Antonie (Plămădeală) al Ardealului

IPS Antonie (Plămădeală),
Mitropolitul Ardealului

Afiliere canonică (jurisdicție)	Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință	Sibiu
Titlul	Mitropolit al Ardealului
Formulă de adresare	Înaltpreasfinția Voastră
Perioada	1982-2005
Predecesor	Nicolae Mladin
Succesor	Laurențiu (Streza)
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot	1953, la Mănăstirea Slatina
Hirotonire episcopală	27 decembrie 1970, la București
Episcopi consecratori
Titluri precedente (scaune episcopale)	Vicar patriarhal
Alte funcții
Date personale
Data nașterii	17 noiembrie 1926
Locul nașterii	Stolnicești, județul Lăpușna, Basarabia
Data morții	29 august 2005
Locul morții	Sibiu

Antonie (Leonida) Plămădeală (n. 17 noiembrie 1926, Stolnicești, județul Lăpușna, Basarabia - d. 29 august 2005, Sibiu) a fost un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit ortodox al Ardealului (1982-2005), teolog și scriitor, membru de onoare al Academiei Române.

Viața

S-a născut în anul 1927 într-o familie de țărani din Stolnicești, județul Lăpușna (Basarabia) în anul 1927, primind numele Leonida. A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Chișinău, apoi București și cursurile Facultăților de Teologie din București și ale Institutului Teologic Universitar din Cluj. A fost tuns în monahism în anul 1948, primind numele Antonie, la Mănăstirea Prislop, apoi hirotonit ierodiacon în 1949. Transferat la Mănăstirea Slatina, a fost hirotonit ieromonah în anul 1953.

În anul 1949, a fost condamnat (în lipsă) la 7 ani închisoare, pentru activitate anticomunistă; arestat și rejudecat în anul 1954, a fost condamnat la 4 ani închisoare, fiind însă grațiat în 1956. Atunci se înscrie la doctorat la la Institutul Teologic Universitar din Cluj, când, din motive politice, este constrâns să le întrerupă. Exclus din rândurile clerului și din cinul monahal (pe motive politice) între anii 1959-1968, supraviețuiește angajându-se ca muncitor pe la mai multe întreprinderi.

Este reprimit în cler în anul 1968 și numit secretar-șef la Institutul Teologic din București. Își reia studiile doctorale, însă peste hotare, la Heythrop College (Oxfordshire), apoi la Londra, cu teza „Biserica slujitoare în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și în teologia contemporană”, susținută în anul 1972.

Pe 27 decembrie 1970 a fost hirotonit vicar patriarhal, cu titlul "Ploieșteanul". Numit responsabil cu relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales episcop al Buzăului pe 9 decembrie 1979. Pe 10 ianuarie 1982 a fost ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului, funcții pe care le-a deținut până la moarte.

După căderea comunismului, a fost ales membru de onoare al Academiei Române (în 1992).

Activitatea pastorală și misionară

S-a îngrijit de reconstrucția și/sau restaurarea mai multor biserici, mănăstiri și a clădirilor anexe. Cea mai mare ctitorie a sa a fost la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde a început construcția incintei mănăstirii și a clădirilor anexe încă din anii ’80, mănăstirii adăugându-i-se o bibliotecă și o expoziție de obiecte bisericești, carte veche și icoane pe sticlă (obiectele fiind donația Mitropolitului Antonie). Ca responsabil cu relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a luat parte la vizitele făcute altor Biserici creștine, a participat ca delegat și uneori ca membru în organismele de conducere al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la întrunirile Conferinței Bisericilor Europene și la sesiunile Comisiei de dialog între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică.

Activitatea academică și scrierile

Pe lângă responsabilitățile sale bisericești, IPS Antonie și-a continuat și cariera academică, publicând mai multe volume de studii și articole pe teme de teologie biblică, spiritualitate, istorie bisericească, relații ecumenice etc., predici, dar și articole de presă și interviuri, precum și literatură și memorialistică .

Literatură

Astfel, în anul 1970 publică la București romanul Trei ceasuri în iad, un roman foarte critic la adresa regimului comunist din România din vremea „obsedantului deceniu” (anii ’50). Cartea a cunoscut un rapid succes de public și de critică, însă a fost rapid retras din librării de către autoritățile comuniste. Cartea a cunoscut mai multe reeditări după căderea comunismului (București, 1993; Media Concept, Sibiu, 2004).

Teologie

Dintre scrierile sale teologice, unul dintre cele mai cunoscute volume ale Mitropolitului Antonie este volumul Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă, Sibiu, 1983, cu o prefață a Pr. Prof. Acad. Dumitru Stăniloae și un cuvânt înainte al autorului. A cunoscut mai multe reeditări după 1989 (ed. Axios, 1995; ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2005). Lucrarea tratează teme de de spiritualitate comune Răsăritului și Apusului creștin, și îndeosebi spiritualitatea monastică.

