Mănăstirea Esfigmenu (Muntele Athos): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(traducere, mici completari)
(ref.)
 
(Nu s-au afișat 3 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 2: Linia 2:
 
|nume=Mănăstirea Esfigmenu  
 
|nume=Mănăstirea Esfigmenu  
 
|Imagine=
 
|Imagine=
−
|jurisdicţie=[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia de Constantinopol]] (comuniunea întreruptă din 1974)
+
|jurisdicție=[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Constantinopolului]] (comuniunea întreruptă din 1974)
−
|tip=călugări (viaţă de obşte)
+
|tip=călugări (viață de obște)
−
|înfiinţată=sfârşitul sec. al X-lea
+
|înființată=sfârșitul sec. al X-lea
 
|ctitor=  
 
|ctitor=  
−
|stareţ= Metodie
+
|stareț= Metodie
−
|mărime aprox= ~80-100 de vieţuitori
+
|mărime aprox= ~80-100 de viețuitori
 
|localizare=  [[Imagine:Grecia.png]] [[Muntele Athos]], Grecia
 
|localizare=  [[Imagine:Grecia.png]] [[Muntele Athos]], Grecia
 
|limba liturgică=greacă
 
|limba liturgică=greacă
 
|cântarea= [[cântarea bizantină|psaltică]]
 
|cântarea= [[cântarea bizantină|psaltică]]
 
|schituri=  
 
|schituri=  
−
|hramuri= [[Înălţarea Domnului]]
+
|hramuri= [[Înălțarea Domnului]]
 
|site= [http://esphigmenou.com/ Esfigmenu (en)]
 
|site= [http://esphigmenou.com/ Esfigmenu (en)]
 
|}}
 
|}}
−
'''Mănăstirea Esfigmenu''' (Greek: Εσφιγμένου) este situată pe coasta de nord-est a peninsulei Athos, în nordul Greciei, în apropierea mănăstirii [[Mănăstirea Hilandar (Muntele Athos)|Hilandar]]. Are rangul al optsprezecelea între cele douăzeci de mănăstiri suverane de la [[Muntele Athos]] şi este o mănăstire cu viaţă de obşte.   
+
'''Mănăstirea Esfigmenu''' (Greek: Εσφιγμένου) este situată pe coasta de nord-est a peninsulei Athos, în nordul Greciei, în apropierea mănăstirii [[Mănăstirea Hilandar (Muntele Athos)|Hilandar]]. Are rangul al optsprezecelea între cele douăzeci de mănăstiri suverane de la [[Muntele Athos]] și este o mănăstire cu viață de obște.   
  
 
==Istoric==
 
==Istoric==
−
[[Mănăstire]]a Esfigmenu există încă din secolul al X-lea. Potrivit tradiţiei atonite, ea ar fi fost întemeiată chiar mai devreme, de sora împăratului [[Teodosie al II-lea]], împărăteasa [[Pulheria împărăteasa|Pulheria]] în secolul al IV-lea. Originea numelui mănăstirii, care înseamnă aproximativ „strâmtoare” este nesigură. Potrivit tradiţiei, ea ar veni fie de la un monah care a vieţuit acolo şi care purta un brâu (cingătoare) foarte strâns, fie de la locul în care a fost construită mănăstirea. Mănăstirea se află în apropierea mării, la data construirii ei mările fiind considerate încă sigure. Potrivit manuscriselor însă, mănăstirea a suferit serios ca urmare a mai multor raiduri ale piraţilor, între care cele mai distructive au fost în anii 1047 şi 1534. Precedat de un incendiu în anul 1491, raidul din anul 1534 a fost şi cel mai distructiv.  
+
[[Mănăstire]]a Esfigmenu există încă din secolul al X-lea. Potrivit tradiției atonite, ea ar fi fost întemeiată chiar mai devreme, de sora împăratului [[Teodosie al II-lea]], împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]] în secolul al IV-lea. Originea numelui mănăstirii, care înseamnă aproximativ „strâmtoare” este nesigură. Potrivit tradiției, ea ar veni fie de la un monah care a viețuit acolo și care purta un brâu (cingătoare) foarte strâns, fie de la locul în care a fost construită mănăstirea. Mănăstirea se află în apropierea mării, la data construirii ei mările fiind considerate încă sigure. Potrivit manuscriselor însă, mănăstirea a suferit serios ca urmare a mai multor raiduri ale piraților, între care cele mai distructive au fost în anii 1047 și 1534. Precedat de un incendiu în anul 1491, raidul din anul 1534 a fost și cel mai distructiv.  
  
