Ioan Hozevitul

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Cuviosul Ioan Hozevitul este un călugăr și un episcop ortodox din secolul al V-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 3 octombrie.

Viața

Sfântul Ioan era originar dintr-o familie nobilă și bogată din Teba, Egipt. În tinerețe a fost tuns în monahism de către bunicul lui, care era el însuși călugăr, și apoi a plecat să se închine la Locurile Sfinte din Ierusalim și Țara Sfântă. Cum provenea dintr-un anturaj monofizit care nu recunoștea Sinodul IV Ecumenic, o putere dumnezeiască l-a împiedicat să intre să se închine lemnului Sfintei Cruci în Biserica Sfântului Mormânt. În noaptea următoare a auzit în vis o voce care i-a spus: „Nu este îngăduit ereticilor care nu se împărtășesc cu Sfânta Biserică să se închine Crucii celei purtătoare de viață a Domnului Iisus Hristos”. De cum s-a trezit, umplut de pocăință, Ioan s-a dus la biserică și a mărturisit adevărata credință și așa s-a închinat lemnului Sfintei Cruci.

După ce s-a închinat la Locurile Sfinte, Ioan s-a întors pentru puțin timp în Egipt, ca să ia binecuvântare de la părintele lui duhovnicesc pentru a trăi viață călugărească în Palestina. La întoarcerea în Țara Sfântă, Ioan a găsit o peșteră într-un loc muntos și abrupt numit Hozeva - care a devenit mai târziu Mănăstirea Hozeva -, unde a trăit pustnicește timp de mai mulți ani. Dumnezeu a vrut însă să-l descopere oamenilor în felul următor: Unui vestit pustnic din regiune, Anania, i s-a adus odată un copil posedat de un duh necurat ca să-l vindece prin post și rugăciune. Dar Anania, prin descoperire dumnezeiască, l-a trimis la pustnicul Ioan. După multe căutări, părinții copilului au găsit peștera lui Ioan și l-au rugat să le vindece copilul. Ioan, văzând lucrarea lui Dumnezeu, dar considerându-se nevrednic, a rugăt pe Dumnezeu să-l vindece pe copil pentru rugăciunile lui Anania, și așa demonul a fost alungat și l-a dat pe copil sănătos părinților lui. De atunci, Dumnezeu a făcut ca Ioan să fie cunoscut de toți oamenii din regiune și mulți alergau la el ca să-i ceară ajutorul și rugăciunile.

După câtva timp, Ioan a fost hirotonit, împotriva voinței sale, episcop de Cezareea Palestinei. Totuși, împăștierea și grijile pe care le presupunea o asemenea slujire erau în contradiție cu viața monastică, așa că Ioan a demisionat și s-a întors în pustia Hozevei, făcând multe minuni cu darul lui Dumnezeu. A trecut la Domnul cu pace la adânci bătrâneți.

Surse

  • Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras