Isaac Sirul

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Icoană a Sfântului Isaac Sirul

Slăvitul părintele nostru Isaac Sirul (Beit' Katraja, ~640 ; Rabban Sabor, ~700), cunoscut uneori și sub numele de Isaac de Ninive este un sfânt cuvios episcop sirian, cunoscut pentru nevoințele sale stricte și pentru scrierile sale ascetice. Prăznuirea sa se face la 28 ianuarie.

Atenție: Nu trebuie confundat cu celălalt sfânt Isaac Sirul, stareț de Spoleto, care a trăit pe la mijlocul secolului al VI-lea (12 aprilie)

Viața

Despre viața Sf. Isaac se cunosc cu certitudine foarte puține lucruri. Multă vreme, nu se știa despre el altceva decât ceea ce se găsea în scrierile sale. O primă biografie a sa a fost publicată la Roma în 1719 de un autor anonim de origine arabă. O colecție de lucrări despre istoria Siriei scrise de Iezudena (Ișodena), episcop de Barsa, în secolul al VIII-lea, a fost publicată în 1896 de abatele Jean-Baptiste Chabot, erudit orientalist catolic[1] Sfântul Isaac s-a născut în regiunea Qatarului sau a Bahreinului actual, pe coasta vestică a Golfului Persic. Majoritatea cercetătorilor consideră că făcea probabil parte din Biserica asiriană, care se înscria în descendența teologiei lui Teodor de Mopsuestia. [2]. Pe când era destul de tânăr, el a intrat în mănăstirea Mar Matei (a Sf. Matei) împreună cu fratele său. Datorită vieții lui sfinte, a învățăturilor și nevoințelor sale, părinții din mănăstire au voit să îl pună stareț, însă acesta a refuzat, iar monahii l-au ales în schimb ca stareț pe fratele său. Râvnind după nevoințe mai aspre, cuviosul Isaac s-a retras în pustie. Faima lui de om sfânt și învățător în viața duhovnicească s-a răspândit mult. Remarcat de catolicosul Gheorghe I (658-680), care l-a hirotonit episcop de Ninive, fosta capitală a Asiriei de nord. I s-a cerut să renunțe la această poziție după numai cinci luni sau, după alte versiuni, a renunțat de bunăvoie, dorind să se întoarcă în pustie și neputându-se acomoda cu viața din lume. Tradiția relatează un episod ilustrativ în acest sens. Astfel, în sinaxar se povestește că, pe când era episcop de Ninive, doi oameni au venit la el, cerându-i să arbitreze într-o dispută. Unul din cei doi îi datora bani celuilalt, iar cel care dăduse banii cu împrumut vroia să îl silească să-i restituie împrumutul, amenințându-l cu judecata laică. Sf. Isaac i-a cerut acestuia să-l păsuiască pe datornic, invocând pilda evanghelică, dar omul, mânios, a refuzat să îl asculte. Atunci, sfântul i-ar fi răspuns că dacă nu vroia să asculte de porunca Domnului din Evanghelie, nici el nu îl putea ajuta.

Retrăgându-se din scaunul episcopal, Sf. Isaac a plecat spre sud, în sălbăticia Muntelui Matout (probabil în regiunea Kuzistan din Iran), un refugiu al anahoreților. Acolo a trăit în singurătate mulți ani, nevoindu-se în post, rugăciune și studiul Sfintei Scripturi. Se povestește că se hrănea doar cu puțină pâine și legume nefierte. Sfântul Isaac a fost și unul din puținii sfinți răsăriteni care au ajuns pe o asemenea treaptă duhovnicească încât au îndrăznit să se roage chiar și pentru demoni. Se spune că, din pricina multelor nevoințe și a studiului intens, a ajuns să orbească. Orbirea, precum și și vârsta înaintată l-au obligat să părăsească pustia și să se retragă la Mănăstirea Rabban Shabur (Sf. Sapor), unde a adormit cu pace, la o vârstă înaintată, și unde a fost și înmormântat.

