Alexander Schmorell

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză! Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Sf. Alexander Schmorell

Sfântul mucenic Alexander Schmorell (cunoscut și ca Alexander de München) a fost un student la medicină în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și unul dintre membrii fondatori a grupării anti-naziste Trandafirul Alb. Împreună cu alți membrii a Trandafirului Alb, a încercat să câștige suport popular între germani pentru a încerca să opună rezistență lui Hitler și a regimului nazist. A fost arestat în februarie 1943 și a fost executat pe 13 iulie 1943, la închisoarea Stadelheim din München. Pe 5 februarie 2012, a fost canonizat la biserica Sfinții Noi Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei, din München, Germania. Este pomenit de Biserică pe 13 iulie.

Primii ani

Alexander Schmorell s-a născut în Orenburg, Rusia, pe 16 septembrie 1917 (3 septembrie pe stil vechi), și a fost botezat în Biserica Ortodoxă Rusă. Tatăl său, Hugo Schmorell, doctor, a fost german, deși a fost născut în Rusia și a locuit acolo cea mai mare parte a vieții, cu excepția perioadei în care a studiat medicina în Germania. Mama sa, Natalia Vedenskaia, a fost rusoaică, a fost fiica unui preot ortodox rus. Când Alexander avea în jur de un an, mama sa a murit de tifos. Tatăl său s-a recăsătorit în 1920. Femeia cu care s-a căsătorit, Elisabeth Hoffman, a fost de asemenea germană, dar, ca și Hugo Schmorell, a fost crescută în Rusia.

Hugo Schmorell și familia sa au părăsit Rusia în 1921 în scopul de a scăpa de bolșevici. Cu ei s-a dus Feodosia Lapschina, bona lui Alexander, sub pretextul că ea a fost văduva fratelui lui Hugo Schmorell. (Din acest motiv, ea a fost înmormântată cu numele Franziska Schmorell.) Familia s-a stabilit în München și curând după aceea a născut doi copii, Erich and Natașa.

Deși familia se afla deja în Germania, limba casei a rămas rusa. În fapt, deși a locuit mulți ani în Germania, Feodosia Lapschina niciodată n-a învățat foarte multă germană. Elisabeth Schmorell era romano-catolică, după cum erau și frații lui Alexander, dar în mare parte datorită influenței Feodosiei Lapschina, Alexander a rămas ortodox, iar mama sa vitregă a făcut posibil ca el să frecventeze lecțiile de religie ortodoxă din München.

În mentalitatea nazistă, slavii aparțin marii hoarde a suboamenilor, adică, oameni despre care se presupune că sunt în foarte mică măsură umani. Aceasta a fost concepția pe care Alexander niciodată n-ar fi putut-o accepta. O perioadă de timp, a fost parte a Tineretului Scharnhorst, dar odată ce această organizație a devenit parte a Tineretului Hitler (Hitler Jugend), a încetat s-o mai frecventeze.

Când i s-a cerut să jure în serviciul militar, el aproape că a avut o epuizare nervoasă și i-a zis comandantului că nu o poate face; el nu putea să jure loialitate absolută lui Adolf Hitler. A cerut să fie scutit de obligațiile militare. N-a fost scutit, dar cu toate acestea, surprinzător a fost faptul că n-au existat repercusiuni cauzate de refuzul său de a jura. Înainte de a face parte din Trandafirul Alb, a făcut serviciul militar în Cehoslovacia și în Franța. A început studiile universitare în Hamburg în 1939, dar de la căderea din 1940, a studiat mai aproape de clasă la Ludwig-Maximilian-Universität din München. În această perioadă l-a întâlnit pe Hans Scholl, cu carw Alexander a format Trandafirul Alb.

