Cleopa Ilie

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Părintele Cleopa Ilie (10 aprilie 1912 - 2 decembrie 1998), arhimandrit şi vieţuitor la Mânăstirea Sihăstria – Neamţ, a fost unul dintre cei mai însemnaţi duhovnici şi predicatori români ai secolului XX.

Cuprins

Copilăria

Viitorul arhimandrit Cleopa s-a născut în comuna Suliţa, judeţul Botoşani, la 10 aprilie 1912. fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru şi Ana Ilie. Din cei 10 copii, cinci aveau să intre în monahism. De mic era râvnitor spre cele dumnezeieşti, îndeletnicindu-se cu postul, rugăciunea şi faptele bune. Părinţii săi, Alexandru şi Ana Ilie, i-au fost exemplu viu de trăire creştină, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserică şi de copii. Nu lipseau niciodată de la sfintele slujbe, făceau milostenie, se rugau mult împreună cu copiii și duceau o viaţă curată şi bineplăcută lui Hristos. Casa lor era ca o biserică, aşa cum avea să povestească mai târziu şi Părintele Cleopa.

În primele două luni după naștere, pruncul Constantin - viitorul Părinte Cleopa - era tot timpul bolnav. De la o vreme nu mai mânca aproape nimic și plângea zi şi noapte. Toţi erau îngrijoraţi pentru viaţa lui. Trebuie menţionat că Anei îi mai muriseră doi copii din pruncie.

Neştiind ce să mai facă, mama sa l-a dus la duhovnicul Conon Georgescu de la Schitul Cozancea, care, ascultându-i îngrijorarea pentru viaţa copilului, o sfătuieşte să îl dăruiască Maicii Domnului.

Atunci Ana l-a întrebat nedumerită:
- Cum să-l dăruiesc Maicii Domnului?
- Iată cum, a zis el, ia o lumânare şi un prosop, așază pruncul înaintea icoanei Maicii Domnului din biserică şi zi aşa: Maica Domnului, îţi dăruiesc ţie copilul acesta care este bolnav! Fă ce ştii tu cu el!

Atunci Ana s-a închinat cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, făcând trei metanii și, căzând în genunchi, a zis plângând: Maica Domnului, îți dăruiesc ţie copilul acesta al meu, că este bolnav şi plânge mereu. Fă ce ştii tu cu el! Și l-a trecut de trei ori pe sub sfânta icoană.

De atunci pruncul s-a făcut bine şi nu a mai fost bolnav de moarte toată viaţa sa. În jurul anului 1920, sora părintelui Cleopa, Ecaterina, pleacă la Mânăstirea Agapia pentru a se călugări.

Spre sfârșitul anului 1927, fratele său mai mare, Gheorghe, a intrat în obștea Schitului Sihăstria. A fost călugărit, primind numele de Gherasim.

În iarna anului 1929, după sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae, Constantin şi fratele său Vasile s-au hotărât să plece la Schitul Sihăstria - Neamț pentru a sluji toată viața lui Hristos. După ce s-au rugat mult lui Dumnezeu, cu post şi metanii, au luat binecuvântare de la preotul satului şi au spus părinților gândul lor; şi așa au plecat la mânăstire.

Intrarea în mănăstire

La intrarea în obştea Schitului Sihăstria, împreună cu fratele său mai mare, Vasile, au fost trei zile ispitiţi canonic, după care au fost primiţi de către stareţul de atunci, Părintele Ioanichie Moroi.

În primăvara anului 1931, Vasile, acest smerit ascultător şi frate mai mare al Părintelui Cleopa s-a îmbolnăvit şi a fost adus în schit. Odată, ieşind de la Sfânta Liturghie, a avut o vedenie înfricoşătoare. I s-a arătat Maica Domnului, spunându-i că peste trei zile va adormi în Domnul.

După trei zile, exact la aceeaşi oră, rasoforul Vasile Ilie a adormit în pace, cu rugăciunea pe buze.

