Paisie cel Mare

Cuviosul Paisie cel Mare

Cuviosul Paisie cel Mare (gr. Ὅσιος Παΐσιος ὁ Μέγας; 320 – 417) sau avva Bishoy sau Pishoy (în coptă: Ⲁⲃⲃⲁ Ⲡⲓϣⲱⲓ Abba Pišoi) a fost unul din marii Părinți ai pustiei din Egipt, la Nitria și la Schetia, în secolele IV-V. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 19 iunie.

Viața

Acest de trei ori fericit cuvios și purtător de Dumnezeu, Părintele nostru Paisie cel Mare, era de neam din Egipt, din localitatea Shansa (Shensha sau Shesna). Născut a fost din părinți cinstitori de Dumnezeu, învățați în credința lui Hristos, și având multă bogăție și împodobiți cu străluciri, au învățat cu silință și pe cei 7 copii ai lor întru sporirile cele dumnezeiești și omenești. După săvârșirea tatălui său, fericitul acesta, prunc încă și cel mai mic dintre frați, a rămas la maică-sa, care fiind foarte amărâtă, i s-a arătat în vis un înger, mai înainte spunându-i buna sporire a lui Paisie, zicându-i: „Pe fiul tău Paisie l-a ales Domnul, ca să slăvească și să laude sfânt numele Său cel lăudat în vecii vecilor; acesta este plăcut lui Dumnezeu”, și l-a apucat pe el de mână; iar maică-sa a răspuns îngerului: „Toți ai lui Dumnezeu sunt, și la fel acesta care este plăcut lui Dumnezeu”. Și trezindu-se ea, se minuna de acea vedenie.

Ajuns la vârsta adultă, pe la 20 de ani, Paisie s-a îndreptat spre deșertul Nitriei, lângă avva Pamvo (prăznuit la 18 iulie), care l-a îmbrăcat cu haina monahală. Fiind desăvârșit ascultător față de părintele său duhovnicesc, precum și față de Dumnezeu însuși, el a progresat rapid în calea ascezei. La sfatul lui avva Pamvo ca să-și țină capul plecat și să nu privească vreodată la fața cuiva, cuviosul Paisie a petrecut trei ani neuitându-se în sus, ci avându-și capul în jos plecat și mintea întreagă absorbită în rugăciune, meditând asupra cuvintelor Sfintei Scripturi, care deveneau în gura sa mai dulci decât mierea.

După moartea lui avva Pamvo, cuviosul Paisie a trăit cu avva Ioan Colov (prăznuit la 9 noiembrie) în aceeași chilie, împărtășind aceleași dispoziții spirituale și același mod de viață ascetic. Cu toate acestea, după un timp, Paisie, dorind o mai mare perfecțiune, a început să postească în fiecare săptămână, mâncând doar pâine și sare sâmbăta; apoi a extins postul la două săptămâni consecutive și mai pe urmă a fost cuprins de dorința de a se retrage singur cu Dumnezeu. Răspunzând rugăciunilor lor, pentru a ști dacă această dorință venea cu adevărat de la Dumnezeu, un înger le-a apărut și i-a poruncit lui Ioan să rămână în acel loc pentru a îndruma pe calea virtuții pe cei care vor veni la el, iar lui Paisie i-a poruncit să se retragă în partea de vest a deșertului Schetis (Schetia).

Vestea despre sfințenia vieții sale se răspândea peste tot, iar călugării și laicii veneau în număr mare să îi ceară să i se alăture, ca albinele adunându-se într-un stup, pentru a gusta mierea duhovnicească a învățăturii sale. Cu înțelepciune și discernământ, sfântul le permitea unora să intre imediat în viața eremitică, iar pe alții îi îndemna să trăiască în chinovie, în supunere și ascultare, fiecare după posibilitățile sale. Însă tuturor le dădea ca poruncă absolută să nu facă niciodată nimic din propria voie, ci să acționeze în totul conform poruncilor părintelui lor duhovnicesc.

După ce și-a împărtășit învățătura acestor primi ucenici, s-a retras timp de trei ani într-o peșteră din pustiul cei mai din adânc, unde și-a legat părul lung de un toiag așezat la înălțime, astfel încât era obligat să rămână tot timpul în picioare.

Și acolo dându-se pe sine la petrecerea sihăstrească, întru atâta a covârșit pe toți, încât a vorbit împreună cu Hristos, și I-a spălat picioarele Lui, iar după spălare a băut apa, și îndată s-a făcut începător viețuirii celei supraomenești, că aflându-se fericitul cu trup muritor se ridicase mai presus de trup.

Deci ajungând la bătrâneți prea adânci, s-a mutat către anul 417 la Domnul, unde împreună cu îngerii cânta Țiitorului a toate cântarea cea întreit sfântă.

Despre vestitele lui virtuți și despre minunata viețuire cea întocmai cu a îngerilor, despre toată aspra viețuire cea prin pustii și despre minunile sale, se poate citi în Viața lui, scrisă de avva Ioan Colov.

Surse

• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras
• https://calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie19.htm
• https://fr.wikipedia.org/wiki/Bishoy_de_Nitrie