−
Între raiduri şi incendii, mănăstirea Esfigmenu s-a bucurat de favoarea împăraţilor din Constantinopol, după cum o arata hrisobulele (hrisoavele) imperiale privind achiziţionarea de terenuri pentru mănăstire la Prokalas, Sloutaras, Krosouvo, Vrasta, Tesalonic şi Constantinopol. În anul 1310, la Esfigmenu şi-a avut reşedinţa Sf. [[Atanasie I de Constantinopol|Atanasie]], Patriarhul retras al Constantinopolului, iar în 1335 a vieţuit aici pentru o vreme Sf. [[Grigorie Palama]], care era arhiepiscop de Salonic.
+
Între raiduri și incendii, mănăstirea Esfigmenu s-a bucurat de favoarea [[Imperiul Bizantin|împăraților din Constantinopol]], după cum o arata hrisobulele (hrisoavele) imperiale privind achiziționarea de terenuri pentru mănăstire la Prokalas, Sloutaras, Krosouvo, Vrasta, Tesalonic și Constantinopol. În anul 1310, la Esfigmenu și-a avut reședința Sf. [[Atanasie I de Constantinopol|Atanasie]], Patriarhul retras al [[Constantinopol]]ului, iar în 1335 a viețuit aici pentru o vreme Sf. [[Grigorie Palama]], care era arhiepiscop de [[Salonic]].
  
−
După mai multe raiduri şi incendii, mănăstirea a fost restaurată de împăratul de Constantinopol Ioan al V-lea Paleologul (1341-1391), precum şi de despoţii sârbi Ştefan Duşan si Gheorghe Brancovici. Printre domnitorii români care au ajutat mănăstirea au fost Petru Rareş, Radu Paisie şi Gavriil Costachi; Mitropolitul Moldovei, [[Veniamin Costachi]] i-a făcut mai multe donaţii şi i-a dăruit un metoc la Floreşti.
+
După mai multe raiduri și incendii, mănăstirea a fost restaurată de împăratul de Constantinopol Ioan al V-lea Paleologul (1341-1391), precum și de despoții sârbi Ștefan Dușan și Gheorghe Brancovici. Printre voievozii români care au ajutat mănăstirea au fost [[Petru Rareș]] și Radu Paisie; Mitropolitul Moldovei, [[Veniamin Costachi]] i-a făcut mai multe donații și i-a dăruit un metoc la Florești.
−
În secolul al XVII-lea, mănăstirea a intrat într-o perioadă de declin din cauza greutăţilor financiare. S-a restabilit în secolul al XVIII-lea îndeosebi datorită mitropolitului Grigorie de Melenikion care s-a îngrijit de plata datoriilor mănăstirii.
 
  
−
La începutul secolului al XIX-lea, Teodoret de la Lavra, [[stareţ]]ul mănăstirii Esfigmenu a reorganizat mănăstirea, instituind sistemul chinovitic (viaţa de obşte) şi a început în anul 1806 construcţia unui nou [[catolicon|catholicon]] pe locul bisericii vechi din anul 1010. A ridicat şi mai multe clădiri noi, ca de exemplu [[trapeza]] mănăstirii.  
+
În secolul al XVII-lea, mănăstirea a intrat într-o perioadă de declin din cauza greutăților financiare. S-a restabilit în secolul al XVIII-lea îndeosebi datorită mitropolitului Grigorie de Melenikion care s-a îngrijit de plata datoriilor mănăstirii.
  
−
Între anii 1821-1832, Esfigmenu a încetat să mai funcţioneze ca mănăstire, fiind ocupată de turcii otomani şi rechiziţionată, fiind folosită pe post de cazarmă pentru soldaţii otomani în timpul războiului de independenţă al grecilor. După plecarea trupelor turceşti, mănăstirea a fost redeschisă de Agatanghel Aghianitis. Eforturile de reconstrucţie au continuat până în anul 1870, timp în care s-au construit clădirile moderne ale mănăstiri. A fost adăugat un [[pridvor]] la catholicon, a fost construită o clopotniţă şi mai multe paraclise, precum şi poarta de sud. Biserica mare este închinată [[Înălţarea Domnului|Înălţării Domnului]]. În catholicon se află două paraclise, iar alte şapte se găsesc în afara acesteia.
+
La începutul secolului al XIX-lea, Teodoret de la Lavra, [[stareț]]ul mănăstirii Esfigmenu a reorganizat mănăstirea, instituind sistemul chinovitic (viața de obște) și a început în anul 1806 construcția unui nou [[catolicon|catholicon]] pe locul bisericii vechi din anul 1010. A ridicat și mai multe clădiri noi, ca de exemplu [[trapeza]] mănăstirii.  
  
