Megalinarii: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} Termenul '''''axion''''' se referă la trei tipuri de cântare imnografică dar care nu au legătură unul cu altul. *În practica bizantină, axionul este un imn ...)
 
m
 
(Nu s-au afișat 12 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Liturghia}}
 +
Termenul '''''megalinarii''''' sau ''mărimuri'' (lit. cântări de mărire) se referă la trei [[cântare|tipuri imnografice]] fără legătură unul cu altul.
  
Termenul  '''''axion''''' se referă la trei tipuri de cântare imnografică dar care nu au legătură unul cu altul.
+
* În tradiția bizantină/greacă, ''megalinaria'' desemnează un [[tropar]] scurt închinat sfântului zilei sau unui [[sărbătoare|praznic]] anume, care se cântă după „Întâi pomenește...”. Acest tip de megalinarie se mai folosește și la alte slujbe, cum ar fi cea a [[Paraclis]]ului.
  
*În practica bizantină, axionul este un imn scurt pentru sfân tul zilei sau pentru sărbătoarea respectivă, care este cântat după "Printre primii ?...". Acest tip de axion se mai foloseşte şi la alte slujbe, cum ar fi [[Paraclis]]ul.
+
* În tradiția slavă, ''[[mărimuri]]le'' reprezintă o serie de tropare cântat imediat după [[polieleu]], care încep întotdeauna cu „Mărimu-te pe tine...” În [[slavona veche|slavonă]] se numesc ''veliceaniie''.  
  
*În practica slavă, un axion este un imn, cântat la sfârşitul [[polieleu]]lui, care, de obicei, începe cu "Te mărim..." În [[slavona veche|slavonă]] acest tip de imn se numeşte ''velichaniye''. Ul alt termen folosit pentru acest tip de imnuri este ''mărire''.
+
* În amândouă tradițiile, grecească și slavă, termenul de megalinarie este folosit și pentru a desemna imnul cântat la [[Sfânta Liturghie]] imediat după prefacerea [[Euharistie|Darurilor]], cunoscut în tradiția românească sub numele de ''[[axion]]''.
  
*În ambele practici, bizantină şi slavă, termenul ''axion'' este folosit şi pentru imnul cântat la [[Sfânta Liturghie]] imediat după sfinţirea [[Euharistie|Darurilor]].
+
Cea mai cunoscută megalinarie de acest fel este cea folosită în Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului [[Ioan Gură de Aur]] când nu este o sărbătoare închinată [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] sau [[Maica Domnului|Născătoarei de Dumnezeu]], la care se face referire în mod uzual cu termenul de „[[Cuvine-se cu adevărat|Cuvine-se...]]” (gr. Άξιον εστίν, sl. Достóйно éсть, Dostóino ésti - lit. Vrednic este):
  
Cel mai folosit axion este cel folosit în Sfânta Liturghie a Sfântului [[Ioan Gură de Aur]] când nu este o sărbătoare închinată [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] sau [[Maica Domnului|Sfintei Fecioare]]:  
+
:Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu,
 +
:Cea pururea fericită și preanevinovată și maica Dumnezeului nostru.
 +
:Ceea ce ești mai cinstită decât [[heruvim]]ii
 +
:Și mai slăvită fără de asemănare decât [[serafim]]ii,
 +
:Care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul L-ai născut,
 +
:Pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
  
:Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născă toare de Dumnezeu,
+
În slavonă, imnurile care înlocuiesc „Cuvine-se...” se numesc „''Zadostoinik''” (sl. Задостойнникъ), adică „în loc de 'Cuvine-se...'” Aceste imnuri provin din stihul (pripeala) și [[irmos]]ul celei de a IX-a cântări (pesne) a Canonului Sărbătorii, care se cântă sau citește la [[Utrenie]].
:cea pururea fericită şi prea nevinovată şi maica Dumnezeului nostru.
+
 
:Ceea ce eşti mai cinstită decât [[heruvim]]ii
+
La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se cântă următorul ''axion'':
:şi mai mărită fără de asemănare decât [[serafim]]ii,  
+
 
:care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai născut,
+
:De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată făptura, soborul îngeresc și neamul omenesc, ceea ce ești biserică sfințită și rai cuvântător,
:pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.
+
:Lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat și Prunc S-a făcut, Cel mai înainte de veci, Dumnezeul nostru.
 +
:Că mitrasul tău scaun s-a făcut și pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat.
 +
:De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată făptura, slavă ție.
  
