Biserica Ortodoxă a Georgiei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Primatial title: trad)
 
(Nu s-au afișat 10 versiuni intermediare efectuate de alți 7 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
 
−
 
−
[[Image:Patriarchate_of_Georgia.gif|right|Biserica Ortodoxă a Georgiei]]
 
−
'''Biserica Georgiei''' este una din cele mai vechi Biserici creștine. Conform tradiției, ea își are originile în propovăduirea [[Apostolul Andrei|Sfântului Apostol Andrei]] din primul secol al erei creștine. Din punct de vedere istoric, adoptarea creștinismului de către regatul Georgiei (Iberiei sau Iviriei) s-a făcut în timpul și prin propovăduirea [[Nina din Cappadocia|Sfintei Nina din Cappadocia]], la începutul secolului al IV-lea. Inițial, Biserica Georgiei făcea parte din jurisdicția [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Patriarhiei Antiohiei]], care îi acordă [[autocefalie|autocefalia]] în anul 466. Deși a avut mult de suferit în timpul invaziilor diferitelor triburi tătare din secolele al XIII-lea și al XV-lea, Biserica autocefală a Georgiei a supraviețuit până în anul 1811, când a fost pusă de către autoritatea țaristă sub administrarea Sinodului [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Rusiei]]. După abdicarea țarului Nicolae al II-lea după revoluția din februarie 1917, [[episcop|ierarhii]] georgieni au restabilit autocefalia Bisericii lor, care a fost în cele din urmă recunoscută de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] și de [[Biserica Ortodoxă Rusă]].
 
−
 
 
{{Biserică|
 
{{Biserică|
−
name=Biserica Ortodoxă a Georgiei<br>Patriarhia Georgiei|
+
name=Biserica Ortodoxă a Georgiei<br>Patriarhia Georgiei[[File:Patriarchate_of_Georgia.gif|center]]|
 
founder= [[Apostol]]ul [[Apostolul Andrei|Andrei]], [[Apostolul Simon|Simon Canaanitul]]|
 
founder= [[Apostol]]ul [[Apostolul Andrei|Andrei]], [[Apostolul Simon|Simon Canaanitul]]|
 
independence=Antiohia, în 486 ; Rusia, în 1917|
 
independence=Antiohia, în 486 ; Rusia, în 1917|
Linia 19: Linia 14:
 
website=[http://www.patriarchate.ge/ Biserica Georgiei]
 
website=[http://www.patriarchate.ge/ Biserica Georgiei]
 
}}
 
}}
 +
'''Biserica Georgiei''' este una din cele mai vechi Biserici creștine. Conform tradiției, ea își are originile în propovăduirea [[Apostolul Andrei|Sfântului Apostol Andrei]] din primul secol al erei creștine. Din punct de vedere istoric, adoptarea creștinismului de către regatul Georgiei (Iberiei sau Iviriei) s-a făcut în timpul și prin propovăduirea [[Nina din Cappadocia|Sfintei Nina din Cappadocia]], la începutul secolului al IV-lea. Inițial, Biserica Georgiei făcea parte din jurisdicția [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Patriarhiei Antiohiei]], care îi acordă [[autocefalie|autocefalia]] în anul 466. Deși a avut mult de suferit în timpul invaziilor diferitelor triburi tătare din secolele al XIII-lea și al XV-lea, Biserica autocefală a Georgiei a supraviețuit până în anul 1811, când a fost pusă de către autoritatea țaristă sub administrarea Sinodului [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Rusiei]]. După abdicarea țarului Nicolae al II-lea după revoluția din februarie 1917, [[episcop|ierarhii]] georgieni au restabilit autocefalia Bisericii lor, care a fost în cele din urmă recunoscută de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] și de [[Biserica Ortodoxă Rusă]].
 +
 +
==Istoric==
 +
 +
Conform tradiției, [[Apostolul Andrei]], cel Întâi Chemat a propovăduit creștinismul în Georgia în primul secol al erei creștine. Tradiția mai spune că el a venit aici ducând cu el Icoana Maicii Domnului cea nefăcută de mână omenească. Această tradiție a contribuit la marea evlavie a poporului georgian pentru [[Maica Domnului]]. În plus, tradiția mai amintește și de propovăduirea altor [[apostoli]] în Georgia, între care [[Apostolul Simon|Simon Canaaneul]], [[Apostolul Matei|Matei]], [[Apostolul Toma|Toma]] si [[Apostolul Tadeu|Tadeu]]. Crearea primei [[eparhie|dieceze]] în Georgia îi este atribuită tot Sfântului Apostol Andrei.
 +
 +
Partea mai cunoscută a istoriei creștinismului în Georgia începe după anul 303, odată cu lucrarea misionară a Sfintei [[Nina din Cappadocia]]. Până în anul 317, mărturisirea ei a ajuns la stăpânitorii regatelor de răsărit și de apus ale Georgiei, astfel încât Regele Miriam II al Iviriei (din Georgia de Răsărit) și Regina Nana a Georgiei de Apus au adoptat creștinismul ca religie de stat. Creștinarea Georgiei a avansat apoi de-a lungul secolelor următoare.
  