−
Mănăstirea Esfigmenu avea rangul al optsprezecelea între mănăstirile atonite, însă şi-a retras reprezentatul din Sfânta Comunitate (sau Sfânta Chinotită - organismul oficial de conducere al Sfântului Munte) şi a încetat să mai participe la întrunirile acesteia. Retragerea reprezentanţilor săi de la întrunirile Sfintei Chinotite au antrenat ruperea relaţiilor mănăstirii Esfigmenu cu [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică]], sub a cărei autoritate canonică se află toate mănăstirile de la Muntele Athos. Monahii de la Esfigmenu au afirmat că au recurs la acest gest datorită faptului că Patriarhul ecumenic ar fi încălcat canoanele şi învăţătura Bisericii Ortodoxe prin relaţiile pe care aceasta le menţinea cu diferite mişcări ne-ortodoxe şi îndeosebi datorită angajării Patriarhiei în Mişcarea Ecumenică. Mănăstirea rămâne totodată rezervată faţă de Uniunea Europeană, refuzând orice fel de finanţare din partea acesteia. Potrivit egumenului mănăstirii, Metodie, obştea ar fi refuzat o finanţare de 15 milioane de euro din partea Uniunii, apreciind că pentru o asemenea sumă aceasta ar fi cerut fără îndoială ceva în schimb.  
+
Între anii 1821-1832, Esfigmenu a încetat să mai funcționeze ca mănăstire, fiind ocupată de turcii otomani și rechiziționată, fiind folosită pe post de cazarmă pentru soldații otomani în timpul războiului de independență al grecilor. După plecarea trupelor turcești, mănăstirea a fost redeschisă de Agatanghel Aghianitis. Eforturile de reconstrucție au continuat până în anul 1870, timp în care s-au construit clădirile moderne ale mănăstiri. A fost adăugat un [[pridvor]] la catholicon, a fost construită o [[clopotniță]] și mai multe [[paraclis]]e, precum și poarta de sud. Biserica mare este închinată [[Înălțarea Domnului|Înălțării Domnului]]. În catholicon se află două paraclise, iar alte șapte se găsesc în afara acesteia.
  
−
În decembrie 2002 Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea călugărilor recalcitranţi, decizie contestată în faţa instanţelor elene de călugării de la Esfigmenu. În noiembrie 2005 o Curte de apel a constatat legalitatea deciziei Patriarhiei de Constantinopol. Patriarhia Ecumenică a autorizat crearea unei noi obşti pentru mănăstirea Esfigmenu şi a dispus evacuarea monahilor disidenţi. Pe [[20 decembrie]] 2006 a avut loc o ciocnire violentă între un grup de monahi din mănăstirea Esfigmenu şi alţi monahi din noua obşte desemnată pentru această mănăstire, când cei din urmă au încercat să intre în birourile mănăstirii Esfigmenu din capitala Sf. Munte, [[Careia (Muntele Athos)|Careia]]. Obştea condusă de egumenul Metodie a refuzat ordinul de evacuare al Patriarhului Ecumenic [[Bartolomeu I (Archontonis) al Constantinopolului|Bartolomeu I]], iar în octombrie 2006 un tribunal din Salonic a emis sentinţe de câte doi ani închisoare cu suspendare pe numele a nouă monahi din vechea obşte pentru ocuparea ilegală a birourilor mănăstirii Esfigmenu..[http://www.cnn.com/2006/WORLD/europe/12/20/greece.monks.ap/index.html?eref=rss_topstories][http://www.aegean.gr/agios-therapontas//magazine/apostoli/issue/61/of Esphigmenou.html] Până în prezent, situaţia mănăstirii a rămas blocată.
+
Mănăstirea Esfigmenu avea rangul al optsprezecelea între mănăstirile atonite, însă și-a retras reprezentatul din Sfânta Comunitate (sau Sfânta Chinotită - organismul oficial de conducere al Sfântului Munte) și a încetat să mai participe la întrunirile acesteia. Retragerea reprezentanților săi de la întrunirile Sfintei Chinotite au antrenat ruperea relațiilor mănăstirii Esfigmenu cu [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhia Ecumenică]], sub a cărei autoritate canonică se află toate mănăstirile de la [[Muntele Athos]]. Monahii de la Esfigmenu au afirmat că au recurs la acest gest datorită faptului că Patriarhul Ecumenic ar fi încălcat canoanele și învățătura Bisericii Ortodoxe prin relațiile pe care aceasta le menținea cu diferite mișcări ne-ortodoxe și îndeosebi datorită angajării Patriarhiei în Mișcarea Ecumenică. Mănăstirea rămâne totodată rezervată față de Uniunea Europeană, refuzând orice fel de finanțare din partea acesteia. Potrivit egumenului mănăstirii, Metodie, obștea ar fi refuzat o finanțare de 15 milioane de euro din partea Uniunii, apreciind că pentru o asemenea sumă aceasta ar fi cerut fără îndoială ceva în schimb.
 +
 