Monahul Gherasim Ilie, fratele mai mare al Părintelui Cleopa, a păscut vitele schitului patru ani de zile, fiind un suflet foarte nevoitor și singuratic. La 14 septembrie 1933, la Înălţarea Sfintei Cruci, nevoitorul monah Gherasim și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, culcat în sicriul pe care singur și-l făcuse drept pat în care dormea noaptea.

Până în anul 1935, Constantin a păscut oile Schitului Sihăstria, împreună cu alți fraţi, în smerenie, ascultare, rugăciune şi studierea Sfinţilor Părinți. Părintele Cleopa ne povestea: "În anii în care am fost cioban la oile schitului împreună cu fraţii mei, am avut mari bucurii duhovnicești. Stâna, oile, trăirea în liniște și singurătate pe munte, în mijlocul naturii, mi-au fost şcoală de călugărie şi teologie". A mai avut ascultări de paracliser şi pictor de icoane.

În anul 1935, Constantin a fost chemat în armată, pe care a făcut-o în oraşul Botoşani.

Călugăria

În anul 1937, la sfârșitul lunii iulie, rasoforul Constantin Ilie a fost rânduit de egumen să fie făcut călugăr. Acum avea 6 ani de ucenicie în schit. După aceasta şi-a continuat ascultarea de cioban la oile schitului până în vara anului 1942, fiind ajutat de monahii Galaction Ilie (unchiul său) și Antonie Olaru.

În data de 30 mai 1941, un incendiu devastează incinta schitului, arzându-i chiliile de lemn, acoperişul bisericii şi paraclisul.

După incendiu, Schitul Sihăstria supravieţuia din ce în ce mai greu. Bătrânul stareț Ioanichie, în vârstă de 82 de ani, era tot mai bolnav şi aproape orb. Nu mai putea sluji Sfânta Liturghie și cu greu spovedea și dădea sfaturi.

În iunie 1942, la numai 30 de ani, părintele Cleopa este adus în schit şi numit locțiitor de egumen, întrucât starețul Ioanichie Moroi era în incapacitate de a-şi mai exercita funcţia. Părintele Ioanichie Moroi avea să treacă la Domnul doi ani mai târziu, la 3 septembrie 1944.

Prima grijă a Părintelui Cleopa a fost aceea de a reînnoi incinta și chiliile arse, să acopere cu tablă biserica de piatră şi să facă un nou paraclis.

Preoţia şi stăreţia

În anul 1944, la 27 decembrie, monahul Cleopa este hirotonit ierodiacon, iar la 23 ianuarie 1945, ieromonah de Episcopul Galaction Cordun, pe atunci stareț al Mănăstirii Neamț. După această dată este numit oficial egumen al Schitului Sihăstria.

Între anii 1945-1946, schitul se reînnoieşte, reconstruindu-se o mare parte din chilii şi o trapeză de peste 100 de persoane.

În anul 1947, pentru că numele şi activitatea duhovnicească şi administrativă a Protosinghelului Cleopa Ilie, egumenul Schitului Sihăstria, deveneau tot mai cunoscute, Patriarhia Română, care a observat eforturile de înnoire generală a acestui sfânt așezământ monahal, a propus ridicarea Schitului Sihăstria la rang de mănăstire independentă şi de sine stătătoare. Patriarhul României, Nicodim Munteanu, a aprobat ridicarea Schitului Sihăstria la rang de mănăstire, în 30 iunie 1947, precum şi ridicarea Protosinghelului Cleopa Ilie la rang de Arhimandrit. Hirotesia sa s-a făcut la 19 septembrie 1947. Aceasta s-a hotărât întrucât Părintele Cleopa reușise ca numai în cinci ani de zile să facă dintr-un schit ars integral, aproape în paragină şi cu monahii risipiţi pe la alte mânăstiri, o mănăstire renumită și bine organizată.

În noiembrie 1946, mama Părintelui, văduvă şi singură, intră în obştea Mânăstirii Agapia Veche. În 1947 este tunsă în monahism cu numele Agafia. Se nevoieşte aici 22 de ani, după care trece la Domnul la 15 septembrie 1968.