• Cuvinte duhovnicești, Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 2000 se înscrie în aceeași direcție de reflecție ca și volumul mai sus amintit.

• Tâlcuiri noi la texte vechi, Sibiu, 1999, – o colecție de predici la duminicile de peste an.

Memorialistică și publicistică

• Rugul Aprins , Ed. Arhidiecezană, Sibiu, 2002, o carte de interviuri și mărturii despre mișcarea „Rugul Aprins” din Bucureștii anilor ’50 și participarea IPS Antonie la activitățile acesteia.
• Biserica în mers (vol. I 1958-1995 + vol. II 1995-1998), Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 1999 – o antologie de interviuri (mai ales din perioada postcomunistă)
• Gânduri de frumuseți albe, 5 volume, Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 2004, reia o serie de articole ale IPS Antonie publicate în revista Telegraful român din Sibiu.

Citate

• „Fără Dumnezeu am fi apariții ciudate și dispariții stupide”

Controverse

Colaborarea cu regimul comunist

Mitropolitul Antonie Plămădeală a fost învinuit în repetate rânduri că ar fi colaborat benevol cu regimul comunist, inclusiv cu Securitatea (poliția politică a regimului comunist) . Astfel, poetul Mircea Dinescu, în acea vreme membru al Colegiului CNSAS, declara în anul 2007 că Mitropolitul Antonie fusese colaborator de bună voie al autorităților comuniste. Dat fiind că aceste declarații veneau după moartea Mitropolitului Antonie, frații acestuia s-au adresat Colegiului CNSAS, cerând să aibă acces la toate documentele care l-ar fi autorizat pe Mircea Dinescu să facă respectivele declarații, pentru a le putea fotocopia Câteva fragmente din dosarul de urmărire al IPS Antonie au fost publicate și în presă [1], însă documentele amintite mai sus nu au fost încă publicate integral.

Apărătorii Mitropolitului Antonie subliniază faptul că acesta a avut mai degrabă de suferit în perioada comunistă, evocând trecerea sa prin închisori și persecuțiile îndurate în anii tinereții, apreciind că acuzațiile amintite nu se justifică.

IPS Antonie, referindu-se, într-un interviu din 1990, la problema conviețuirii cu regimul comunist, considera că formele de colaborare sau acomodare cu regimul comunist asumate de ierarhia și clericii Bisericii Ortodoxe Române erau necesare pentru supraviețuirea Bisericii înseși și mai ales a vieții liturgice. În ceea ce îl privea, își formula propria poziție astfel:

Nu sunt un om politic și n-am avut niciodată calitatea de a apăra altceva decât interesele Bisericii. Ceea ce am făcut în țară, am făcut și peste hotare.

Controverse legate de succesiune

Colegiul Electoral Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române s-a întrunit pe 3 noiembrie 2005 pentru a alege succesorul Mitropolitului Antonie Plămădeală în scaunul de mitropolit ortodox al Ardealului. Cei doi candidați au fost I.P.S. Andrei Andreicuț, atunci arhiepiscop de Alba Iulia și P.S. Laurențiu Streza, episcop-vicar de Caransebeș. După un al doilea tur de scrutin, cu o majoritate strânsă, a fost ales ca Mitropolit P.S. Laurențiu Streza. A doua zi, (arhi)episcopii ce păstoreau Clujul, Alba, Crișana și Maramureșul, susținuți de mai mulți clerici și teologi, au cerut Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române fie transferarea sediului Mitropoliei Ardealului la Cluj, fie împărțirea jurisdicției Mitropoliei Ardealului în două. Sfântul Sinod a optat pentru cea de-a doua variantă cu quasi-unanimitate de voturi. Situația a dus la izbucnirea unui scandal mediatic. IPS Antonie Plămădeală a rămas astfel ultimul ierarh al Mitropoliei Ardealului în forma sa extinsă. Actuala Mitropolie a Ardealului cuprinde doar mai cuprinde doar județele Sibiu, Brașov, Covasna și Harghita, celelalte ținuturi ale vechii Mitropolii a Ardealului ținând acum de Mitropolia Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului.

Surse

• Articolul dedicat IPS Antonie Plămădeală de pe ro.wikipedia.org
• Biografia IPS Antonie Plămădeală în Dicționarul Teologilor Români

Legături externe

• IPS Antonie Plămădeală despre Mișcarea „Rugul Aprins” din Bucureștii anilor 1940-1950 (audio)
• Din Pastoralele IPS Antonie Plămădeală
• Cuvântul IPS Antonie Plămădeală la înmormântarea lui Constantin Noica
• Mărturii despre Mitropolitul Antonie Plămădeală

Casetă de succesiune: Antonie (Plămădeală) al Ardealului
Precedat de: Nicolae Mladin	Mitropolit al Ardealului 1982 - 2005	Urmat de: Laurențiu (Streza)