s-o ia altul". Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus, Începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui. Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. Şi, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales, Ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Şi au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.”
- ↑ Supranumele sunt cel mai adesea toponimice (Simon din Cirene, Pavel din Tars, Iisus din Nazaret etc.) sau familiale (cutare fiul lui cutare), dar putea fi și porecle legate de caracterul persoanei sau de activitățile pe care le avea sau de grupurile la care aparținea.
- ↑ Iosif Flavius, Antichități iudaice, XX, 8, 10
- ↑ Απόστολος Γλαβίνας, Οι δώδεκα Απόστολοι, σελ. 132
- ↑ Απόστολος Γλαβίνας, Οι δώδεκα Απόστολοι, σελ. 132
- ↑ Citatul noutestamentar din proorocul Ieremia nu a putut fi identificat în scrierile Vechiului Testament, și a fost contestat până recent de unii critici ai Noului Testament. Dar un manuscris copt al unor profeții necunoscute a lui Ieremia, descoperit în secolul XX, cuprinde această referință.
- ↑ Această istorie a vânzării lui Iosif patriarhul ar fi, după unii, un fel de profeție inversată, care s-ar fi putut aplica lui Iuda Iscarioteanul dacă nu ceda împătimirii minții proprii ca să vândă pe Iisus, și ca un fel de semn a ne-predestinării lui Iuda.
Legături externe
- Great and Holy Thursday (GOARCH)
- Bridegroom Services: Palm Sunday Evening through Holy Wednesday (GOARCH)
- "The Twelve Apostles" by Rev. George Mastrantonis (GOARCH)
