Maximian al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (legături interne)
m (→‎Viața: typo)
Linia 6: Linia 6:
 
După depunerea lui [[Nestorie]], Maximian a devenit arhiepiscop al Constantinopolului la insistenţa împăratului [[Teodosie al II-lea]], care îşi dorea un arhiepiscop mai modest şi eventual unul care să nu se afle întru totul sub influenţa surorii lui, împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]]. A fost preferat lui [[Proclu de Constantinopol|Proclu]], candidatul susţinut de aristocraţie.
 
După depunerea lui [[Nestorie]], Maximian a devenit arhiepiscop al Constantinopolului la insistenţa împăratului [[Teodosie al II-lea]], care îşi dorea un arhiepiscop mai modest şi eventual unul care să nu se afle întru totul sub influenţa surorii lui, împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]]. A fost preferat lui [[Proclu de Constantinopol|Proclu]], candidatul susţinut de aristocraţie.
  
−
Maximian a fost hirotonit pe [[25 octombrie]] 431. Participarea la hirotonia lui ilustra controversele din sânul Bisericii: Orientalii (sirienii) nu fuseseră invitaţi, întrucât contunuau să susţină că înlăturarea lui Nestorie de pe [[scaun]]ul constantinopolitan drept necanonică. Maximian era ortodox, mergând pe urmele unor [[arhiepiscop]]i precum Sf. Ioan Gură de Aur, Atticus şi Sisinie.
+
Maximian a fost hirotonit pe [[25 octombrie]] 431. Participarea la hirotonia lui ilustra controversele din sânul Bisericii: Orientalii (sirienii) nu fuseseră invitaţi, întrucât continuau să susţină că înlăturarea lui Nestorie de pe [[scaun]]ul constantinopolitan drept necanonică. Maximian era ortodox, mergând pe urmele unor [[arhiepiscop]]i precum Sf. Ioan Gură de Aur, Atticus şi Sisinie.
  
 
După ce s-a străduit iniţial să impună hotărârile [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului de la Efes]], pe la mijlocul anului 432 Teodosie a hotărât să încerce să pună capăt conflictului cu sirienii. După ce s-a consultat cu arhiepiscopul Maximian, i-a scris lui [[Ioan I al Antiohiei]] o scrisoare în care deplângea persistenţa animozităţilor si propunea condiţii pentru reconcilierea cu [[sinod]]ul constantinopolitan. Printre aceste condiţii se găsea şi acceptarea depunerii lui Nestorie şi recunoaşterea lui Maximian ca episcop. Însă sirienii, între care şi Ioan al Antiohiei aveau obiecţii cu privire la formularea „două naturi” legată de Sf. [[Chiril al Alexandriei]] şi de ''Scrisorile'' şi ''Capitolele'' acestuia. După îndelungi negocieri, sirienii şi-au rezolvat divergenţele în ceea ce privea ''Capitolele'' lui Chiril, iar Ioan a acceptat să renunţe să-l sprijine pe Nestorie, recunoscându-l ca episcop pe Maximian.
 
După ce s-a străduit iniţial să impună hotărârile [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului de la Efes]], pe la mijlocul anului 432 Teodosie a hotărât să încerce să pună capăt conflictului cu sirienii. După ce s-a consultat cu arhiepiscopul Maximian, i-a scris lui [[Ioan I al Antiohiei]] o scrisoare în care deplângea persistenţa animozităţilor si propunea condiţii pentru reconcilierea cu [[sinod]]ul constantinopolitan. Printre aceste condiţii se găsea şi acceptarea depunerii lui Nestorie şi recunoaşterea lui Maximian ca episcop. Însă sirienii, între care şi Ioan al Antiohiei aveau obiecţii cu privire la formularea „două naturi” legată de Sf. [[Chiril al Alexandriei]] şi de ''Scrisorile'' şi ''Capitolele'' acestuia. După îndelungi negocieri, sirienii şi-au rezolvat divergenţele în ceea ce privea ''Capitolele'' lui Chiril, iar Ioan a acceptat să renunţe să-l sprijine pe Nestorie, recunoscându-l ca episcop pe Maximian.

Versiunea de la data 25 octombrie 2011 12:55

Cel întru sfinţi părintele nostru Maximian(sau Maximianus), a fost Patriarh al Constantinopolului între octombrie 431 și aprilie 434, în timpul disputelor hristologice ce au urmat Sinodului al III-lea Ecumenic și depunerii lui Nestorie. Alegerea sa a fost influențată de dorința împăratului Teodosie al II-lea. Prăznuirea sa se face la data de 21 aprilie. Înainte de secolul al XII-lea, pomenirea sa se făcea la data de 20 noiembrie.

Viața

Maximian s-a născut la Roma şi a fost prieten din copilărie cu papa Celestin al Romei. Era cunoscut ca un om evlavios, dar nu şi pentru capacităţile sale intelectuale. Avea o bună reputaţie printre creştini, în parte datorită faptului că el amenajase pe cheltuiala lui mai multe locuri pentru îngroparea celor adormiţi. Maximian a fost o vreme monah înainte de a fi hirotonit preot al Bisericii Constantinopolului, fiind hirotonit de arhiepiscopul Sisinius (Sisinie). Făcea parte din clerul local încă din vremea păstoriei sfântului Ioan Gură de Aur.

După depunerea lui Nestorie, Maximian a devenit arhiepiscop al Constantinopolului la insistenţa împăratului Teodosie al II-lea, care îşi dorea un arhiepiscop mai modest şi eventual unul care să nu se afle întru totul sub influenţa surorii lui, împărăteasa Pulcheria. A fost preferat lui Proclu, candidatul susţinut de aristocraţie.

Maximian a fost hirotonit pe 25 octombrie 431. Participarea la hirotonia lui ilustra controversele din sânul Bisericii: Orientalii (sirienii) nu fuseseră invitaţi, întrucât continuau să susţină că înlăturarea lui Nestorie de pe scaunul constantinopolitan drept necanonică. Maximian era ortodox, mergând pe urmele unor arhiepiscopi precum Sf. Ioan Gură de Aur, Atticus şi Sisinie.

După ce s-a străduit iniţial să impună hotărârile Sinodului de la Efes, pe la mijlocul anului 432 Teodosie a hotărât să încerce să pună capăt conflictului cu sirienii. După ce s-a consultat cu arhiepiscopul Maximian, i-a scris lui Ioan I al Antiohiei o scrisoare în care deplângea persistenţa animozităţilor si propunea condiţii pentru reconcilierea cu sinodul constantinopolitan. Printre aceste condiţii se găsea şi acceptarea depunerii lui Nestorie şi recunoaşterea lui Maximian ca episcop. Însă sirienii, între care şi Ioan al Antiohiei aveau obiecţii cu privire la formularea „două naturi” legată de Sf. Chiril al Alexandriei şi de Scrisorile şi Capitolele acestuia. După îndelungi negocieri, sirienii şi-au rezolvat divergenţele în ceea ce privea Capitolele lui Chiril, iar Ioan a acceptat să renunţe să-l sprijine pe Nestorie, recunoscându-l ca episcop pe Maximian.

În timpul acestor negocieri, Maximian s-a ţinut deoparte, neluând în seamă cele ce se întâmplau în jurul lui. Devenise limpede că, datorită vârstei înaintate şi a scăderii capacităţii sale intelectuale, Maximian nu mai putea face faţă responsabilităţilor sale. În Joia Mare, pe 12 aprilie 434, Maximian a trecut la Domnul, în timpul negocierilor.

Casetă de succesiune:
Maximian al Constantinopolului
Precedat de:
Nestorie 		Patriarh al Constantinopolului
431-434 		Urmat de:
Proclu



Surse

en:Maximian of Constantinople, după:

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Maximian_al_Constantinopolului&oldid=26849”