−
==Ancient origins==
+
Întrucât a făcut parte din Imperiul Roman (Bizantin) târziu, creștinismul georgian a fost puternic influențat de practicile din spațiul acestuia. Inițial, Bisericile din Georgia se aflau sub jurisdicția [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Scaunului Apostolic al Antiohiei]]. Biserica Georgiei a devenit [[autocefalie|autocefală]] atunci când Patriarhul Antiohiei l-a înălțat pe [[episcop]]ul de Mtskheta la rangul de Catholicos de Kastli în anul 466, act recunoscut de întreaga Biserică. Ulterior, Catholicosul a primit titlul complementar de [[Patriarh]] în anul 1010, astfel încât titlul întâistătătorului său a devenit: "Catholicos-Patriarh al Întregii Georgii".
−
According to tradition the Apostle Andrew, the First Called, preached in Georgia in the first century. Tradition relates that he came with the Holy Mother's Uncreated Icon, that is the icon of the [[Theotokos]] not made by human hands. This tradition introduced a deep affection for the Theotokos into Georgian conscientiousness. Additionally, tradition speaks to preaching by other [[apostles]] in Georgia including Simon the Canaanite, Matthias, Bartholomew, and Thaddeus. The establishment of the first Georgian [[eparchy]] ([[diocese]]) was also credited to the Apostle Andrew.  
 
  
−
The active history of Christianity in Georgia begins with the missionary activities of [[Nino of Cappadocia]] beginning in 303. By 317 her message reached the rulers of the eastern and western kingdoms of Georgia when King Miriam II of Iberia (Eastern Georgia) and Queen Nana of Western Georgia adopted Christianity as the state religion. The Christianization of Georgia progressed over the next several centuries.
+
Ca urmare a invaziilor tătare din secolele al XIII-lea și al XV-lea, Biserica și organizarea politică a Georgiei au avut mult de suferit. Atât regatul cât și Biserica au fost împărțite în două părți distincte, administrate de doi Patriarhi-Catholicos. În anul 1801, Georgia de Răsărit, adică zona Kartli-Kakheti a fost anexată de către țarul Rusiei. Până în 1811, întreaga Biserică a Georgiei a fost absorbită în structurile [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ruse]] (aflată în perioada sinodală, după reforma lui Petru cel Mare), punând astfel capăt autocefaliei sale.
  
−
As part of the late Roman (Byzantine) Empire Georgian Christianity was heavily influenced by its form of practice. Initially, the churches in Georgia were part of the Apostolic See of Antioch. The Church of Georgia became [[autocephaly|autocephalous]] when the Patriarch of Antioch elevated the [[bishop]] of Mtskheta to the honor of Catholicos of Kastli in 466, an elevation recognized by the rest of the Church. Subsequently, the Catholicos was given the added title of [[Patriarch]] in 1010, making the title of the primate of the Georgian Church the  Catholicos-Patriarch of All Georgia.
+
==Istoria contemporană==
  
−
The invasions of the tartars in the 13th and 15th centuries greatly disrupted Christianity and the government of Georgia. The state as well as the church were divided into two separate parts, in which the churches were governed by two separate Catholicos-Patriarchs. In 1801, Eastern Georgia, that is Kartli-Kakheti, was annexed by the Czar of Russia. By 1811, the Church in Georgia was absorbed into the Synodal Church of Russia, ending autocephaly for the Georgian church.
+
Odată ce Imperiul rus a început să se dezmembreze, după abdicarea țarului Nicolae al II-lea, ca urmare a Revoluției din februarie, [[episcop|ierarhia]] Bisericii Georgiei a pronunțat unilateral restabilirea [[autocefalie]]i acesteia. Această decizie nu a fost acceptată inițial de [[Biserica Ortodoxă Rusă]], considerând, odată cu avansul forțelor sovietice, că toți ortodocșii din teritoriile sovietice trebuiau să rămână în jurisdicția sa. Astfel, Biserica Georgiei a fost hărțuită, multe biserici au fost închise, iar alte activități ale Bisericii au fost de asemeni interzise. [[Cler]]ul, [[monah]]ii și creștinii credincioși în general au fost supuși la numeroase persecuții, mulți fiind uciși în valurile succesive de epurări din următoarele zeci de ani.
  
