Proterie al Alexandriei

Sfântul ierarh mucenic Proterie al Alexandriei

Sfântul sfințitul mucenic Proterie al Alexandriei (gr. Προτέριος Αλεξανδρείας), sau Proteriu, a fost patriarh al Alexandriei din noiembrie 451 și până la moartea sa martirică, pe 28 martie 457. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 28 februarie.

Viața și activitatea

Ridicat la treapta preoției de către Sfântul Chiril al Alexandriei, sfântul Proterie s-a remarcat prin credința sa neclintită, prin viața sa virtuoasă și prin râvna pentru apărarea învățăturii ortodoxe.

După moartea Sfântului Chiril, succesorul acestuia, Dioscor al Alexandriei, a îmbrățișat învățătura ereticului Eutihie și a devenit principalul susținător al monofizitismului. Deși Dioscor a încercat să-l atragă de partea sa prin promisiuni și favoruri, Proterie a rămas neclintit în mărturisirea credinței ortodoxe.

După condamnarea și depunerea lui Dioscor la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), Părinții Sinodului, împreună cu episcopii și clerul ortodox al Alexandriei, l-au ales pe Proterie arhiepiscop al Alexandriei. Însă alegerea sa a fost întâmpinată cu ostilitate de o mare parte a populației orașului, care rămăsese atașată lui Dioscor și învățăturii monofizite. Încă de la începutul păstoririi sale, Sfântul Proterie a fost nevoit să înfrunte răscoale și tulburări, pe care autoritățile imperiale le-au potolit cu mare greutate.

În acea vreme, Alexandria era principalul grânar al Imperiului Roman de Răsărit. Când răzvrătiții au amenințat că vor opri transportul grâului către Constantinopol, împăratul Marcian a poruncit ca recoltele Egiptului să fie transportate la Pelusium, iar aprovizionarea Alexandriei să fie suspendată. Foametea care a urmat i-a silit pe locuitorii orașului să ceară mijlocirea propriului lor arhiepiscop. Sfântul Proterie s-a dus înaintea împăratului și, prin înțelepciunea și blândețea sa, a obținut revocarea edictului imperial și reluarea aprovizionării cetății.

Cu toate acestea, uneltirile monofiziților nu au încetat. Conducătorii lor erau preotul Timotei Eluros („Pisica”) și diaconul Petru Mongul, care fusese destituit de Sfântul Proterie și alungat din oraș din porunca împăratului.

Într-o noapte fără lună, Timotei Eluros s-a dus în pustie, unde viețuiau numeroși monahi. Deghizat și pretinzând că este un înger trimis de Dumnezeu, le-a poruncit să rupă comuniunea cu arhiepiscopul Proterie și să ridice poporul împotriva lui. Unii monahi mai simpli, înșelați de această viclenie, au coborât în Alexandria și au stârnit o mare răscoală. Mulțimea a năvălit în biserica principală a cetății, i-a alungat pe clerici și l-a proclamat în mod necanonic pe Timotei drept arhiepiscop.

Guvernatorul militar l-a izgonit îndată pe impostor din oraș, dar această măsură nu a făcut decât să întețească și mai mult furia mulțimii.

Văzând tulburarea, Sfântul Proterie a părăsit pentru scurt timp cetatea. Pe drum însă i s-a arătat Sfântul Proroc Isaia și i-a spus: „Întoarce-te în cetate. Acolo te aștept ca să te primesc împreună cu mine.”

Înțelegând că i se vestește apropiatul martiriu, sfântul s-a întors fără șovăire.

În Joia Mare, la 28 martie 457, pe când săvârșea Dumnezeiasca Liturghie și se afla în baptisteriul bisericii Sfântul Chirin, răsculații au năvălit asupra lui. L-au ucis cu o cruzime nemaiauzită, spintecându-l cu trestii ascuțite împreună cu șase dintre însoțitorii săi. După aceea au târât trupul sfântului prin tot orașul, l-au mutilat, au aruncat o parte din el câinilor, iar restul l-au ars, împrăștiindu-i cenușa în bătaia vântului.

După această crimă, Timotei Eluros a ocupat în chip nelegiuit tronul Alexandriei. El a șters numele Sfântului Proterie din diptice și l-a înlocuit cu propriul său nume și cu cel al lui Dioscor. A persecutat fără încetare rudele și prietenii sfântului, i-a confiscat averea și a ars tronul patriarhal. Aceste evenimente au pecetluit ruptura definitivă dintre monofiziți și ortodocși și au marcat începutul îndelungatei despărțiri a Bisericii Alexandriei.

După moartea împăratului Marcian, împăratul Leon I cel Mare a fost înștiințat despre uciderea Sfântului Proterie. El a poruncit ca Timotei Eluros să fie judecat de un sinod de episcopi. Acesta a fost depus din treapta arhierească, declarat nevrednic chiar de numele de creștin și trimis în exil (unele izvoare indică Gangra, iar altele Cherson). Cei care luaseră parte la uciderea sfântului au fost pedepsiți cu asprime prin închisoare, bătăi și alte pedepse prevăzute de lege.

În locul lui Timotei Eluros a fost ales și așezat pe tronul Alexandriei Sfântul Timotei Salofachiolul, un ierarh ortodox, prin care pacea și dreapta credință au fost restabilite pentru o vreme în Biserica Alexandriei.

Prin statornicia sa în apărarea hotărârilor Sinodului de la Calcedon și prin mucenicia sa, Sfântul Proterie rămâne unul dintre marii mărturisitori ai Ortodoxiei, iar sângele său a pecetluit pentru totdeauna lupta Bisericii împotriva monofizitismului.

Casetă de succesiune: Proterie al Alexandriei
Precedat de: Dioscor I	Patriarh al Alexandriei 451-457	Urmat de: Timotei II Aelurus

Surse

• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
• Sinaxarul românesc din Mineiul pe luna februarie
• https://doxologia.ro/viata-sfantului-sfintit-mucenic-proterie-patriarhul-alexandriei