 +
În decembrie 2002 Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea călugărilor recalcitranți, decizie contestată în fața instanțelor elene de călugării de la Esfigmenu. În noiembrie 2005 o Curte de apel a constatat legalitatea deciziei Patriarhiei de Constantinopol. Patriarhia Ecumenică a autorizat crearea unei noi obști pentru mănăstirea Esfigmenu și a dispus evacuarea monahilor disidenți. Pe [[20 decembrie]] 2006 a avut loc o ciocnire violentă între un grup de monahi din mănăstirea Esfigmenu și alți monahi din noua obște desemnată pentru această mănăstire, când cei din urmă au încercat să intre în birourile mănăstirii Esfigmenu din capitala Sf. Munte, [[Careia (Muntele Athos)|Careia]]. Obștea condusă de egumenul Metodie a refuzat ordinul de evacuare al Patriarhului Ecumenic [[Bartolomeu I (Archontonis) al Constantinopolului|Bartolomeu I]], iar în octombrie 2006 un tribunal din Salonic a emis sentințe de câte doi ani închisoare cu suspendare pe numele a nouă monahi din vechea obște pentru ocuparea ilegală a birourilor mănăstirii Esfigmenu.<ref>http://www.cnn.com/2006/WORLD/europe/12/20/greece.monks.ap/index.html?eref=rss_topstories</ref><ref>http://www.aegean.gr/agios-therapontas//magazine/apostoli/issue/61/of Esphigmenou.html</ref> Până în prezent, situația mănăstirii a rămas blocată.
  
 
==Odoare==
 
==Odoare==
−
Printre odoarele de preţ ale mănăstirii se găseşte o [[icoană]] a Maicii Domnului Eleusa (Milostiva). De asemenea, mănăstirea mai adăposteşte fragmente de [[moaşte]] ale mai multor [[sfinţi]], între care capul Sfântului Apostol [[Apostolul Iacov (fiul lui Alfeu)|Iacov al lui Alfeu]], piciorul drept al Sfintei [[Maria Magdalena]], o parte din capul Sfântului [[Partenie al Lampsacului]], o parte din capul Sfântului [[Atanasie I de Constantinopol|Atanasie]], Patriarhul Constantinopolului, părticele de la Sf. Mc. [[Mercurie]], [[Haralambie]], şi [[Agatanghel (Noul Mucenic)|Agatanghel]] precum şi aşa-numita Cruce a Pulheriei, care ar cuprinde o bucată din Lemnul Sfintei Cruci.
+
Printre odoarele de preț ale mănăstirii se găsește o [[icoană]] a Maicii Domnului Eleusa (Milostiva). De asemenea, mănăstirea mai adăpostește fragmente de [[moaște]] ale mai multor [[sfinți]], între care capul Sfântului Apostol [[Apostolul Iacov (fiul lui Alfeu)|Iacov al lui Alfeu]], piciorul drept al Sfintei [[Maria Magdalena]], o parte din capul Sfântului [[Partenie al Lampsacului]], o parte din capul Sfântului [[Atanasie I de Constantinopol|Atanasie]], Patriarhul Constantinopolului, părticele de la Sf. Mc. [[Mercurie]], [[Haralambie]], și [[Agatanghel (Noul Mucenic)|Agatanghel]] precum și așa-numita Cruce a [[Pulcheria Împărăteasa|Pulheriei]], care ar cuprinde o bucată din [[Crucea cea Adevărată|Lemnul Sfintei Cruci]].
 +
 
 +
Biblioteca mănăstirii adăpostește 372 de manuscrise și peste 8000 de cărți vechi tipărite. Mănăstirea mai păstrează și o mare parte dintr-un cort folosit de Napoleon, folosită pe post de perdea a [[altar]]ului din catholicon în ziua [[Înălțarea Domnului|Înălțării Domnului]].
  
