Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.304 modificări
Modificări
fără descrierea modificării
La începutul vieții sale monastice, Sfântul Pamvo a auzit versetele Psalmului 38 al lui David: "Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea". Aceste cuvinte pătrunseră adânc în sufletul său iar el încercă să le urmeze pururea. De aceea, când era întrebat ceva răspundea doar după îndelungă meditare și rugăciune. Spunea: "Trebuie mai întâi să mă gândesc, și poate că voi putea, în timp, cu ajutorul lui Dumnezeu, să dau un răspuns". Sfântul Pamvo a fost pentru ucenicii săi un model de iubitor al muncii.
[[Ucenic]]ii Sfântului Pamvo au devenit mari asceți : Dioscor, devenit apoi [[Episcop ]] al Hermopolisului (diferit de un alt Dioscor, un eretic și Patriarh al Constantinopolului, care a trăit mai târziu și a fost condamnat la [[Sinodul IV Ecumenic]]) precum și [[Amonie de la Nitria|Ammonius]], Eusebiu și Eftimie, menționați în viața Sfântului [[Ioan Gură de Aur]].
Odată Sfânta [[Melania Romana]] (prăznuită la [[31 decembrie]]) i-a adus Sfântului Pamvo o sumă mare de arginți pentru nevoile mănăstirii dar el nu-și părăsi lucrul și nici nu se uită la banii ce-i fuseseră aduși. Numai după cererile îndelungi ale Sfintei Melania el îi permise să dea milostenia unui frate monah pentru a o împărți după nevoile mănăstirii. Sfântul Pamvo se deosebea prin smerenia sa dar în același timp avea prețuire înaltă pentru vocația de monah și îi învăța pe mireni să respecte pe monahi, care adesea vorbesc cu Dumnezeu.
Se spune ca uneori fața Sfântului Pamvo strălucea ca fulgerul așa cum strălucise chipul lui [[Moise]]. Mai mult, vorbind fraților care stăteau în picioare lângă patul său de moarte, Sfântul Pamvo le spuse : "Mă duc la Domnul, ca unul care nu am început încă să-I slujesc". A murit la vârsta de 70 de ani.
==Apoftegme==