Sinodul III Ecumenic

Al treilea Sinod Ecumenic s-a ținut la Efes, în Asia Mică, în anul 431, în timpul împăratului Teodosie al II-lea. Este cunoscut și ca Sinodul de la Efes. Au fost prezenți aproximativ 200 de episcopi; Sinodul a început însă în grabă, înainte ca episcopii din Apus să poată ajunge. Atmosfera Sinodului a fost tensionată, plină de confruntări și de acuze reciproce. Acesta a fost al treilea dintre Sinoadele Ecumenice. Principala problemă dezbătută a fost cea a nestorianismului.

Controverse hristologice

După cum a stabilit Sinodul, nestorianismul insista excesiv asupra naturii umane a lui Hristos, în defavoarea naturii Sale divine. Sinodul a denunțat învățăturile Patriarhului Nestorie ca greșite. Nestorie învăța că Maica Domnului a dat naștere unui om, Iisus Hristos, iar nu lui Dumnezeu-Cuvântul. Cuvântul doar se odihnea în Hristos, precum într-un templu, astfel încât El era considerat numai teofor ("purtător de Dumnezeu"). De aici rezulta că Maica Domnului s-ar fi putut numi doar Christotokos, "Născătoare de Hristos", iar nu Theotokos, "Născătoare de Dumnezeu".

Sinodul a stabilit că Hristos era o singură Persoană (şi nu două persoane): Dumnezeu adevărat și Om adevărat, având un singur trup și un suflet rațional. Astfel, Maica Domnului trebuie considerată "Născătoare de Dumnezeu" (Theotokos), pentru că a dat naștere nu doar unui om, ci lui Dumnezeu întrupat. Unirea celor două naturi sau firi ale lui Hristos - unirea ipostatică - era astfel încât nici una din cele două naturi nu o afecta negativ și nu o diminua pe cealaltă.

Sinodul a declarat că textul Crezului niceo-constantinopolitan era complet și a interzis orice modificare ulterioară a acesteia, inclusiv orice nouă „expunere a credinței” (Canon 7).

În plus, Sinodul a condamnat pelagianismul, precum și erezia lui Celestius (care nega păcatul strămoșesc și harul divin).

Decizii administrative

A fost stabilită autocefalia Bisericii Ciprului, împotriva pretențiilor jurisdicționale ale Patriarhiei Antiohiei. Sinodul a interzis patriarhului Antiohiei să se amestece în treburile Bisericii Ciprului (Canon 8).

Cele 12 anatematisme ale Sf. Chiril al Alexandriei

Cele 12 anatematisme (cele douăsprezece capitole) ale Sfântului Chiril al Alexandriei se găsesc în a treia epistolă adresată lui Nestorie (Epistola III ad Nestorium), redactată în octombrie 430. La sfârșitul ei, Sf. Chiril adaugă cele 12 anatematisme, formulate împotriva învățăturilor nestoriene privind separarea dintre dumnezeirea și omenitatea lui Hristos. Epistola aceasta se mai numește și „Epistola sinodală”, pentru că ea a fost citită și dezbătută la Sinodul III Ecumenic, dimpreună cu anatematismele.

Cele 12 anatematisme au devenit documentul teologic central al Sinodului și au fost aprobate în cadrul Sinoduui, dobândind astfel o autoritate dogmatică de excepțională importanță în Biserica Ortodoxă. Ele au stat la baza condamnării oficiale a nestorianismului.

Cele 12 anatematisme afirmă, între altele:

• unirea ipostatică (unire după ipostas) a celor două firi în Hristos;
• faptul că Fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu (Theotokos);
• că Cel care S-a născut, a pătimit și a înviat este una și aceeași Persoană, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat;
• respingerea ideii că în Hristos ar exista două persoane distincte (una divină și una umană).

Iată cele 12 anatematisme în greacă (textul original) și traducere românească bazată pe edițiile ortodoxe:

Nr.	Română	Greacă originală
1	Dacă cineva nu mărturisește că Emanuel este cu adevărat Dumnezeu și de aceea Fecioara este Născătoare de Dumnezeu (căci a născut trupește pe Cuvântul lui Dumnezeu care S-a făcut trup), să fie anatema.	Εἴ τις οὐχ ὁμολογεῖ θεὸν εἶναι κατὰ ἀλήθειαν τὸν Ἐμμανουὴλ καὶ διὰ τοῦτο θεοτόκον τὴν ἁγίαν παρθένον (γεγέννηκε γὰρ σαρκικῶς σάρκα γεγονότα τὸν ἐκ θεοῦ λόγον), ἀνάθεμα ἔστω.
2	Dacă cineva nu mărturisește că Cuvântul cel din Dumnezeu Tatăl S-a unit cu trupul după ipostas și că unul este Hristos împreună cu trupul Său, același fiind Dumnezeu și om, să fie anatema.	Εἴ τις οὐχ ὁμολογεῖ σαρκὶ καθ’ ὑπόστασιν ἡνῶσθαι τὸν ἐκ θεοῦ πατρὸς λόγον ἕνα τε εἶναι Χριστὸν μετὰ τῆς ἰδίας σαρκός, τὸν αὐτὸν δηλονότι θεόν τε ὁμοῦ καὶ ἄνθρωπον, ἀνάθεμα ἔστω.
3	Dacă cineva împarte ipostasele după unire, legându-le numai prin legătura demnității, autorității sau puterii și nu mai degrabă prin unirea naturală, să fie anatema.	Εἴ τις ἐπὶ τοῦ ἑνὸς Χριστοῦ διαιρεῖ τὰς ὑποστάσεις μετὰ τὴν ἕνωσιν, συνάπτων αὐτὰς μόνῃ τῇ κατὰ ἀξίαν συνάφειᾳ ἢ καὶ ἐξουσίᾳ ἢ δυναστείᾳ καὶ οὐχὶ μᾶλλον συνόδῳ τῇ κατὰ φύσιν ἕνωσιν, ἀνάθεμα ἔστω.
4	Dacă cineva atribuie expresiile din Evanghelii și din scrierile apostolilor la două persoane sau ipostasuri, unele omului socotit separat de Cuvântul lui Dumnezeu, iar altele numai Cuvântului din Dumnezeu Tatăl, să fie anatema.	Εἴ τις τὰς φωνὰς τὰς ἐν τοῖς εὐαγγελικοῖς καὶ ἀποστολικοῖς γράμμασιν εἰρημένας περὶ τοῦ Χριστοῦ διαιρεῖ δυσὶ προσώποις ἢ ὑποστάσεσι καὶ τὰς μὲν ὡς ἀνθρώπῳ ἰδίᾳ νοουμένῳ παρὰ τὸν ἐκ θεοῦ λόγον ἀπονέμει, τὰς δὲ ὡς πρεπούσας θεῷ μόνῳ τῷ ἐκ θεοῦ πατρὸς λόγῳ, ἀνάθεμα ἔστω.
5	Dacă cineva îndrăznește să numească pe Hristos om purtător de Dumnezeu și nu mai degrabă Dumnezeu adevărat ca Fiu unul-născut și prin fire, întrucât Cuvântul S-a făcut trup, să fie anatema.	Εἴ τις τολμᾷ λέγειν θεοφόρον ἄνθρωπον τὸν Χριστὸν καὶ οὐχὶ μᾶλλον θεὸν ἀληθῶς ὡς υἱὸν ἕνα καὶ φύσει, καθὸ γέγονε σὰρξ ὁ λόγος, ἀνάθεμα ἔστω.
6	Dacă cineva îndrăznește să spună că Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl este Dumnezeu sau Stăpân al lui Hristos și nu mai degrabă același este Dumnezeu și om, să fie anatema.	Εἴ τις τολμᾷ λέγειν θεὸν ἢ κύριον τοῦ Χριστοῦ εἶναι τὸν ἐκ θεοῦ πατρὸς λόγον καὶ οὐχὶ μᾶλλον τὸν αὐτὸν ὁμολογεῖ θεόν τε καὶ ἄνθρωπον, ἀνάθεμα ἔστω.
7	Dacă cineva spune că Iisus a fost ajutat ca om de Cuvântul lui Dumnezeu și a primit slava ca altul decât El, să fie anatema.	Εἴ τις λέγει τὸν Ἰησοῦν ὡς ἄνθρωπον ἐνεργηθέντα ὑπὸ τοῦ θεοῦ λόγου καὶ τετιμημένον τῇ τοῦ μονογενοῦς δόξῃ ὡς ἕτερον ὄντα παρ’ αὐτόν, ἀνάθεμα ἔστω.
8	Dacă cineva îndrăznește să spună că omul asumat trebuie adorat împreună cu Dumnezeu Cuvântul și slăvit împreună cu El ca altul în altul, și nu dă o singură închinare lui Emanuel, să fie anatema.	Εἴ τις τολμᾷ λέγειν τὸν ἀναληφθέντα ἄνθρωπον συμπροσκυνούμενον τῷ θεῷ λόγῳ καὶ συνδοξαζόμενον καὶ συνθεὸν ὡς ἕτερον ἐν ἑτέρῳ, καὶ οὐχὶ μιᾷ προσκυνήσει τιμᾷ τὸν Ἐμμανουὴλ, ἀνάθεμα ἔστω.
9	Dacă cineva spune că Duhul Sfânt lucrează în Hristos ca într-un om oarecare și nu ca Duh propriu al Lui, să fie anatema.	Εἴ τις λέγει τὸ πνεῦμα ἐνεργῆσαι τὸν Χριστὸν ὡς ἐν ἀνθρώπῳ τινὶ καὶ οὐχὶ μᾶλλον ἴδιον αὐτοῦ, ἀνάθεμα ἔστω.
10	Dacă cineva spune că arhiereul și jertfa noastră este un om deosebit de Cuvântul lui Dumnezeu și nu însuși Cuvântul care S-a făcut trup, să fie anatema.	Εἴ τις λέγει ὅτι ἀρχιερεὺς καὶ ἀπόστολος ἡμῶν γέγονεν οὐκ αὐτὸς ὁ ἐκ θεοῦ λόγος γενόμενος σὰρξ, ἀλλ’ ὡς ἕτερος παρ’ αὐτὸν ἄνθρωπος, ἀνάθεμα ἔστω.
11	Dacă cineva nu mărturisește că trupul Domnului este de viață făcător și propriu al Cuvântului lui Dumnezeu, ci al altcuiva unit numai după demnitate, să fie anatema.	Εἴ τις οὐχ ὁμολογεῖ τὸ σῶμα τοῦ Κυρίου ζωοποιὸν καὶ ἴδιον τοῦ ἐκ θεοῦ λόγου, ἀλλ’ ὡς ἑτέρου παρ’ αὐτὸν συνάπτεσθαι αὐτῷ κατὰ ἀξίαν μόνον, ἀνάθεμα ἔστω.
12	Dacă cineva nu mărturisește că Cuvântul lui Dumnezeu a pătimit în trup, a fost răstignit în trup, a gustat moartea în trup și a devenit întâiul-născut din morți, să fie anatema.	Εἴ τις οὐχ ὁμολογεῖ τὸν τοῦ θεοῦ λόγον παθόντα σαρκί, καὶ ἐσταυρωμένον σαρκί, καὶ θανάτου γευσάμενον σαρκί, γενόμενον πρωτότοκον ἐκ τῶν νεκρῶν, ἀνάθεμα ἔστω.

Receptarea celor 12 anatematisme

Cele 12 anatemtisme sunt citite, discutate și aprobate de către cvasi-unanimitatea celor 197 de episcopi prezenți în prima ședință sau sesiune a Sinodului III Ecumenic, la 22 iunie 431, în biserica Sf. Marcu din Efes. Majoritatea episcopilor (cei din Egipt, Asia Mică, Palestina, Occident etc.) au primit cu entuziasm textul anatemtismelor și l-au susținut ferm.

Delegarea antiohiană (condusă de Ioan I al Antiohiei), sosită mai târziu — a respins cu vehemență anatematismele. Ei au considerat unele formulări (în special cele despre unirea ipostatică și comunicarea însușirilor) ca fiind apropiate de apolinarism sau ca negând distincția reală a celor două firi. Au organizat un „sinod contrar” (Conciliabulul de la Efes) în care l-au condamnat pe Chiril și i-au anatemizat anatematismele.

Ulterior, prin medierea împăratului, s-a ajuns la un acord (Formula de Unire din 433), în care Ioan al Antiohiei a acceptat depunerea lui Nestorie, iar Sf. Chiril a dat explicații suplimentare la anatematismele sale (fără a le retracta).

Deși anatematismele au fost citite și aprobate la Efes de sinodul principal, ele nu au fost transformate într-o definiție dogmatică separată a sinodului (ca de exemplu Simbolul de la Calcedon). Importanța lor a crescut ulterior, fiind considerate o expresie autorizată a hristologiei ortodoxe.

Pomenire

Sfinții Părinți de la al treilea Sinod Ecumenic sunt pomeniți în ziua de 9 septembrie, precum și în a noua Duminică după Rusalii, în Duminica Sfinților Părinți de la primele șase Sinoade Ecumenice.

Surse

• en:Third Ecumenical Council
• Wikipedia - Council of Ephesus

Articole înrudite

• Sinoade Ecumenice

Legături externe

• Pomenirea Sfinților Părinți de la al treilea Sinod Ecumenic – Site-ul OCA - în limba engleză.