−
==Recent history==
+
Când Stalin, pentru a obține susținerea acesteia în lupta împotriva invaziei Uniunii Sovietice de către trupele naziste în 1941, a recunoscut Biserica Ortodoxă, [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusiei]] a recunoscut în 1943 autocefalia Bisericii Georgiei. În 1989, aceasta a fost recunoscută și de către [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică]]. Astfel a fost recunoscută ''de jure'' o autocefalie care ''de facto'' s-a exercitat începând din secolul al V-lea.
−
As the Russian Empire began to dissolve after the abdication of Czar Nicholas II following the 1917 February Revolution, the Georgian hierarchs unilaterally announced restoration of autocephaly. While not accepted by the Church of Russia, the Soviet forces went further, regarding all Orthodox in Soviet territory to be subjected to their rule. Thus, the Church in Georgia was harassed and churches and other church activities were closed. [[Clergy]], [[monk]]s, and Christians in general were killed in the ensuing purges of the next several decades.
 
−
 
−
With recognition of the Orthodox Church by Stalin after the 1941 Nazi invasion of the Soviet Union, to gain support of the Church for repulsing the invasion, the autocephaly of the Church of Georgia was recognized in 1943 by the Church of Russia. Then, in 1989, autocephaly was recognized by the [[Patriarch of Constantinople]], thus approving the ''de facto'' autocephaly exercised since the fifth century.
 
  
−
==Organization==
+
==Organizare==
−
With the downfall of the Soviet Union and the resulting independence of the country of Georgia, a great revival has taken place for the Church of Georgia. As of 2002, more than eighty percent of the population of Georgia has identified themselves as Orthodox Christians. The church itself was organized into 33 [[diocese]]s, with 512 churches. The church in Georgia of some 3.5 million people was served by 730 [[priest]]s.
+
 
 +
După căderea Uniunii Sovietice și obținerea independenței Georgiei, Biserica Ortodoxă de aici a cunoscut o mare renaștere. În anul 2002, peste 80% din georgieni se declarau creștini ortodocși. Biserica Georgiei este organizată în 33 de [[eparhie|dieceze]], cu 512 biserici; pentru cei circa 3.5 milioane de credincioși, există circa 730 de [[preot|preoți]].
  
 
===Titlul Întâistătătorului===
 
===Titlul Întâistătătorului===
Linia 90: Linia 89:
 
** Episcopia pentru Europa de Vest (Great Britain, Belgium, Germany, Spain, Italy, Austria)
 
** Episcopia pentru Europa de Vest (Great Britain, Belgium, Germany, Spain, Italy, Austria)
  
−
==External links==
+
==Sursa==
−
* [http://www.patriarchate.ge     Website of the Church of Georgia]
+
 
 +
* [[:en:Church of Georgia]]
 +
 
 +
==Legături externe==
 +
* [http://www.patriarchate.ge Website-ul Bisericii Georgiei]
 
* [[Wikipedia:Church of Georgia]]
 
* [[Wikipedia:Church of Georgia]]
  
−
[[Categorie:Jurisdicţii|Georgia]]
+
[[Categorie:Jurisdicții|Georgia]]
  
 
{{Biserici}}
 
{{Biserici}}
 +
 +
[[Categorie:Ortodoxia în Georgia]]
 +
 +
[[en:Church of Georgia]]
 +
[[es:Iglesia Ortodoxa de Georgia]]
 +
[[fr:Église de Géorgie]]

Versiunea curentă din 30 iulie 2023 07:17

Biserica Ortodoxă a Georgiei
Patriarhia Georgiei
Patriarchate of Georgia.gif
Întemeietor(i) Apostolul Andrei, Simon Canaanitul
Autocefalie/Autonomie declarată Antiohia, în 486 ; Rusia, în 1917
Autocefalie/Autonomie recunoscută 486, şi din nou în 1990
Primatul actual Patr. Ilia II
Sediu Tbilisi, Georgia
Teritoriu principal Georgia, Armenia
Posesiuni în afară Marea Britanie, Europa Occidentală, Turcia, Azerbaidjan
Limbă liturgică Georgiană
Tradiție muzicală Cântarea Georgiană
Calendar Calendarul iulian
Populație estimată 3,500,000
Site oficial Biserica Georgiei

Biserica Georgiei este una din cele mai vechi Biserici creștine. Conform tradiției, ea își are originile în propovăduirea Sfântului Apostol Andrei din primul secol al erei creștine. Din punct de vedere istoric, adoptarea creștinismului de către regatul Georgiei (Iberiei sau Iviriei) s-a făcut în timpul și prin propovăduirea Sfintei Nina din Cappadocia, la începutul secolului al IV-lea. Inițial, Biserica Georgiei făcea parte din jurisdicția Patriarhiei Antiohiei, care îi acordă autocefalia în anul 466. Deși a avut mult de suferit în timpul invaziilor diferitelor triburi tătare din secolele al XIII-lea și al XV-lea, Biserica autocefală a Georgiei a supraviețuit până în anul 1811, când a fost pusă de către autoritatea țaristă sub administrarea Sinodului Bisericii Rusiei. După abdicarea țarului Nicolae al II-lea după revoluția din februarie 1917, ierarhii georgieni au restabilit autocefalia Bisericii lor, care a fost în cele din urmă recunoscută de Constantinopol și de Biserica Ortodoxă Rusă.

Istoric

Conform tradiției, Apostolul Andrei, cel Întâi Chemat a propovăduit creștinismul în Georgia în primul secol al erei creștine. Tradiția mai spune că el a venit aici ducând cu el Icoana Maicii Domnului cea nefăcută de mână omenească. Această tradiție a contribuit la marea evlavie a poporului georgian pentru Maica Domnului. În plus, tradiția mai amintește și de propovăduirea altor apostoli în Georgia, între care Simon Canaaneul, Matei, Toma si Tadeu. Crearea primei dieceze în Georgia îi este atribuită tot Sfântului Apostol Andrei.

Partea mai cunoscută a istoriei creștinismului în Georgia începe după anul 303, odată cu lucrarea misionară a Sfintei Nina din Cappadocia. Până în anul 317, mărturisirea ei a ajuns la stăpânitorii regatelor de răsărit și de apus ale Georgiei, astfel încât Regele Miriam II al Iviriei (din Georgia de Răsărit) și Regina Nana a Georgiei de Apus au adoptat creștinismul ca religie de stat. Creștinarea Georgiei a avansat apoi de-a lungul secolelor următoare.

Întrucât a făcut parte din Imperiul Roman (Bizantin) târziu, creștinismul georgian a fost puternic influențat de practicile din spațiul acestuia. Inițial, Bisericile din Georgia se aflau sub jurisdicția Scaunului Apostolic al Antiohiei. Biserica Georgiei a devenit autocefală atunci când Patriarhul Antiohiei l-a înălțat pe episcopul de Mtskheta la rangul de Catholicos de Kastli în anul 466, act recunoscut de întreaga Biserică. Ulterior, Catholicosul a primit titlul complementar de Patriarh în anul 1010, astfel încât titlul întâistătătorului său a devenit: "Catholicos-Patriarh al Întregii Georgii".

Ca urmare a invaziilor tătare din secolele al XIII-lea și al XV-lea, Biserica și organizarea politică a Georgiei au avut mult de suferit. Atât regatul cât și Biserica au fost împărțite în două părți distincte, administrate de doi Patriarhi-Catholicos. În anul 1801, Georgia de Răsărit, adică zona Kartli-Kakheti a fost anexată de către țarul Rusiei. Până în 1811, întreaga Biserică a Georgiei a fost absorbită în structurile Bisericii Ruse (aflată în perioada sinodală, după reforma lui Petru cel Mare), punând astfel capăt autocefaliei sale.

Istoria contemporană

Odată ce Imperiul rus a început să se dezmembreze, după abdicarea țarului Nicolae al II-lea, ca urmare a Revoluției din februarie, ierarhia Bisericii Georgiei a pronunțat unilateral restabilirea autocefaliei acesteia. Această decizie nu a fost acceptată inițial de Biserica Ortodoxă Rusă, considerând, odată cu avansul forțelor sovietice, că toți ortodocșii din teritoriile sovietice trebuiau să rămână în jurisdicția sa. Astfel, Biserica Georgiei a fost hărțuită, multe biserici au fost închise, iar alte activități ale Bisericii au fost de asemeni interzise. Clerul, monahii și creștinii credincioși în general au fost supuși la numeroase persecuții, mulți fiind uciși în valurile succesive de epurări din următoarele zeci de ani.

