Clodoald: Diferență între versiuni
m |
|||
(Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori) | |||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | Sfântul '''Clodoald''', popular numit '''Cloud''' în Franța (n. 522 - m. 7 septembrie 560), a fost un sfânt [[călugăr]] provenind dintr-o familie princiară merovingiană în secolul al VI-lea, nepot al regelui Clovis I al francilor. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[7 septembrie]]. | + | [[Sfinți|Sfântul]] '''Clodoald''', popular numit '''Cloud''' în Franța (n. 522 - m. 7 septembrie 560), a fost un sfânt [[călugăr]] provenind dintr-o familie princiară merovingiană în secolul al VI-lea, nepot al regelui Clovis I al francilor. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[7 septembrie]]. |
==Viața== | ==Viața== | ||
Sfântul Clodoald s-a născut în anul 522 într-o familie nobilă merovingiană. Bunicul său a fost regele Clovis I, una dintre cele mai importante figuri ale francilor. După moartea tatălui său, regele Clodomir, într-o bătălie în anul 524, Clodoald și cei doi frați ai săi mai mari, Thibault și Gontaire, au fost încredințați bunicii lor, sfânta [[Clotilda]] (prăznuită la [[3 iunie]]). | Sfântul Clodoald s-a născut în anul 522 într-o familie nobilă merovingiană. Bunicul său a fost regele Clovis I, una dintre cele mai importante figuri ale francilor. După moartea tatălui său, regele Clodomir, într-o bătălie în anul 524, Clodoald și cei doi frați ai săi mai mari, Thibault și Gontaire, au fost încredințați bunicii lor, sfânta [[Clotilda]] (prăznuită la [[3 iunie]]). | ||
− | Unchii lor, Childebert de Paris și Clothaire de Soissons, vrând să moștenească regatul lui Clodomir, i-au omorât pe Thibault și pe Gontaire. Clodoald scapă de masacru prin pronia divină, „salvat de bărbați curajoși”, spune sfântul [[Grigore de Tours]]. După ce a trăit mai mulți ani ascuns într-o mănăstire, ajuns la vârsta înțelegerii, Clodoald și-a tăiat el însuși părul, gest prin care renunța la moștenirea regală, angajându-se într-o viață de smerenie și de isihie, închinată în întregime lui slujirii lui [[Dumnezeu]]. | + | Unchii lor, Childebert de Paris și Clothaire de Soissons, vrând să moștenească regatul lui Clodomir, i-au omorât pe Thibault și pe Gontaire. Clodoald scapă de masacru prin pronia divină, „salvat de bărbați curajoși”, spune sfântul [[Grigore de Tours]]. După ce a trăit mai mulți ani ascuns într-o [[mănăstire]], ajuns la vârsta înțelegerii, Clodoald și-a tăiat el însuși părul, gest prin care renunța la moștenirea regală, angajându-se într-o viață de [[smerenie]] și de [[isihie]], închinată în întregime lui slujirii lui [[Dumnezeu]]. |
− | + | După ce s-a lepădat de toate bunurile lumești pe care unchii lui n-au putut să i le răpească, Clodoald s-a retras pe lângă un [[călugăr]] cu viață sfântă numit Severin (Severnius de Noricum), care ducea o viață pustinicească duhovnicească într-o [[chilie]] din apropierea Parisului. Tânărul prinț a primit schima monahicească de la Severin, cu care a și rămas timp de unsprezece ani în ascultare călugărească. Mai apoi a părăsit regiunea pariziană și s-a retras fără ca nimeni să știe în regiunea Provence, unde și-a cu propriile sale mâini o mică chilie. | |
− | + | Odată, un sărac a venit la el, dar sfântul nu avea nimic să-i dea, nici aur, nici bani, nici mâncare, pentru că nu avea nimic din acestea. Dar s-a dezbrăcat de haina călugărească și i-a dat-o săracului. În noaptea următoare, Domnul Hristos i s-a arătat și i-a arătat cum haina pe care o dăduse săracului s-a făcut toată lumină, ca veșmintele Domnului la [[Schimbarea la Față]] pe [[Muntele Tabor|Muntele Taborului]]. | |
− | + | Mai târziu, Clodoald a revenit în împrejurimile Parisului și a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[preot]] de Eusebiu, pe atunci [[episcop]] al Parisului, la cererea poporului (în 551). Sfântul s-a retras pe o colină în apropierea Senei, la câțiva kilometri la sud de Paris, un loc care pe atunci se numea Nogent, dar care mai târziu a luat numele sfântului și se numește până astăzi Saint-Cloud. | |
− | + | După ce a trăit mai mulți ani ca [[pustnic]], sfântul Clodoald a zidit o biserică și o mănăstire, care depindeau direct de episcopia de la Paris. | |
− | + | La moartea lui, [[7 septembrie]] 560, pe care a prezis-o dinainte, s-au produs mai multe [[minuni]]. | |
− | + | [[Moaște]]le sfântului se păstrează până astăzi în localitatea care-i poartă numele, Saint-Cloud, în apropierea Parisului. | |
[[Categorie:Preoți]] | [[Categorie:Preoți]] | ||
[[Categorie:Sfinți]] | [[Categorie:Sfinți]] | ||
[[Categorie:Cuvioși]] | [[Categorie:Cuvioși]] | ||
+ | [[Categorie:Sfinți francezi]] | ||
[[en:Cloud]] | [[en:Cloud]] | ||
[[fr:Cloud]] | [[fr:Cloud]] |
Versiunea curentă din 18 februarie 2021 20:02
Sfântul Clodoald, popular numit Cloud în Franța (n. 522 - m. 7 septembrie 560), a fost un sfânt călugăr provenind dintr-o familie princiară merovingiană în secolul al VI-lea, nepot al regelui Clovis I al francilor. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 7 septembrie.
Viața
Sfântul Clodoald s-a născut în anul 522 într-o familie nobilă merovingiană. Bunicul său a fost regele Clovis I, una dintre cele mai importante figuri ale francilor. După moartea tatălui său, regele Clodomir, într-o bătălie în anul 524, Clodoald și cei doi frați ai săi mai mari, Thibault și Gontaire, au fost încredințați bunicii lor, sfânta Clotilda (prăznuită la 3 iunie).
Unchii lor, Childebert de Paris și Clothaire de Soissons, vrând să moștenească regatul lui Clodomir, i-au omorât pe Thibault și pe Gontaire. Clodoald scapă de masacru prin pronia divină, „salvat de bărbați curajoși”, spune sfântul Grigore de Tours. După ce a trăit mai mulți ani ascuns într-o mănăstire, ajuns la vârsta înțelegerii, Clodoald și-a tăiat el însuși părul, gest prin care renunța la moștenirea regală, angajându-se într-o viață de smerenie și de isihie, închinată în întregime lui slujirii lui Dumnezeu.
După ce s-a lepădat de toate bunurile lumești pe care unchii lui n-au putut să i le răpească, Clodoald s-a retras pe lângă un călugăr cu viață sfântă numit Severin (Severnius de Noricum), care ducea o viață pustinicească duhovnicească într-o chilie din apropierea Parisului. Tânărul prinț a primit schima monahicească de la Severin, cu care a și rămas timp de unsprezece ani în ascultare călugărească. Mai apoi a părăsit regiunea pariziană și s-a retras fără ca nimeni să știe în regiunea Provence, unde și-a cu propriile sale mâini o mică chilie.
Odată, un sărac a venit la el, dar sfântul nu avea nimic să-i dea, nici aur, nici bani, nici mâncare, pentru că nu avea nimic din acestea. Dar s-a dezbrăcat de haina călugărească și i-a dat-o săracului. În noaptea următoare, Domnul Hristos i s-a arătat și i-a arătat cum haina pe care o dăduse săracului s-a făcut toată lumină, ca veșmintele Domnului la Schimbarea la Față pe Muntele Taborului.
Mai târziu, Clodoald a revenit în împrejurimile Parisului și a fost hirotonit preot de Eusebiu, pe atunci episcop al Parisului, la cererea poporului (în 551). Sfântul s-a retras pe o colină în apropierea Senei, la câțiva kilometri la sud de Paris, un loc care pe atunci se numea Nogent, dar care mai târziu a luat numele sfântului și se numește până astăzi Saint-Cloud.
După ce a trăit mai mulți ani ca pustnic, sfântul Clodoald a zidit o biserică și o mănăstire, care depindeau direct de episcopia de la Paris.
La moartea lui, 7 septembrie 560, pe care a prezis-o dinainte, s-au produs mai multe minuni.
Moaștele sfântului se păstrează până astăzi în localitatea care-i poartă numele, Saint-Cloud, în apropierea Parisului.
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Cuvioși
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Sfinți francezi
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări
Categorii > Locuri > Ortodoxia pe țări > Ortodoxia în Europa Vestică > Ortodoxia în Franța
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni > Cler > Preoți
Categorii > Oameni > Monahi
Categorii > Viața Bisericii > Monahism
Categorii > Viața Bisericii > Monahism