În slavonă, imnurile care înlocuiesc "Cuvine-se cu adevărat..." se numesc "''Zadostoinik''," ceea ce înseamnă "în loc de 'Cuvine-se cu adevărat.'" Aceste imnuri provin din refrenul şi [[irmos]]ul celei de a IX-a strofe a Canonului Sărbătorii, care este cântată la [[Utrenie]].
 
{{Liturghie/lat}}
 
 
[[Categorie:Imnografie]]
 
[[Categorie:Imnografie]]
 +
 +
[[en:Megalynarion]]

Versiunea curentă din 14 mai 2019 13:01

Acest articol face parte din seria
Sfânta Liturghie
Liturghia pregătitoare
Proscomidia
Obiecte liturgice
Veșminte
Liturghia cuvântului
Ectenia Mare
Antifoanele
Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Troparul sărbătorii
Trisaghionul
Apostolul
Evanghelia
Predica
Ectenia cererii stăruitoare
Ectenia celor chemați
Liturghia euharistică
Heruvicul
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Ectenia credincioșilor
Crezul
Anaforaua
Anamneza
Epicleza
Axionul
Rugăciunea „Tatăl nostru
Împărtășirea
Încheierea
Anafura
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Editați această casetă

Termenul megalinarii sau mărimuri (lit. cântări de mărire) se referă la trei tipuri imnografice fără legătură unul cu altul.

  • În tradiția bizantină/greacă, megalinaria desemnează un tropar scurt închinat sfântului zilei sau unui praznic anume, care se cântă după „Întâi pomenește...”. Acest tip de megalinarie se mai folosește și la alte slujbe, cum ar fi cea a Paraclisului.
  • În tradiția slavă, mărimurile reprezintă o serie de tropare cântat imediat după polieleu, care încep întotdeauna cu „Mărimu-te pe tine...” În slavonă se numesc veliceaniie.
  • În amândouă tradițiile, grecească și slavă, termenul de megalinarie este folosit și pentru a desemna imnul cântat la Sfânta Liturghie imediat după prefacerea Darurilor, cunoscut în tradiția românească sub numele de axion.

Cea mai cunoscută megalinarie de acest fel este cea folosită în Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur când nu este o sărbătoare închinată Mântuitorului sau Născătoarei de Dumnezeu, la care se face referire în mod uzual cu termenul de „Cuvine-se...” (gr. Άξιον εστίν, sl. Достóйно éсть, Dostóino ésti - lit. Vrednic este):

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu,
Cea pururea fericită și preanevinovată și maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii
Și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii,
Care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul L-ai născut,
Pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

În slavonă, imnurile care înlocuiesc „Cuvine-se...” se numesc „Zadostoinik” (sl. Задостойнникъ), adică „în loc de 'Cuvine-se...'” Aceste imnuri provin din stihul (pripeala) și irmosul celei de a IX-a cântări (pesne) a Canonului Sărbătorii, care se cântă sau citește la Utrenie.

La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se cântă următorul axion:

De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată făptura, soborul îngeresc și neamul omenesc, ceea ce ești biserică sfințită și rai cuvântător,
Lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat și Prunc S-a făcut, Cel mai înainte de veci, Dumnezeul nostru.
Că mitrasul tău scaun s-a făcut și pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat.
De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată făptura, slavă ție.