Ortodoxia

Sfântul Isaac este acceptat pe deplin de Biserica Ortodoxă, cu toate că în timpul vieții sale a fost probabil un membru canonic al Bisericii Asiriene a Răsăritului (i.e., nestoriană sau „teodorită”, după numele lui Teodor de Mopsuestia). Întrucât Sf. Isaac a evitat pe cât posibil, în scrierile sale, controversele teologice ale vremii, scrierile sale au fost asimilate în tradițiile mai multor biserici, acesta ajungând să fie cinstit ca sfânt atât în Biserica asiriană cât și în Biserica Ortodoxă, dar și în comunitatea Bisericilor Orientale (asociate în general monofizismului. Scrierile sale au devenit foarte populare în cercurile monahale ortodoxe; acestea sunt bine-cunoscute în întreg Răsăritul creștin și sunt considerate ca ortodoxe. Cinstirea sa a crescut în timp, el fiind integrat în calendarul sfinților ortodocși. Includerea sa printre sfinți dovedește în același timp și faptul că Biserica nu privește granițele canonice ca fiind unicul test indicator și criteriu al ortodoxiei.

Scrieri

Sf. Isaac Sirul a scris un mare număr de discursuri (omilii sau „cuvinte” de învățătură) și epistole (scrisori). În secolul al IX-lea, o primă parte a scrierilor sale, cuprinzând optzeci și șase de Cuvinte despre nevoință și patru Epistole, au fost traduse de doi cuvioși monahi de la Lavrei Sfântul Sava din Ţara Sfântă, avva Patrichie (Patrikios) și avva Avramie. Această primă parte a operelor Sf. Isaac a cunoscut și cea mai mare răspândire în Orientul creștin, dar și în Occident.

Sfântului Isaac Sirul îi sunt atribuite și o serie de rugăciuni, între care unele sunt folosite și astăzi în cultul Bisericii Ortodoxe. Sf. Isaac și-a scris lucrările în limba siriacă. Acestea au fost traduse apoi rapid în limba greacă, în etiopiană și arabă, iar mai târziu în latină, italiană, spaniolă, franceză, engleză, rusă etc. Scrierile sf. Isaac nu au fost incluse în Filocalia greacă a Sf. Nicodim Aghioritul și Macarie al Corintului, și nici în versiunea slavonă Dobrotoliubie, însă fragmente din ele au fost incluse în ediția rusă a Filocaliei alcătuite de Sf. Teofan Zăvorâtul.

În anul 1983, aparent unica copie existentă a unei a doua părți a scrierilor Sf. Isaac, „Cuvinte către singuratici, despre viața duhului, taine dumnezeiești, pronie și judecată”, a fost redescoperită la Biblioteca Bodleiană din Oxford, în Marea Britanie de către profesorul Sebastian Brock. Acesta le-a publicat în versiunea originală siriacă în 1985, apoi acestea au apărut în traducere în diferite limbi de circulație. În limba română, Partea a doua a fost publicată pentru prima dată în anul 2003, în traducerea diac. Ioan I. Ică Jr., la editura Deisis din Sibiu.

În anul 1990, într-o bibliotecă privată din Teheran (Iran) a fost descoperit un alt manuscris siriac, copiat la începutul sec. XX, cuprinzând 17 noi „cuvinte” ale Sf. Isaac către singuratici, dintre care 14 inedite. Textul a fost reconstituit și publicat de Sabino Chiala, monah la mănăstirea Bose din Italia. Prima ediție românească a apărut în anul 2005, tot la editura Deisis.