Prigonirea şi retragerea în munţi

Odată cu venirea comuniştilor la putere, urmează o perioadă nefastă pentru părinte. Ceea ce avea să îl aducă în vizorul autorităţilor a fost o predică pe care a rostit-o la sărătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, spunând: Să dea Dumnezeu ca și conducătorii noștri de acum să fie ca Sfinţii Împărați, ca să-i pomenească Biserica în veac! şi lăudând râvna marilor împărați, care au dat libertate creştinilor şi au construit numeroase biserici. Cineva din cei prezenți l-a denunțat, astfel că a fost arestat şi anchetat pentru cinci zile la Târgu Neamţ. A fost eliberat la fel de repede cum fusese şi arestat.

Cei din jurul său, conştientizând că va mai avea de furcă cu autorităţile comuniste, l-au sfătuit să se ascundă pentru un timp în munţi. Părintele Cleopa și-a făcut atunci un bordei din lemn, în pământ, la 6 km de mânăstire, în adâncul pădurii. Monahii din mânăstire îi mai duceau din când în când câte ceva de mâncare. Părintele se ruga acolo neîncetat, ziua şi noaptea, cerând ajutorul şi mila lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului, către care avea multă evlavie. După șase luni de retragere în munţi, Arhimandritul Cleopa a fost readus ca stareţ în obștea Mănăstirii Sihăstria, spre bucuria tuturor, atât a călugărilor, cât și a credincioşilor.

În anul 1949, la 30 august, Arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii Slatina - Suceava şi se transferă acolo împreună cu 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, în urma deciziei Patriarhului Justinian. În locul său este numit stareț la Sihăstria Protosinghelul Ioil Gheorghiu.

La Mănăstirea Slatina întemeiază o obște care avea să ajungă la peste 80 de vieţuitori.

Arhimandritul Cleopa a fost rânduit de Mitropolia Moldovei să supravegheze şi să îndrume viaţa duhovnicească a mai multor mănăstiri din împrejurimi: Putna, Moldovița, Râșca, Sihăstria și schiturile Sihla și Rarău, după modelul Mănăstirii Slatina.

A doua retragere în munţi

Până în primăvara anului 1952, Mănăstirea Slatina a înflorit, ajungând să se numere printre cele mai bine organizate mănăstiri din țara noastră.

Diavolul însă, care nu doarme niciodată, nu putea răbda buna nevoinţă şi armonia monahilor din Mănăstirea Slatina. De aceea, a îndemnat Securitatea de atunci să facă o anchetă amănunţită în obștea acestei mănăstiri. Sosind noaptea, organele de securitate l-au cercetat şi ameninţat pe stareţ şi pe cei mai de seamă din mănăstire. Până la urmă i-au reținut pe câțiva dintre ei, în frunte cu Părintele Cleopa, tânărul Ieromonah Arsenie Papacioc și fratele Constantin Dumitrescu.

Ducându-i la Fălticeni, i-au anchetat toată noaptea. La sfârșit i-au spus părintelui să nu mai facă "propagandă religioasă" şi i-au dat drumul. Atunci Părintele Cleopa s-a retras în taină, împreună cu Ieromonahul Arsenie Papacioc, în Munții Stânişoarei, până s-au liniștit tulburările de la Slatina. Părinţii au înfruntat cu stoicism vremea friguroasă, foamea, setea, lipsurile, rugându-se ziua şi noaptea şi întărindu-se unul pe altul.

Părinții Cleopa și Arsenie s-au nevoit în Munții Stânișoarei până în vara anului 1954, când Patriarhul Justinian a obținut aprobarea ca cei doi nevoitori să se reîntoarcă la mănăstire sau să vină la Patriarhie. Părinții Cleopa și Arsenie s-au reîntors la Mănăstirea Slatina, spre bucuria călugărilor și a credincioșilor din partea locului.

În primăvara anului 1955 s-a organizat o acțiune de lămurire si combatere a stilismului. Se încerca repararea schismei unora din credincioșii ortodocși care, insistând asupra respectării calendarului iulian neîndreptat în Biserică, se rupseseră de comuniunea cu Patriarhia Română. La această încercare de readucere a credincioșilor stiliști în sânul Bisericii Ortodoxe a participat şi părintele Cleopa, făcând misionarism prin satele stiliste ale Moldovei.

În toamna anului 1956, Părintele Cleopa a revenit la Mânăstirea Sihăstria. De acum, viaţa duhovnicească de la Sihăstria s-a întărit şi mai mult. Părintele Cleopa spovedea şi povăţuia pe credincioşi şi monahi la chilia sa din deal.

Persecuţiile dintre anii 1959-1964

Persecuţiile dintre anii 1959 și 1964 au fost cea mai dificilă perioadă prin care a trecut monahismul românesc în secolul XX.

Spre sfârșitul anului 1959 s-a votat de către guvernul ateu din București, un decret special (Decretul 410/1959) prin care erau excluşi din mănăstiri toţi călugării mai tineri de 55 de ani şi maicile de până în 50 de ani. Decretul a fost aplicat cu severitate, sub controlul Securității, cu ajutorul Miliției și sub supravegherea Departamentului Cultelor.

Până în primăvara anului 1960, au fost excluși din mănăstiri peste 4000 de monahi şi monahii. Mai întâi au fost excluşi din monahism pentru toată viaţa stareţii şi duhovnicii care aveau o activitate duhovnicească mai intensă și, din toate mănăstirile din ţară, întregul tineret, adică fraţii şi rasoforii, iar primirea de noi tineri în mănăstiri era interzisă şi supravegheată de Securitate.

Părintele Cleopa a fost şi el vizat, dispoziţia autorităţilor fiind să fie dezbrăcat de haina monahală şi să aibă domiciliu forţat în satul său natal. Ca mulţi alţi călugări, a refuzat să părăsească haina monahală şi să părăsească mănăstirea.

Văzând această situaţie grea, știind că este mereu supravegheat de organele politice, Părintele Cleopa, îndemnat de Duhul Sfânt, s-a retras din nou - pentru a treia oară - în Munții Moldovei, la mult iubita sa liniște. Întâi s-a dus în pădurile din jurul comunei Hangu. Apoi și-a făcut un mic bordei din lemn, nu departe de culmea Muntelui Petru Vodă.

Aici s-a nevoit cinci ani, îndurând aceleaşi greutăţi ca și mai înainte. S-a îndeletnicit cu postul, privegherea, rugăciunea şi cu scrierea. Iată titlurile câtorva din scrierile sale alcătuite în vremea când stătea în munți: Predici pentru monahi, numită și Urcuș spre înviere; Spovedania arhiereilor, Spovedania stareţilor, Spovedania duhovnicilor, Spovedania preoţilor de mir, Spovedania monahilor, Despre vise şi vedenii, precum şi Minunile lui Dumnezeu din zidiri.

În toamna anului 1964, când tulburările şi prigonirile Bisericii s-au mai liniştit, părintele revine în Mănăstirea Sihăstria, ca duhovnic al întregii obşti, şi povăţuieşte fără întrerupere atât călugări, cât și mireni, timp de 34 de ani.

Cuvântul său ajungea în toată ţara şi peste hotare, numele său fiind vestit, cunoscut şi iubit de toţi. Era căutat de zeci de oameni zilnic, pentru sfat, povaţă, îndrumare. El îi primea pe toţi cu dragoste, învăţându-i cele de trebuinţă ale credinţei şi petrecându-i cu dragoste. A rămas celebră vorba sa, care îi este reprezentativă: "Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce". Așa de mare era dragostea sa "că dacă aş avea un sac mare, v-aş băga pe toţi în el, şi v-aş duce în Rai !".

Adormirea

Lunile septembrie-noiembrie ale anului 1998 prevesteau sfârşitul apropiat al Părintelui Cleopa. Acum vorbea tot mai puţin, cu voce stinsă şi mereu repeta aceleaşi cuvinte: "De acum mă duc la fraţii mei!", "Lăsaţi-mă să plec la frații mei!" Apoi iarăşi spunea: "Mă duc la Hristos! Rugați-vă pentru mine, păcătosul!"

Până duminică, 29 noiembrie a spovedit călugări şi credincioşi Era senin la față, vorbea calm şi frumos celor care îl întrebau şi nu refuza pe nimeni care voia să-l vadă. Pe toți îi mângâia şi îi îmbărbăta ca întotdeauna, în liniște si bucurie. Începând de Duminică, de la ora 4 după-amiază, Părintele Cleopa nu a mai răspuns la întrebările ucenicilor săi şi a rămas nemişcat, cu ochii întredeschişi, pe scaunul său de spovedanie, ca într-o răpire, timp de mai bine de unsprezece ore.

Luni dimineață (noaptea) la orele 3.30, bătrânul s-a deşteptat ca dintr-un somn adânc, fiind bine dispus şi mulţumit sufleteşte. Apoi a cerut ceva de mâncare, zicând: "Aţi mai văzut voi vreun călugăr să mănânce la ora asta?"

Luni, 30 noiembrie, şi marţi, 1 decembrie, părintele a stat cu credincioşii şi a dat sfaturi ca de obicei. Luni seară însă, în chip neobişnuit, Părintele Cleopa a început să-şi citească rugăciunile dimineţii, deşi ucenicii i-au spus: "Părinte, acum este seară. Rugăciunile dimineții citiţi-le mâine dimineaţă!" Dar părintele a răspuns: "Acum le citesc, căci mă duc la fraţii mei!" Ucenicii au privit, ca de obicei, cu neîncredere.

Marți seara s-a culcat târziu, dând semne de mare oboseală. La ora 2:20, miercuri dimineață (2 decembrie) ucenicul său a auzit că părintele respira din ce în ce mai rar. Când s-a apropiat de el, părintele a răsuflat adânc şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos, întru nădejdea Învierii şi a vieţii veşnice.

Înmormântarea a avut loc la 5 decembrie, fiind prohodit de Mitropolitul Moldovei şi de alţi opt arhierei, preoţi, diaconi şi mulţime multă de credincioşi, veniţi din toate părţile ţării.

Multă lume se închină în chilia şi la mormântul Părintelui Cleopa, şi iau pământ şi flori de binecuvântare, spunând că simt ajutor, prin rugăciunile sfinţiei sale.

Arhimandritul Ioanichie Bălan, vechi ucenic al Părintelui, spunea: "Părintele Cleopa este considerat, pe drept cuvânt, unul din cei mai iscusiţi duhovnici, sfetnici şi predicatori ai monahismului românesc contemporan. Viaţa sa interioară exemplară, de ascet şi sihastru consacrat, experienţa sa în nevoinţa monahală, vastele sale cunoștinţe scripturistice şi patristice de autodidact care te uimesc, memoria sa rar întâlnită, blândeţea, dragostea sa de oameni, râvna pentru Dumnezeu şi cuvântul său hotărât, înţelept şi precis, unit cu darul frumoasei vorbiri în grai dulce moldovenesc fac din Arhimandritul Cleopa Ilie o personalitate în spiritualitatea noastră ortodoxă. Credincioşii, numeroşii săi fii duhovniceşti, călugări şi mireni, îl socotesc ca fiind o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru Biserica noastră".

La sfârşitul anului 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat că se are în vedere deschiderea procesului de canonizare a Părintelui Cleopa și trecerea sa în rândul sfinţilor, în calendar, cu numele: Cuviosul Cleopa de la Sihăstria.

Bibliografie

  • Ioanichie Bălan arhim., Viaţa părintelui Cleopa, Editura Trinitas, Iași, 2002
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte