Isidor de Sevilia

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sfântul ierarh Isidor de Sevilia

Cel întru sfinți Părintele nostru Isidor de Sevilia (lat. Isidorus Hispalensis) a fost arhiepiscop al cetății Seviliei (Sevilla) în Hispania (Spania de azi) în timpul primelor decenii ale secolului al VII-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 4 aprilie.

Viața

Tinerețea

Isidor s-a născut în jurul anului 560 în Cartagena (lat. Cartago Nova, adică „Noua Cartagină”) din Hispania, azi Spania, într-o mare familie nobilă hispanico-romană, cel mai tânăr dintre patru frați care sunt toți sfinți în calendar - Sf. ierarh Leandru de Sevilia (prăznuit la 27 februarie), Sf. ierarh Fulgențiu de Cartagena (prăznuit la 14 ianuarie) și cuvioasa Florentina din Cartagena (prăznuită la 20 iunie) - din părinții Severianus (guvernator al provinciei) și Teodora. Familia lor era înrudită cu familia regală vizigotă din Hispania și a avut o influență importantă în convertirea vizigoților de la arianism la creștinismul trinitar ortodox.

În anul 552, câțiva ani înainte de nașterea lui Isidor, Carthago Nova (Cartagena) este ocupată de trupele împăratului bizantin Iustinian I. Părinții săi se refugiază la Sevilia, împreună cu primii doi copii, Leandru și Florentina. Aici, la Sevilia se vor naște mai târziu ceilalți doi copii, Fulgențiu și Isidor (în jurul anului 560). La acea epocă, Sevilia făcea parte din regatul vizigot cu capitala la Toledo și creștinismul ortodox (trinitar) coexista cu cel arian, acesta din urmă fiind favorizat de regele Leovigild (c. 519 – 21 aprilie 586; alte variante ale numelui: Liuvigild, Leuvigild; Liubagilds, în gotică).

La moartea tatălui lor, Lendru, care pe atunci era stareț al mănăstirii din Sevilia, devine tutore a fratelui său mai tânăr Isidor. În anul 576, Leandru devine arhiepiscop al provinciei Hispania Baetica și reușește să-l convertească la credința ortodoxă pe regele hispano-vizigot Reccaredus I (559-601) în 587, iar apoi prezidează împreună cu aceasta sinodul al III-lea de la Toledo, unde convertirea regelui este proclamată oficial la 8 mai 589.

Sous l'impulsion de Léandre, Séville devient un centre culturel particulièrement brillant, et la bibliothèque épiscopale, enrichie de nombreux manuscrits apportés de Rome et de Constantinople auxquels s'ajoutent ceux apportés par les chrétiens réfugiés d'Afrique, permet l'accès à de nombreuses œuvres, tant sacrées que profanes. Isidore reçoit ainsi une instruction très complète. His education included learning Latin, Hebrew, and Greek.

Episcopatul

After the death of his brother Leander in 600, Isidore succeeded him to the see of Seville. While Isidore is not known to have have entered a monastic life, Isidore professed himself a protector of the monks. He pronounced anathema against any ecclesiastic who should abuse the monasteries in anyway.

The extended period of his episcopate was during a time of disintegration and transition as the ancient institutions and knowledge of the Roman Empire were disappearing. During these times Abp. Isidore set himself to the task of joining into a homogeneous nation the many peoples who made up the Gothic kingdom. To accomplish this task he used all the resources of religion and education available to him. He presided over the Second Council of Seville in November 619, leading to the setting forth of the nature of Christ in the Acts of the council, as he pushed for the eradication of Arianism.

While then advanced in years, Isidore presided over the Fourth Council of Toledo in December 633 which decreed that all bishops establish education facilities in their cathedral cities including seminaries similar to that in Seville.

Abp. Isidore reposed on April 4, 636 in Seville.

Scrieri

A prolific writer, Isidore wrote on religious, historical, and scientific topics. His Etymologies (or Origins) was a compendium of the knowledge of his time and was used through the Middle Ages. Due to this, some Orthodox venerate him as the Patron Saint of the Internet, which can be viewed as a modern-day effort at a compendium of all knowledge, as do some Catholics, with the Pope's blessing. Today, however, his history of the Goths and Vandals is of greater interest. He even composed a monastic Rule, although he was not a monk. He also wrote biographies of biblical figures and other illustrious men.

Casetă de succesiune:
Isidor de Sevilia
Precedat de:
Leandru de Sevilia
Arhiepiscop de Sevilia
600—636
Urmat de:
?



Surse

Legături externe