Postul

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Post)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
Botezul - Mirungerea
Sf. Împărtășanie - Spovedania
Căsătoria - Preoția
Sf. Maslu
Starea omului
Păcatul - Patima - Virtutea
Raiul - Iadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

Credința - Nădejdea - Iubirea

Virtuțile morale

Înțelepciunea - Smerenia
Răbdarea - Stăruința în bine
Prietenia - Iertarea - Blândețea
Pacea - Mila - Dreptatea - Hărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia - Pocăința
Isihia - Discernământul
Mintea
Asceza
Fecioria - Ascultarea
Statornicia - Postul
Sărăcia - Monahismul
Rugăciunea
Închinarea - Cinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. Moaște - Semnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

Postul (sl. пост) este înțeles în general ca o practică de abținere de la anumite mâncăruri, în anumite zile ale săptămânii (miercurea și vinerea) sau pe perioade mai lungi stabilite de Biserică, posturile (și însemnate în calendarul bisericesc). Totuși, postul este și o practică de nevoință sufletească și atenție sporită, trezvie. Postul include reținerea de la gânduri și fapte rele și de la relațiile conjugale.

Cuprins

Semnificația spirituală

Postul se însoțește cu rugăciunea, mulțumirea pentru toate și spovedania, pregătind persoana în întregul ei pentru sărbătoarea care urmează, ca în cazul unui atlet care își pregătește corpul, mintea și sufletul. Postul este similar felului în care creștinii ortodocși speră să fie bine pregătiți pentru cea de-a doua venire. Din acest motiv, în timpul perioadelor de post nu se fac nunți. (Cf. Sfaturi Pastorale.) O parte foarte importantă a perioadei postului este spovedania, deși aceasta nu se limitează la perioadele de post.

Istorie și tradiție

Postul creștin își are originea în tradiția iudaică a postirii. Însuși Iisus Mântuitorul a dat exemple de postire ucenicilor săi, cel mai important exemplu fiind cele patruzeci de zile în deșert, la sfârșitul cărora a fost ispitit de diavol (Matei 4,1-11).

Tipuri de postire

Sunt două feluri de postire: postul ascetic și postul total (distincția este nuanțată de părintele Alexander Schmemann, în lucrarea „Postul cel Mare”).

Postul ascetic

Postul ascetic reprezintă abținerea de la anumite mâncăruri, băuturi și reducerea substanțială a regimului alimentar în vederea eliberării de sub stăpânirea poftelor trupului.

Postul ascetic se ghidează după reguli aplicabile monahilor. Aceste reguli nu au rolul de a fi „sarcini anevoie de purtat” (Luca 11,46), ci sunt un ideal spre care trebuie să tindem. Urmarea regulilor postului ascetic nu sunt un scop în sine, ci sunt mijloace spre perfecțiunea spirituală, care este încununată cu dragoste și ajutată de rugăciune.

Postul total sau ajunarea

Postul total sau ajunarea (uneori numit, destul de nepotrivit, de altfel, „post negru”) este renunțarea totală la mâncare și băutură pe o durată scurtă de timp (o zi sau două) fiind expresia stării de pregătire și așteptare. În acest sens, ajunarea face parte întotdeauna din pregătirea pentru unirea cu Hristos în Sfânta Împărtășanie.

În Postul mare, în zilele de peste săptămână (luni-vineri), Biserica îndeamnă la ajunare până seara. De aceea ritualul de împărtășanie din aceste zile a fost legat de vecernie, slujba care marchează încetarea ajunării. (a se vedea articolul despre Postul mare și Liturghia Darurilor mai înainte sfințite).

Perioadele de post

Există zile special desemnate de post dar și perioade mai lungi de post.

Zile de post

Mănăstirile îi pomenesc pe îngeri în zilele de luni prin post.

Posturile de pe an

Posturile de peste an sunt:

Pregătirea pentru Împărtășanie

Postul este parte componentă a pregătirii pentru Sfânta Împărtășanie. Pe lângă post, mai sunt necesare spovedania și anumite rugăciuni, speciale pentru acest moment.

Înainte de Împărtășanie nu se consumă nimic de mâncare sau de băut (nici chiar apă) de la trezire până la primirea Împărtășaniei. De asemenea, nu se consumă carne sau lactate până după Vecernie în aceeași zi.

Orice persoană care dorește să se împărtășească trebuie să vorbească cu preotul care va sluji pentru a vedea ce așteptări are acesta referitor la împărtășanie.

Deoarece preoții și diaconii care slujesc se vor împărtăși, ei trebuie să țină post complet înainte de fiecare Liturghie slujită.

Excepții

Rigoarea postului poate fi relaxată, dacă este necesar, atunci când creștinul este în călătorie. În plus, se pot face excepții atunci când se merge în vizită, deoarece accentul nu trebuie pus pe aspectul exterior al pietății, ci mai degrabă pe acceptarea dragostei și generozității celorlalți. Creștinii ortodocși nu postesc în dauna sănătății lor. Postul este un mijloc nu un scop în sine.

Cei care acum încep să postească este bine să îi ceară unui preot să îi sfătuiască înainte de a începe să postească.

Săptămâni de Harți

După anumite sărbători, creștinii ortodocși nu postesc miercurea și vinerea, pentru a petrece cu bucurie acea sărbătoare.

De la Nașterea Domnului până în Ajunul Bobotezei (din 25 decembrie până în 4 ianuarie)
Săptămâna de după Duminica Vameșului și Fariseului (prima săptămână a Triodului)
Săptămâna luminată (săptămâna de după Sfintele Paști)
Săptămâna Sfintei Treimi (săptămâna de după Pogorârea Duhului Sfânt)

Alimente

Legume
Crap

Postul alimentar se manifestă sub multe forme. În Postul Mare, miercurea și vinerea, este cât se poate de strict, evitându-se complet următoarele alimente:

carne (orice are coloană vertebrală),
lactate,
ouă,
ulei de măsline, de floarea-soarelui etc.
vin sau alte băuturi alcoolice.

În plus, în Postul Mare, numărul și mărimea meselor, dar și numărul felurilor de mâncare sunt reduse față de zilele obișnuite.

În unele zile de sărbătoare, sunt permise anumite alimente, de obicei peștele, mai ales atunci când aceste sărbători cad într-o zi de post. Permisiunea pentru aceste alimente este trecută în Calendarul Ortodox. Aceste permisiuni pot avea caracter universal sau local, eparhial.

Sfinții Părinți despre post

”Stăpânește-ți pântecele atâta timp cât nu te stăpânește el pe tine.” - Patericul egiptean
„Feriți-vã de a măsura postul cu o simplă înfrânare în ale mâncării. Cei ce se înfrânează de la mâncare, dar au purtări rele, se aseamănă diavolului care, deși nu mănâncă nimic, nu încetează să păcătuiască.” - Sfântul Vasile cel Mare
„Fiilor, bine este a-l sătura pe cel flămând și sărac, și așa să postești.” - Patericul egiptean
„E cu neputință să ardă focul în apă, e cu neputință pocăința fără post.” - Sfântul Ioan Gură de Aur
„E un obicei răspândit la vremea postului mare, de a ne întreba unii pe alții câte săptămâni am postit. Și auzim pe unii: o săptămână, pe alții: două, pe unii: toate. Dar unde-i prisosirea dacă săvârșim postul cu mâinile goale de fapte bune? Când cineva îți va zice: „Eu am ținut tot postul”, răspunde-i: Eu aveam un dușman și m-am împăcat cu el, obișnuiam să bârfesc și m-am oprit, suduiam, și m-am lăsat.” - Sfântul Ioan Gură de Aur

Bibliografie

  • Alexander Schmemann, Postul cel Mare, Editura Univers enciclopedic, București, 1995.

A se vedea și

Surse

Legături externe

În limba română:

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi