Ctitor
(Redirecționat de la Ctitorie)
Ctitorul sau fondatorul sau întemeietorul este acea persoană sau familie care construiește și înzestrează o biserică sau o mănăstire.
Termenul este de proveniență grecească - gr. κτίτωρ, ὁ, κτίζω — ktitor, ktizo = „a construi, a întemeia” - dar intrat în limba română prin intermediul slavonescului ktitorŭ - ktitorĭ.
Adesea ctitorii sunt pictați undeva în spatele bisericii (sau a „ctitoriei” lor), într-o frescă ce se numește „tablou votiv”[1]. În funcție de testament, ei sunt pomeniți la Sfânta Liturghie după o anumită rânduială: la Proscomidie este o miridă care se scoate pentru ctitori[2].
Note
- Salt ↑ Biserica Ortodoxă Română, prin hotărârea Sfântului Sinod din 28 februarie 1950 (în revista B.O.R., 1950, nr. 3-6) stabilește: „Numai portretele ctitorilor și cel al ierarhului, sub păstorirea căruia s-a sfințit biserica, vor putea fi zugrăvite în interiorul bisericilor“. Cei care au făcut numai o donație bisericii, fie în natură, fie în bani, nu pot fi socotiți ctitori, ci numai ajutători ai sfântului locaș.
- Salt ↑ Drept prevăzut în Novela 123 din Codul lui Iustinian.
Surse
- Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