Traduceri în limba română

Manuscrise

Fragmente din cuvintele Sf. Isaac Sirul se regăsesc, în traducere românească, în mai multe versiuni manuscrise complete, unele datând încă din secolul al XVIII-lea. Pr. Dumitru Stăniloae, în introducerea la vol. X. al Filocaliei, citează zece manuscrise cuprinzând opera integrală (cunoscută până la data editării) a Sf. Isaac Sirul și 26 de manuscrise cuprinzând fragmente din aceasta. Potrivit Pr. Stăniloae, majoritatea acestor traduceri sunt făcute după ediția grecească publicată de Nikeforos Theotokes (Nichifor Theotoche) la Leipzig în anul 1770 [3] Între acestea se găsesc: [4]

  • Cuvinte, rugăciuni și învățături pentru călugări ale lui: Simeon Noul Teolog, Varsanufie, Vasile cel Mare, Dorotei, Evagrie, Grigorie Sinaitul, Nil de la Soroca, Simeon al Tesalonicului, Nichifor din Singurătate, Nil de la Soroca (Sorski), Filotei Sinaitul, Nil Sinaitul, Filimon Pustnicul, Isaac Sirul, Isaia Pustnicul, Amon, Casian Râmleanul, Damaschin Studitul, Ioan Hrisostom, traducere de Rafail monahul, mănăstirea Neamț, 1769, mss. 2597 BAR - Filocalia de la Dragomirna, 313 f.
  • Miscelaneu de literatură monahală (Filocalie, sec. XVIII), cuprinzând scrieri ale lui Nil Sorski, Grigorie Sinaitul, Filotei Sinaitul, Vasile de la Poiana Mărului, Nichifor din Singurătate, Dorotei Studitul, Isaac Sirul, Nil Postnicul, Simeon Noul Teolog, Varsanufie, Evagrie Ponticul, Diadoh, Isihie Preotul, mss. 1621 BAR, 294f.
  • Miscelaneu de literatură monahală: Isihie preotul către Teodul, Ioan Sinaitul, Isaac Sirul, Eftimie al Târnovei, Paisie cel Mare, mss. 1724 BAR, sf. sec. XVIII, 169f.

Ediții tipărite

  • Sf. Isaac Sirul, Cuvinte și învățături, traducere de ieromonahul Macarie, revizuită de ieroschimonahul Isaac și ieromonahul Iosif, Neamț, 1819.
  • Sfântul Isaac Sirul, „Cuvinte despre sfintele nevoințe”, Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii, vol. X, traducere, introducere și note de de de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981; reed. Humanitas, București, 1999, 2008.
  • Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici. Partea a II-a, recent descoperită, traducere de diac. Ioan I. Ică, Jr., Deisis, Sibiu, 2003; ed, a II-a 2007, ISBN: 978-973-7859-31-0
  • Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici. Partea a III-a, recent regăsită, cuvânt înainte, introducere și text de Sabino Chiala, traducere de diac. Ioan I. Ică, Jr., Deisis, Sibiu, 2005; ed a II-a 2007, ISBN: 978-973-7859-32-7
  • Sf. Isaac Sirul, Despre ispite, întristări, dureri și răbdare, ed. Evanghelismos, București, 2007.
  • Sf. Isaac Sirul, Cuvinte pentru nevoință, Reîntregirea, Alba-Iulia, 2010.
  • Sf. Isaac Sirul, Cuvinte și învățături, ed. Predania, București, 2010.

Scrieri despre Sf. Isaac Sirul

  • Sabino Chialà, Isaac Sirianul, asceză singuratică și milă fără sfârșit, traducere de Maria-Cornelia și diac. Ioan I. Ică, Jr., Deisis, Sibiu, 2012, ISBN: 978-973-7859-83-9

Citate

„Fii persecutat, mai degrabă decât persecutor. Răstignește-te pe tine mai degrabă decât pe alții. Lasă-te nedreptățit mai degrabă decât să nedreptățești pe cineva. Lasă-te asuprit mai degrabă decât să fii zelos. Preferă bunătatea în locul dreptății.”

„O mică, dar statornică nevoință (disciplină) are mare putere; că și picătura cea mică și moale picând mereu, găurește piatra cea tare.”

„Ziua Domnului este o taină a cunoașterii adevărului care nu este primit prin sânge și trup și care transcende orice speculații. În vremurile acestea, nu există ziua a opta și nici sabatul adevărat. Pentru că cel care zice `Domnul s-a odihnit în ziua a șaptea,' s-a referit la scăparea [firii noastre] din blestemul acestei vieți, deoarece mormântul are și o fire trupească și aparține acestei lumi. Şase zile sunt împlinite în economia vieții prin intermediul ascultării poruncilor; a șaptea este petrecută în întregime în mormânt; iar a opta este plecarea din acesta”. -- Omilii ascetice, I

„De ce te tulburi pentru o casă care nu este a ta ? Fă ca vederea unui mort să-ți fie drept învățătură pentru plecarea ta de aici.”

„Cunoștința Crucii se ascunde în suferința pe Cruce.”

„Omul care îl urmează pe Hristos în plângere însingurată este mai mare decât cel ce Îl laudă pe Hristos în mijlocul adunării.”

„De ce îți întărești legăturile? Ia-ți viața în propriile mâini mai înainte ca lumina ta să înceapă să pălească și să cauți un ajutor pe care nu o să-l găsești. Viața aceasta ți-a fost dată pentru pocăință; nu o irosi căutând lucruri deșarte.”

Imnografie[5]

Tropar, glasul al III-lea:

Dumnezeiască jertfă te-ai făcut, fericite! Căci ca un alt mare Isaac în Siria ai strălucit, de Dumnezeu insuflate, și ca al liniștii îndemnător, de Dumnezeu înțelepțite, prin rânduiala dumnezeiască ai preoțit în Ninive, fericite! Părinte Sfinte Isaac, cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să dne dăruiască nouă, celor ce te dorim pe tine, mare milă!

Condac , glasul al VIII-lea: Podobie: Apărătoare Doamnă...

Luceafăr te-ai arătat prealuminos, cu începătoria de sfințenie luminând și pe cei din întunericul patimilor strălucindu-i ca un povățuitor prealuminat al liniștii. Ci ca cela ce ai luat darul Duhului, celor ce cer dă-le iertare greșelilor, ca să strigăm: Bucură-te, Părinte Isaac!

Alt condac, glasul al VIII-lea:

Pe marele sfătuitor al liniștii ce[le]i după lege și al vederii nerătăcite luminat ajutător, pe al Ninivei înțeleptul și îndumnezeitul ierarh și frumusețea Siriei și odrasla ei și pe vasul cel curat al dumnezeiescului Duh să-l lăudăm, pe Isaac preavestitorul și slăvitul!

Note

  1. ↑ Este vorba de ediția : Jean-Baptiste Chabot, « Le livre de la chasteté, composé par Jésusdnah, évêque de Baçra », Mélanges d'archéologie et d'histoire de l'École française de Rome XVI, 1896, p. 225-291, ediție bilingvă în limbile siriacă și franceză.
  2. ↑ În „Introducerea” la vol. X al Filocaliei românești, Pr. Dumitru Stăniloae ridică un semn de întrebare cu privire la afinitatea Sf. Isaac cu nestorianismul asimilat de obicei cu Biserica Asiriană; Pr. Stăniloae considerând că unele afirmații teologice ale acestuia, precum și apelul său sistematic la unii autori ortodocși ar dezminți o asemenea ipoteză.
  3. ↑ Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Introducere”, Filocalia, vol X, Humanitas, București, 2008, pp. 5-13.
  4. ↑ Sursa: Pr. Dr. Ioan Moldoveanu, „Bibliografie a isihasmului românesc” publicată în Anuarul Facultății de Teologie din Cluj-Napoca, disponibilă online [www.unibuc.ro/prof/moldoveanu_i/docs/res/2012ianIsihasmul.doc aici]
  5. ↑ Troparul și condacele sunt reproduse după textul publicat la finalul vol. X al Filocaliei românești, Humanitas, București, 2008

Surse și legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Isaac_Sirul&oldid=48951”