Când Stalin, pentru a obține susținerea acesteia în lupta împotriva invaziei Uniunii Sovietice de către trupele naziste în 1941, a recunoscut Biserica Ortodoxă, Biserica Rusiei a recunoscut în 1943 autocefalia Bisericii Georgiei. În 1989, aceasta a fost recunoscută și de către Patriarhia Ecumenică. Astfel a fost recunoscută de jure o autocefalie care de facto s-a exercitat începând din secolul al V-lea.

Organizare

După căderea Uniunii Sovietice și obținerea independenței Georgiei, Biserica Ortodoxă de aici a cunoscut o mare renaștere. În anul 2002, peste 80% din georgieni se declarau creștini ortodocși. Biserica Georgiei este organizată în 33 de dieceze, cu 512 biserici; pentru cei circa 3.5 milioane de credincioși, există circa 730 de preoți.

Titlul Întâistătătorului

Titlul complet al întâistătătorului Bisericii Georgiei este: "Sanctitatea Sa, Preafericitul Catholicos-Patriarh al întregii Georgii, Arhiepiscop de Mtskheta și Tbilisi (în limba georgiană: უწმიდესი დ�? უნეტ�?რესი, სრული�?დ ს�?ქ�?რთველ�?ს კ�?თ�?ლიკ�?ს-პ�?ტრი�?რქი, მცხეთ�?-თბილისის მთ�?ვ�?რეპისკ�?პ�?სი)

Întâistătători ai Bisericii Georgiei din secolul XX

  • Kirion II - (1917-1918)
  • Leonide - (1918-1921)
  • Ambrosi - (1921-1927)
  • Christefore III - (1927-1932)
  • Kalistrare - (1932-1952)
  • Melkisedek III - (1952-1960)
  • Eprem II - (1960-1072)
  • David V - (1972-1977)
  • Ilia II - (din 1977 până în prezent)—

Eparhii în Biserica Georgiei

  • Eparhii de pe teritoriul Georgiei
    • Episcopia de Mtskheta şi Tbilisi
    • Episcopia de Alaverdi
    • Episcopia de Akhalkalaki şi Kumurdo
    • Episcopia de Batumi şi Skhalta
    • Episcopia de Bodbe
    • Episcopia de Bolnisi
    • Episcopia de Borjomi şi Bakuriani
    • Episcopia de Chiatura
    • Episcopia de Chqondidi
    • Episcopia de Dmanisi
    • Episcopia de Khoni şi Samtredia
    • Episcopia de Kutais-Gaenati
    • Episcopia de Manglisi şi Tsalka
    • Episcopia de Margveti şi Ubisa
    • Episcopia de Mestia şi Svaneti
    • Episcopia de Nikortsminda
    • Episcopia de Nikozi şi Tskhinvali
    • Episcopia de Poti şi Khobi
    • Episcopia de Rustavi şi Marneuli
    • Episcopia de Samtavisi şi Gori
    • Episcopia de Senaki şi Chkhorotsqu
    • Episcopia de Shemokmedi
    • Episcopia de Stephantsminda şi Khevi
    • Episcopia de Tsageri şi Lentekhi
    • Episcopia de Tsilkani şi Dusheti
    • Episcopia de Tskhum-Apkhazeti
    • Episcopia de Urbnisi şi Ruisi
    • Episcopia de Vani şi Bagdati
    • Episcopia de Zugdidi and Tsaishi
  • Eparhii parțial în afara teritoriului Georgiei
    • Episcopia de Akhaltsikhe, Tao-Klarjeti şi Lazeti (partly in Turkey)
    • Episcopia de Nekresi şi Hereti (partly in Azerbaijan)
  • Eparhii în afara teritoriului Georgiei
    • Episcopia de Agaraki şi Tashiri (Armenia)
    • Episcopia pentru Europa de Vest (Great Britain, Belgium, Germany, Spain, Italy, Austria)

Sursa

Legături externe


Biserici Ortodoxe autocefale și autonome
Biserici autocefale
Cele patru Patriarhate vechi: Constantinopol | Alexandria | Antiohia | Ierusalim
Rusia | Serbia | România | Bulgaria | Georgia | Cipru | Grecia | Polonia | Albania | Cehia și Slovacia | OCA*
Biserici autonome
Sinai | Finlanda | Estonia* | Japonia* | China* | Ucraina*
Bisericile autocefale sau autonome desemnate cu un * nu sunt universal recunoscute în cadrul comuniunii ortodoxe.
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Biserica_Ortodoxă_a_Georgiei&oldid=54521”