−
Biblioteca mănăstirii adăposteşte 372 de manuscrise şi peste 8000 de cărţi vechi tipărite. Mănăstirea mai păstrează şi o mare parte dintr-un cort folosit de Napoleon, folosită pe post de perdea a [[altar]]ului din catholicon în ziua Înălţării Domnului.
+
==Referințe==
 +
<references/>
  
 
==Surse==
 
==Surse==

Versiunea curentă din 21 februarie 2016 18:43

Mănăstirea Esfigmenu
Jurisdicție {{{jurisdicţie}}}
Tip călugări (viață de obște)
Înființată {{{înfiinţată}}}
Ctitori
Stareț {{{stareţ}}}
Mărime aprox. ~80-100 de viețuitori
Localizare Grecia.png Muntele Athos, Grecia
Limba liturgică greacă
Cântarea psaltică
Schituri, metocuri și chilii
Hramuri Înălțarea Domnului
Site web oficial Esfigmenu (en)


Mănăstirea Esfigmenu (Greek: Εσφιγμένου) este situată pe coasta de nord-est a peninsulei Athos, în nordul Greciei, în apropierea mănăstirii Hilandar. Are rangul al optsprezecelea între cele douăzeci de mănăstiri suverane de la Muntele Athos și este o mănăstire cu viață de obște.

Istoric

Mănăstirea Esfigmenu există încă din secolul al X-lea. Potrivit tradiției atonite, ea ar fi fost întemeiată chiar mai devreme, de sora împăratului Teodosie al II-lea, împărăteasa Pulcheria în secolul al IV-lea. Originea numelui mănăstirii, care înseamnă aproximativ „strâmtoare” este nesigură. Potrivit tradiției, ea ar veni fie de la un monah care a viețuit acolo și care purta un brâu (cingătoare) foarte strâns, fie de la locul în care a fost construită mănăstirea. Mănăstirea se află în apropierea mării, la data construirii ei mările fiind considerate încă sigure. Potrivit manuscriselor însă, mănăstirea a suferit serios ca urmare a mai multor raiduri ale piraților, între care cele mai distructive au fost în anii 1047 și 1534. Precedat de un incendiu în anul 1491, raidul din anul 1534 a fost și cel mai distructiv.

Între raiduri și incendii, mănăstirea Esfigmenu s-a bucurat de favoarea împăraților din Constantinopol, după cum o arata hrisobulele (hrisoavele) imperiale privind achiziționarea de terenuri pentru mănăstire la Prokalas, Sloutaras, Krosouvo, Vrasta, Tesalonic și Constantinopol. În anul 1310, la Esfigmenu și-a avut reședința Sf. Atanasie, Patriarhul retras al Constantinopolului, iar în 1335 a viețuit aici pentru o vreme Sf. Grigorie Palama, care era arhiepiscop de Salonic.

După mai multe raiduri și incendii, mănăstirea a fost restaurată de împăratul de Constantinopol Ioan al V-lea Paleologul (1341-1391), precum și de despoții sârbi Ștefan Dușan și Gheorghe Brancovici. Printre voievozii români care au ajutat mănăstirea au fost Petru Rareș și Radu Paisie; Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi i-a făcut mai multe donații și i-a dăruit un metoc la Florești.

În secolul al XVII-lea, mănăstirea a intrat într-o perioadă de declin din cauza greutăților financiare. S-a restabilit în secolul al XVIII-lea îndeosebi datorită mitropolitului Grigorie de Melenikion care s-a îngrijit de plata datoriilor mănăstirii.

La începutul secolului al XIX-lea, Teodoret de la Lavra, starețul mănăstirii Esfigmenu a reorganizat mănăstirea, instituind sistemul chinovitic (viața de obște) și a început în anul 1806 construcția unui nou catholicon pe locul bisericii vechi din anul 1010. A ridicat și mai multe clădiri noi, ca de exemplu trapeza mănăstirii.