Trandafirul Alb

Din 1942, controlul nazist al Germaniei era aproape total. Al Dolea Război Mondial s-a dezlănțuit peste tot în jurul Germaniei. Forțele germane au ocupat o mare parte din Europa, iar trupele germane erau departe în Rusia și la fel de departe în nordul Africii. De această dată, planurile lui Hitler de „curățare” a Europei erau în curs de desfășurare și mergeau bine, iar lagărele naziste ale morții funcționau. Nu este un secret că orice dușman perceput al lui Hitler era de asemenea în pericol de a fi arestat și trimis în una dintre aceste închisori. Nu doar asta, dar practica Sippenhaftului a fost de asemenea de mari proporții, adică, familia și prietenii oricărui om suspectat că se opune lui Hitler erau arestați.

Evenimentele din jurul Trandafirului Alb au fost unul dintre puținele contexte din istoria germană din timpul celui de-Al Treilea Reich unde oamenii au încercat să vorbească împotriva a ceea ce face Hitler. În vara anului 1942, Hans Scholl și Alexander Schmorell au obținut o mașină de multiplicat și au creat patru manifeste cu numele Trandafirul Alb prin care au făcut apel la poporul Germaniei să se ridice și să opună rezistență lui Hitler. Distribuirea acestor patru manisfeste a fost destul de limitată și a fost concentrată prin München. Aceasta n-a fost prima dată când au fost distribuite manifeste în Germania—de exemplu, unele dintre omiliile episcopului Clements von Galen care denunțau programul de eutanasie a lui Hitler, a fost scrisă, tipărită și trimisă în mod anonim prin Germania. Totuși, manifestele Trandafirului Alb au mers mai mult, chemând germanii să realizeze ce se întâmplă și să reziste prin orice mijloace posibile. Singurul strigăt de protest împotriva Holocaustului, făcut de un grup german de rezistență, este prezent în al doilea manifest, într-un pasaj scris de Alexander Schmorell.

În timpul anului 1942, Hans Scholl, Alexander Schmorell și Willi Graf au fost trimiși în Rusia ca medici. Pentru Alexander, asta a fost un fel de venire acasă—a fost pentru prima dată în viața sa când a experimentat Rusia pentru sine. Le-a spus altora că acolo nu există posibilitate ca el să împuște într-un rus, deși a spus că n-ar putea omorî nici germani. În Rusia, a făcut o legătură între prietenii săi și oamenii ruși. A încercat să facă relații cu oameni obișnuiți, doctori și preoți ortodocși; el, Hans și Willi au participat la liturghii împreună (purtând uniforme naziste!).

Când s-a întors în München, în octombrie 1942, activitățile Trandafirului Alb au fost intensificate. De data aceasta, mai mulți erau implicați direct, inclusiv Sophie Scholl (sora lui Hans), profesorul Kurt Huber și Traute Lafrenz. Prin prietenul lui Alexander, Lilo Ramdohr, s-au stabilit relații cu Falk Harnack, fratele mai mic al lui Arvid Harnack, care a fost arestat în legătură cu Orchestra Roșie (și a fost de asemenea asociat cu Bonhoefferii).

În ianuarie 1943, cel de-al cincilea manifest era gata de publicare. De această dată, membrii Trandafirului Alb și-au riscat viețile pentru a distribui miile de manifeste prin toată Germania. Călătoria lui Alexander l-a dus la Linz, Viena și Salzburg.

Sfârșitul Trandafirului Alb

După eșecul din Stalingrad, a fost produs al șaselea manifest. Pe 18 februarie 1943, Hans și Sophie Scholl au fost prinși distribuind acest manifest la Universitatea din München. Au fost arestați și a început căutarea lui Alexander Schmorell. Cu ajutorul lui Lilo Ramdohr și Nikolai Hamazaspian, el a încercat să scape, plecând în Elveția cu un pașaport fals, dar această cale a fost prea grea, iar el s-a întors în München. Pe 24 februarie 1943, a fost arestat când un prieten l-a recunoscut într-un adăpost împotriva atacurilor aeriene. A fost condamnat la moarte pe 19 aprilie 1943 și a fost executat cu ghilotina pe 13 iulie 1943.

Religia în Trandafirul Alb

Deși Trandafirul Alb n-a fost un grup religios per se, este incontestabil faptul că credința în Dumnezeu pe care acești tineri au avut-o a fost una dintre cauzele principale pentru care ei au acționat cu vitejia pe care au avut-o. Alexander Schmorell a fost singurul ortodox din grup, dar credința pe care ei toți au arătat-o în ceea ce au făcut este exemplară. Deși legătura lui Alexander cu ortodoxia a fost, în variate cărți, simulată numai ca o cale pentru el de a fi mai legat de moștenirea sa rusească sau a fost o atracție către ritual mai mult decât o credință reală, el a participat regulat la slujbele ortodoxe și, după cum prietenul său, Lilo Ramdohr, a spus, a fost un om care mereu avea Biblia cu el și a demonstrat o dragoste pentru ortodoxie care a ținut toată viața. În scrisorile sale către familia sa din închisoare, el scrie despre adâncirea credinței sale, căci deși este condamnat la moarte, el e în pace, știind că a slujit adevărului. În ultima sa scrisoare, scrisă chiar înainte de execuție, a scris familiei sale, „Niciodată să nu-L uitați pe Dumnezeu!!”

Epilog

Alexander Schmorell a fost îngropat în spatele închisorii Stadelheim, în cimitir la Perlacher Forst. După Al Doilea Război Mondial, forțele americane au intrat și au construit o bază în spatele Perlacher Forst. Când au plecat la mijlocul anilor 1990, au vândut în întregime clădirile și proprietatea. Una dintre clădirile lăsate în urmă era o biserică.

Prin pronia divină, de data aceasta, ROCOR căuta în München o clădire pentru biserică. Ei au cumpărat biserica americană, și în acest fel, parohia lui Alexander Schmorell este acum de-a curmezișul străzii unde rămășițele sale pământești au fost îngropate. În așteptarea unei eventuale proslăviri ca sfânt a fost inclus pe iconostas - sans nimbus - printre Noii Mucenici ai Rusiei când icoanele de pe iconostas au fost compuse la mijlocul anilor 1990.

Canonizarea

Completând actul de canonizare, Sf. Alexander a fost proslăvit ca Nou Mucenic de către Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei, în München, Germania, pe 5 februarie 2012.[1]

Lecturi suplimentare

• Bald, Detlaf. Die Weiße Rose: Von der Front in den Widerstand. Aufbau-Verlag, 2003 (ISBN 3351025467)
• Breinersdorfer, Fred. Sophie Scholl - Die Letzten Tage, Fischer Tb. Vlg., 2005. (ISBN 3596166098)
• Dumbach, Annette, and Jud Newborn. Shattering the German Night, Little, Brown, & Co., 1986. (ISBN 0316604135)
• Fürst-Ramdohr, Lilo. Freundschaften in der 'Weißen Rose', Verlag Geschichtswerkstatt Neuhausen, 1995. (ISBN 3931231003)
• Hanser, Richard. A Noble Treason: The Revolt of the Munich Students Against Hitler. Putnam Pub Group, 1979, reprint 2012 (ISBN 978-1586175573)
• Kulturinitiative E.V. Freiburg (Hrg). Die Weiße Rose: Gesichter einer Freundschaft, 2004
• Moll, Christiane. Alexander Schmorell - Christoph Probst Gesammelte Briefe, Lukas Verlag, 2011 (ISBN 978-3867320658)
• Храмов, Игор. Русская душа «Белой розы», Оренбургская книга 2001. (ISBN 5945290033)

Legături externe

• Biography
• Letters from Prison (English translation)
• Jim Forest: A Canonization in Munich: Saint Alexander Schmorell
• Archbishop +Mark's trip to Orenburg on the 90th anniversary of Alexander Schmorell's birth
• Church Slavonic troparions and kontakions
• Wikipedia: White_Rose