Între anii 1821-1832, Esfigmenu a încetat să mai funcționeze ca mănăstire, fiind ocupată de turcii otomani și rechiziționată, fiind folosită pe post de cazarmă pentru soldații otomani în timpul războiului de independență al grecilor. După plecarea trupelor turcești, mănăstirea a fost redeschisă de Agatanghel Aghianitis. Eforturile de reconstrucție au continuat până în anul 1870, timp în care s-au construit clădirile moderne ale mănăstiri. A fost adăugat un pridvor la catholicon, a fost construită o clopotniță și mai multe paraclise, precum și poarta de sud. Biserica mare este închinată Înălțării Domnului. În catholicon se află două paraclise, iar alte șapte se găsesc în afara acesteia.

Mănăstirea Esfigmenu avea rangul al optsprezecelea între mănăstirile atonite, însă și-a retras reprezentatul din Sfânta Comunitate (sau Sfânta Chinotită - organismul oficial de conducere al Sfântului Munte) și a încetat să mai participe la întrunirile acesteia. Retragerea reprezentanților săi de la întrunirile Sfintei Chinotite au antrenat ruperea relațiilor mănăstirii Esfigmenu cu Patriarhia Ecumenică, sub a cărei autoritate canonică se află toate mănăstirile de la Muntele Athos. Monahii de la Esfigmenu au afirmat că au recurs la acest gest datorită faptului că Patriarhul Ecumenic ar fi încălcat canoanele și învățătura Bisericii Ortodoxe prin relațiile pe care aceasta le menținea cu diferite mișcări ne-ortodoxe și îndeosebi datorită angajării Patriarhiei în Mișcarea Ecumenică. Mănăstirea rămâne totodată rezervată față de Uniunea Europeană, refuzând orice fel de finanțare din partea acesteia. Potrivit egumenului mănăstirii, Metodie, obștea ar fi refuzat o finanțare de 15 milioane de euro din partea Uniunii, apreciind că pentru o asemenea sumă aceasta ar fi cerut fără îndoială ceva în schimb.

În decembrie 2002 Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea călugărilor recalcitranți, decizie contestată în fața instanțelor elene de călugării de la Esfigmenu. În noiembrie 2005 o Curte de apel a constatat legalitatea deciziei Patriarhiei de Constantinopol. Patriarhia Ecumenică a autorizat crearea unei noi obști pentru mănăstirea Esfigmenu și a dispus evacuarea monahilor disidenți. Pe 20 decembrie 2006 a avut loc o ciocnire violentă între un grup de monahi din mănăstirea Esfigmenu și alți monahi din noua obște desemnată pentru această mănăstire, când cei din urmă au încercat să intre în birourile mănăstirii Esfigmenu din capitala Sf. Munte, Careia. Obștea condusă de egumenul Metodie a refuzat ordinul de evacuare al Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I, iar în octombrie 2006 un tribunal din Salonic a emis sentințe de câte doi ani închisoare cu suspendare pe numele a nouă monahi din vechea obște pentru ocuparea ilegală a birourilor mănăstirii Esfigmenu.[1][2] Până în prezent, situația mănăstirii a rămas blocată.

Odoare

Printre odoarele de preț ale mănăstirii se găsește o icoană a Maicii Domnului Eleusa (Milostiva). De asemenea, mănăstirea mai adăpostește fragmente de moaște ale mai multor sfinți, între care capul Sfântului Apostol Iacov al lui Alfeu, piciorul drept al Sfintei Maria Magdalena, o parte din capul Sfântului Partenie al Lampsacului, o parte din capul Sfântului Atanasie, Patriarhul Constantinopolului, părticele de la Sf. Mc. Mercurie, Haralambie, și Agatanghel precum și așa-numita Cruce a Pulheriei, care ar cuprinde o bucată din Lemnul Sfintei Cruci.

Biblioteca mănăstirii adăpostește 372 de manuscrise și peste 8000 de cărți vechi tipărite. Mănăstirea mai păstrează și o mare parte dintr-un cort folosit de Napoleon, folosită pe post de perdea a altarului din catholicon în ziua Înălțării Domnului.

Referințe

  1. ↑ http://www.cnn.com/2006/WORLD/europe/12/20/greece.monks.ap/index.html?eref=rss_topstories
  2. ↑ http://www.aegean.gr/agios-therapontas//magazine/apostoli/issue/61/of Esphigmenou.html

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Mănăstirea_Esfigmenu_(Muntele_Athos)&oldid=42202”